Doctorii Henry Cloud și John Townsend spun că există cinci lucruri esențiale de care are nevoie orice copil de la mama sa.

1. Siguranță – Când suntem mici, lumea e un loc periculos pentru noi. Ne simțim singuri. Nu avem dragoste înăuntrul nostru – avem nevoi și sentimente copleșitoare. Este dureros. Poți vedea această durere pe fața oricărui bebeluș care vrea să fie luat în brațe sau la copilul care este înspăimântat de ceva din imaginația lui. Copilul nu are siguranță în interior, ci pericol. Siguranța poate fi găsită doar la mama – sau la cine ține locul acesteia.

Siguranța vine în forma unei persoane care este previzibilă, stabilă și care nu prezintă pericole. O astfel de mamă creează o fundație pentru toate celelalte dimensiuni ale creșterii maternale. Fără această persoană, copilul rămâne într-o stare de panică sau anxietate, incapabil să iubească sau să învețe. Atenția consistentă, grijulie, delicată și înțelegătoare a mamei îi oferă copilului un loc sigur de refugiu. Mama transformă lumea periculoasă într-un loc sigur.

Mama transformă lumea periculoasă într-un loc sigur.

2. Îngrijire – A îngriji înseamnă a „hrăni sau a da de mâncare”. Îngrijirea unei mame este hrană pentru suflet. Mamele bune pun grijă în sufletele copiilor lor, așa cum lumina soarelui și apa oferă nutrienți plantei. Sufletele noastre înfloresc când ni se poartă de grijă. Creștem, ne dezvoltăm și ne schimbăm după felul în care am fost formați.

Fără îngrijire, ne ofilim. Incapacitatea de a prospera și multe alte probleme din copilărie sunt direct legate de lipsa de îngrijire. În unele cazuri, bebelușii internați au și murit din cauza privării maternale și a lipsei îngrijirii. Am fost creați cu nevoi care sunt chiar mai presus decât nevoia noastră fizică de hrană. Pentru a trăi, avem nevoie de cerințele imateriale și spirituale ale relațiilor.

Sufletele noastre înfloresc când ni se poartă de grijă. 

3. Încredere de bază – Încrederea de bază este abilitatea de a investi într-o relație. În primul rând, trebuie să experimentăm multe exemple de încredere înainte de a avea cu adevărat încredere în ceilalți. Nu ne naștem având încredere, încrederea se învață. 

Încrederea ne permite să cerem ajutor, să depindem, să avem nevoie, și să îi vedem pe ceilalți ca sursa lucrurilor bune. Putem să depindem de protectoarea noastră – când cerem ajutorul, ea va fi acolo și va răspunde nevoilor noastre. 

Oamenii sănătoși își permit să aibă nevoie și să depindă de ceilalți fără frică.

Când avem încredere în cineva, investim ceva din noi înșine și sperăm că acest lucru se va întoarce. Dacă ne investim banii, vrem siguranță și dividende. Având o mamă bună, ne investim inimile și ființa și acest lucru este reciproc, ceea ce ne încurajează să investim din nou și din nou în relații. Încrederea alimentează capacitatea noastră de a avea nevoie și de a depinde, ceea ce ne permite să creștem și să ne dezvoltăm din punct de vedere relațional. Avem nevoie să depindem și avem nevoie să ne simțim confortabili cu a depinde de cineva. O mamă de încredere dezvoltă aceste abilități în noi. Oamenii sănătoși își permit să aibă nevoie și să depindă de ceilalți fără frică.

4. Apartenență – Cu toții avem nevoia de a aparține cuiva și de ceva mai mare decât noi înșine. Apartenența și dragostea sunt la baza umanității noastre. Relațiile sunt cele care stau la baza existenței noastre. Biblia ne spune să fim „înrădăcinați și statorniciți în dragoste” (Efeseni 3:17). Dacă suntem înrădăcinați în Dumnezeu și în relațiile cu ceilalți, avem sentimentul apartanenței, ne simțim îngrijiți, în siguranță și liberi de experiența universală a izolării. Este responsabilitatea mamei noastre să ne salveze de înstrăinare și de izolare și să ne introducă în lumea relațiilor.

Mamele, prin dragostea și grija lor, ne fac să ne simțim doriți, ceea ce se transformă mai târziu în sentimente de valoare și încredere în relații. Am lucrat cu nenumărate persoane care se simt „neiubite” sau „nedorite”, când în realitate o mulțime de oameni le iubesc și le adoră. Din păcate, problema e că mamele lor nu au reușit să le ofere ce aveau nevoie.

Sentimentul că ești dorit și iubit nu este un exercițiu intelectual pe care îl putem face pentru noi înșine. Vine prin experiența de a fi invitat într-o relație cu o altă persoană. Poți să știi intelectual că ești iubit, dar dacă nu te-ai simțit niciodată iubit de mama ta absentă, sentimentele tale nu se vor potrivi cu ceea ce știi intelectual. 

Când trăim experiența de a fi dorit în mod constant la începutul vieții, trecem cu ușurință în alte contexte relaționale mai târziu, fără să ne întrebăm vreodată dacă aparținem sau nu.

5. Cineva pe care să iubească – Dezvoltarea emoțională nu vine doar din investirea mamei în copil, ci și din investirea copilului în mamă. Mama oferă copilului o persoană pe care să o iubească – ea este un „obiect al iubirii”. Pentru a ne dezvolta emoțional, fizic, intelectual și social, nu trebuie să fim doar iubiți, ci și să iubim. Dragostea ne umple sufletele și ne colorează perspectiva asupra altora și a lumii în care trăim, ca să ne privim viața cu speranță și optimism. Avem o nevoie de bază de a iubi oamenii și asta necesită pe cineva pe care să iubim. Dacă mama ne oferă siguranță, o iubim. Dacă nu, suntem ori copleșiți de izolare, ori suntem umpluți de ură.

Nu trebuie să fim doar iubiți, ci și să iubim.

Aceste nevoi sunt universale și sunt documentate de cercetare, de experiența clinică, de experiențele oamenilor și de Biblie. Dacă mama oferă siguranță, îngrijire, încredere, apartenență și iubire, atunci copilul este pe calea unei dezvoltări sănătoase.