Vei greși, dar e normal. 

Apostolul Pavel îi scria unei biserici de care era foarte apropiat și care se confrunta cu probleme. Vorbea despre relația dintre ei ca fiind ca cea dintre părinte și copil.

Citez pasajul din 1 Corinteni 4:14-16: 

„Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac rușine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii preaiubiți ai mei. Căci, chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.”

Apostolul Pavel le spunea că sunt mulți care le dau sfaturi, dar că el e părintele lor spiritual, el i-a condus la Hristos și lui îi pasă de ei. 

Știți ce spune Pavel? „Imitați-mă! Imitați-mă! Rugați-vă așa cum mă rog eu, închinați-vă cum mă închin eu, cheltuiți-vă banii așa cum o fac și eu, răspundeți la rău în felul în care mă vedeți pe mine că o fac, etica voastră profesională să fie precum e a mea”. 

„Nu vreau ca ai mei copii să fie ca mine”

Noi trebuie să fim ceea ce vrem să devină copiii noștri. Nu puteți transmite ceea ce nu dețineți. Vreau ca ai mei copii să fie un fiu evlavios, o fiică evlavioasă, vreau să fie un bărbat integru sau o femeie integră, vreau să fie o persoană generoasă, bună, vreau să persevereze, să învețe să muncească din greu, să fie sensibil față de ceilalți oameni, vreau să facă o diferență. 

Practica bate teoria. Din psihologie aflăm că cel mai puternic factor de socializare din comportamentul uman este modelarea. Vor vorbi ca voi, vor gândi ca voi și vor fi ca voi. 

Mergeți în direcția în care vreți să meargă și copiii voștri, vorbiți unul cu altul așa cum vreți să vorbească și ei cu partenerul lor, cheltuiți-vă banii așa cum vreți să își cheltuie și ei banii, fiți puri din punct de vedere sexual așa cum vreți să fie și ei, uitați-vă la emisiuni și la filme la care vreți să se uite și ei, exprimați-vă mânia și dificultățile în viață exact așa cum vreți să își exprime și ei mânia și dificultățile din viață, fiți atât de materialiști sau economi cât vreți să fie și ei, fiindcă așa vor fi. 

Dacă vreți un exemplu interesant, imaginați-vă o canapea mare și frumoasă. Vreau să vă imaginați cum vă aplecați și vă uitați la toți copiii voștri, îi puneți pe această canapea și le spuneți: 

„Vreau să spuneți adevărul așa cum o fac mama și tata. Vreau să conduceți mașina... Legea spune să nu vorbiți la telefon, dar voi să faceți așa cum fac eu. Dacă eu scriu mesaje, scrieți și voi. Vreau să fiți la fel de generoși cu banii voștri și să ascultați de Cuvântul lui Dumnezeu cum o fac și eu. Când mă supăr foarte tare, sunt mânios și mă auziți că țip sau sunt pasiv și mă retrag, să vă comportați ca mine.” 

Așadar, cel mai mare lucru pe care îl puteți face nu se referă la ceea ce faceți cu copiii voștri, ci are de-a face cu cine sunteți voi. Nu vă pot da un alt sfat părintesc mai bun. 

Cereți-le copiilor iertare

Ce a spus apostolul Pavel? „Eu sunt părintele vostru. Imitați-mă, mimați-mă!” Și copiii voștri vor face așa cum au făcut copiii mei. Dacă mergeți la ei și vă cereți iertare și le spuneți: „Ați greșit făcând acel lucru, dar și felul în care am răspuns eu e greșit” și, cu lacrimi în ochi, le veți cere iertare, știți ce vor învăța? 

Vor învăța că nu trebuie să fie perfecți, ci trebuie să își recunoască greșelile, să își ceară iertare și să restaureze relații. 

Misiunea ta e să-i crești astfel încât să semene cu Hristos

Trebuie să aveți obiective precise. Un obiectiv sună astfel: „Vreau ca ei mei copii...” Dumnezeu poate decide și sunt bucuros că pot fi buni, că pot face diferite sporturi, că sunt buni la muzică, dar misiunea mea este să vreau să fie asemenea lui Hristos. 

