Sunt o serie de factori care duc la instabilitatea cuplului sau familiei. Distribuția inechitabilă a responsabilităților în gospodărie poate duce la instabilitate, atât timp cât soția trebuie să aibă grijă de ea, de copii și de casă și poate are și un serviciu, iar soțul are doar serviciu. Acest lucru poate aduce presiune și nemulțumire pentru soțul/soția care face lucrurile, când celălalt nu consimte să participe.

Consumul de alcool poate fi unul dintre factorii disturbatori, sau dependența de substanțe toxice. Un alt factor ar putea fi adulterul, tot felul de prietenii și de infidelități psihologice sau emoționale în care unul dintre parteneri arată atenție deosebită sau se poartă în mod afectuos cu cineva care este în afara relației, iar cu partenerul nu se mai poartă de mult așa. 

De asemenea, mai ales în primii ani de căsnicie, necunoașterea modului în care trebuie abordate probleme de conflict la începutul mariajului poate duce la instabilitatea cuplului. Modelul familiei de origine, sau amestecul părinților în viața copiilor este de asemenea un motiv puternic pentru instabilitate. 

În Biblie spune: „de aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, se va alipi de partenerul său și cei doi vor fi una”. Imaginea vorbește, în original, despre cărți și ce rezultă când lipești două foi de hârtie. După ce le-ai lipit, nu se mai pot desface și orice ruptură poate duce bucăți din cealaltă. E un motiv bun pentru a nu te gândi la despărțire și divorț, pentru că totdeauna vei duce în următoarea relație bucăți din prima. Versetul spune că omul va lăsa pe mama și tata, pentru că ei sunt persoane de treabă care vor binele, dar vor binele pe care îl proiectează ei asupra cuplului. Dar cuplul trebuie să își dezvolte propria viață, iar amestecul familiei poate fi foarte dăunător. 

Poate sunt tot felul de persoane care pretind că vor să facă bine dar, dacă stârnesc nemulțumiri în înțelegerea dintre cei doi parteneri de cuplu, e mai bine să evite să se implice. 

Problema venitului poate și ea să ducă la instabilitate, dacă soțul nu lucrează sau caută locuri de muncă care nu îi convin, această situație poate să ducă la instabilitatea cuplului, pentru că soția gândește că totdeauna soțul, capul familiei, trebuie să fie cel care procură banii de care are nevoie o familie. Și gelozia ar mai putea fi un alt factor perturbator al relației. 

Soluții

De exemplu, pentru gelozie, cultivarea încrederii reciproce a celor doi soți și intensificarea interacțiunii de cuplu poate să ducă la rezultate pozitive, când este vorba de gelozie.

Când este vorba de intervenția familiei de origine sau unor relații din afară care aduc tensiune, este foarte bine de precizat și de pus granițe sau limite solide familiei nucleare sau cuplului, astfel încât să intre oricine să facă orice în familia de bază sau un cuplu. Pentru că, de prea multe ori, familia lărgită, respectiv părinții, se simt potriviți să fie cei mai buni consilieri pentru copiii lor. Dar este bine să li se dea acceptul pentru lucrurile și sfaturile cu care vin.

Pentru distribuția echitabilă a activităților și responsabilităților în gospodărie, este important să fie o discuție foarte deschisă și liberă și să se pună pe masă lucrurile care trebuie făcute, și fiecare dintre cei doi să împartă tot ceea ce trebuie făcut acolo. Chiar dacă nu totdeauna se pot ține de ele, important e să existe intenția și dedicarea care va ajuta și va defula stresul pe care celălalt, care rămâne cu mai mult de făcut, îl va avea atunci când va vedea că nu nu s-au făcut lucruri care au fost stabilite. Înțelegerea că partenerul vrea să facă, însă n-a reușit, până la urmă poate să-l ajute să treacă peste asta. 

Munca constantă de rutină, de gospodărie, de spălat și de curățat, de făcut mâncare poate să genereze o stare tensiune care poate refula în inconștient, poate provoca un nod patogen, iar nodurile patogene sunt baza pentru nevroze, psihoze și depresii. Dacă ne purtăm așa, riscăm să avem o soție tristă și deprimată. Dacă nu-l înțelegem pe soțul nostru, s-ar putea să avem un soț închis, caustic sau persiflant. Important este să fim deschiși în comunicare. 

Comunicarea este vitală pentru viața de familie. Verbal comunicăm 7%, paraverbal (timbru) comunicăm 55%, iar nonverbal 38%. Mai mult decât cuvintele contează modul în care prezentăm lucrurile, tonul cu care vorbim și atitudinea pe care o avem când vorbim - ele sunt 93% din ceea ce înseamnă mesajul pe care îl comunicăm. 

Comunicarea ar trebui să fie adusă la așteptările celuilalt. Acestea sunt lucruri care pot fi reparate, refăcute pot fi rearanjate.  De asemenea, soția poate să împărtășească ce o deranjează în relațiile pe care le are soțul sau invers. Trebuie să existe libertatea de a spune „mi se pare ciudată relația pe care o ai cu persoana cutare, cu colega ta, modul în care vorbiți, modul în care vă priviți”. Trebuie să existe această discuție, care poate atenua probleme mai mari în ce privește fidelitatea în relație de familie.

» Interviu cu dr. Aurel Bahnaru, psihoterapeut și pastor. Îl puteți contacta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., 0763.630630.