Veți avea probleme cu copiii voștri, ceea ce nu înseamnă că ați greșit, ci înseamnă că sunteți normali, înseamnă că ei se vor îndepărta. Însă voi va trebui să vreți să construiți o punte a legăturii, a relației și a conexiunii, ca atunci când prietenii lor vor încerca să îi îndepărteze, când vor trece prin perioada pubertății. 

8 chei către relații care leagă

S-ar putea să întâmpinați bariere foarte puternice, dar va trebui să construiți întruna la relațiile care leagă. Vă voi da opt căi specifice despre care cercetătorii și Biblia ne spun că vor construi aceste legături. Sunt opt chei care construiesc relații ce leagă și unele dintre ele se referă la simțul practic, dar unele sunt atât de comune, încât unii oamenii nu le respectă. 

Prima cheie este dragostea necondiționată. Verbalizați acest lucru. Efeseni, capitolul 6 este cel mai direct pasaj biblic care ne spune nouă, mamelor și taților, despre cum să le vorbim copiilor noștri și despre cum să îi creștem. 

Spuneți-le că îi iubiți

Eu am băieți mari, care au peste 30 de ani, și o fiică ce are 23 de ani. Când încheiem conversația la telefon, după toți acești ani, le spun: „Te iubesc, fiule!” și ei îmi răspund: „Te iubesc, tată!” Spuneți-le că îi iubiți. Până când tatăl meu a ajuns la aproape 60 de ani, nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată că mă iubește. Apoi, arătați-le o dragoste necondiționată. 

După ce îi disciplinați, trebuie să le arătați că îi iubiți, că sunteți lângă ei, că, deși nu veți accepta comportamentul lor rău, pe ei îi veți accepta întotdeauna. 

A doua cheie este planificarea timpului. Lăsați la o parte telefoanele inteligente și programați timp fizic cu copiii voștri, care să fie la fel de important ca ședințele voastre de afaceri, ca întâlnirile de studiu biblic. 

Am hotărât să luăm cina împreună și am considerat asta un lucru foarte important. Programați-vă timp pentru copiii voștri. Spuneți-le să sunt importanți pentru voi, că fac parte din programul vostru. 

A treia cheie este atenția concentrată. Asta înseamnă că televizorul nu este pornit, că nu vă uitați peste acte, că, atunci când vă uitați la ei, nu vă gândiți la o situație de la lucru, la ce veți găti sau la problemele pe care le aveți cu prietenii tăi. 

Studiu: majoritatea taților conversează 37 secunde pe zi cu ai lor copii

Există un studiu în care au pus microfoane unor copii de doi ani. După o lună, au dat microfoanele jos și au calculat timpul de conversație semnificativă pe care l-au avut cu tații lor. Nu doar „Bună dimineața, Andrei!”, „Noapte bună, Lavinia!” Tații obișnuiți aveau conversații semnificative cu ai lor copii de doar 37 de secunde pe zi. Trebuie să le oferim copiilor o atenție concentrată. Puneți-le întrebări fără să ziceți: „Grăbește-te, trebuie să plec.” 

Lăsați telefoanele inteligente deoparte, închideți-le și petreceți timp cu copiii voștri, chiar dacă vă bâzâie. V-am spus că cele mai mari bucurii, cele mai grele dureri, cele mai mari daruri și cele mai mari responsabilități pe care le veți avea pe această planetă nu vor veni prin acel telefon, ci prin persoana de lângă voi pe care tocmai ați luat-o de la școală sau pe care o duceți de la meciul de fotbal sau care plânge fiindcă s-a despărțit de prima ei dragoste. Trebuie să fiți prezenți, să vă concentrați. 

A patra cheie este contactul vizual. Studiile ne îndeamnă să îi privim pe copii în ochi, chiar dacă trebuie să vă aplecați puțin. Priviți-i în ochi! Aceasta le transmite că îi iubiți. 

A cincea cheie este atingerea plină de semnificație. Acesta e motivul pentru care copiii vor să se lupte, mai ales cu tații. Atingerea plină de semnificație! Luptați-vă cu ei, țineți-i în brațe într-un mod asexual. Taților, când fetițele voastre încep să devină femei... în mod inconștient, începem să dăm înapoi. Fata voastră tânjește în inima ei după o îmbrățișare iubitoare, plină de siguranță și puternică a tatălui lor. 

A șasea cheie este comunicarea continuă. Aici intră cinele împreună, poveștile de noapte bună, împărtășirea experiențelor. Trebuie să construiți un timp structurat. Stați împreună, comunicați și vorbiți. Mesele împreună sunt importante. 

Care este ultimul lucru pe care l-a făcut Isus cu ucenicii Săi? Au mâncat. Ce a făcut Isus când a vrut să îl restaureze pe Petru? Au mâncat. Când vom merge în cer, ce vom face? Vom mânca. Credeți că se întâmplă ceva aici? Se întâmplă ceva atunci când frângeți pâinea, după care împingeți farfuriile în mijloc și întrebați: „Cum vă mai merge?” La început, își vor da ochii peste cap. Lăsați-i să își dea ochii peste cap, și întrebați-i iar: „Cum vă mai merge? Ce ați învățat astăzi? Ce ați mai citit? La ce v-ați mai gândit?’’ Faceți din asta un obicei.

A șaptea cheie este să vă distrați împreună. Deși nu pare ceva spiritual, este foarte spiritual. Eu m-am jucat cu ei jocuri de unu contra unu, am stat uzi leoarcă de transpirație, ne-am uitat spre cer și am avut cele mai pline de însemnătate momente de rugăciune împreună cu băieții mei. Am cântat cântări în mașină împreună cu fiica mea. Viața e grea, dar bucurați-vă de ea! Nu fiți tot timpul serioși. 

A opta cheie este rugăciunea. Rugați-vă împreună, rugați-vă în mașină, pe drum, înainte de masă, rugați-vă când auziți o sirenă, spuneți rugăciuni scurte, spuneți rugăciuni lungi, luați-vă de mâini și rugați-vă pentru lucruri grele, dar rugați-vă. 

Reparații constante și întreținere continuă

Ultimul punct este foarte scurt, dar foarte important: a fi un părinte evlavios impune reparații constante și întreținere continuă. 

Vă voi da șapte „cuvinte magice”’, și nu mă refer la magie ocultă, ci doar la șapte cuvinte pe care eu a trebuit să le folosesc mai mult decât aș vrea să recunosc. Primele trei sunt „Îmi pare rău” și ultimele patru sunt „Te rog, iartă-mă”. Unii copii nu aud niciodată aceste cuvinte din partea părinților. Poate că au greșit, însă eu cum am răspuns de multe ori? 

Uneori greșim și noi. Copiii voștri văd asta. Nu vă prefaceți. Vreți să vă imite atunci când dați greș? Ei văd eșecurile, văd ipocrizia. Faceți un pas înainte și spuneți: „Am dat-o în bară, am spus asta. Am trăit astfel, dar Îi cer lui Dumnezeu iertare.” Apoi priviți-l în ochi și spuneți: „Îmi pare rău.” Nu spuneți doar „Bine.”, „Îmi pare rău. Poți să mă ierți?” 

Ceea ce veți vrea să auziți este: „Da, te iert.” Apoi rugați-vă împreună cu ei așa cum o faceți atunci când îi disciplinați. 

Știți ce vor învăța? Că nu trebuie să fie perfecți. Vor învăța că eșecul nu este decisiv și că Dumnezeu este Dumnezeul îndurării. Ținta: obiective clare. Profesorul sunteți voi. Puneți în aplicare ceea ce predicați. Asigurați un mediu în care relațiile să se fixeze. În ultimul rând, reparați continuu. Niciodată nu veți termina, fiindcă este o călătorie.