A. Rolul soțului – Efeseni 5:21-33

Conceptul de cap (kefale) - nu are menirea să facă distincţie între persoanele implicate în relaţie în ce priveşte importanţa sau valoarea lor, ci a rolului sau pozitiei acestora în lanţul transferului de autoritate!

Index Curs

1. Conceptul de cap se referă la AUTORITATE

Autoritatea = puterea de a acţiona în numele unei persoane superioare în ce priveşte ordinea ierarhică. Se referă la o putere delegată, transferată.

În Efes. 5:23 – “Hristos este capul Bisericii” (la fel şi în Col. 1:18). În 1 Cor. 11:3: “Dar vreau sã ştiţi cã Hristos este Capul oricãrui bãrbat; cã bãrbatul este capul femeii, şi cã Dumnezeu este capul lui Hristos.”

Ce trebuie să înveţe soţii de la Cristos despre autoritate?

a. A avea autoritate înseamnă a recunoaşte că puterea nu este a lor, ci a Celui ce le-a  dat-o (Mat. 28:18, Ioan 5:30); prin urmare, ei nu trebuie să o exercite după cum doresc sau să o folosească în mod abuziv.

b. A avea autoritate înseamnă a recunoaşte dependenţa totală de Cel ce o atribuie (Ioan 5:19, 30; 8:28). Prin urmare, soţii trebuie să-şi exercite autoritatea după modelul lui Cristos şi să-şi câştige autoritatea prin iubire, dăruire, sacrificiu şi printr-un comportament altruist.

2. Conceptul de cap se referă la RESPONSABILITATE

Responsabilitatea = capacitatea şi obligaţia de a răspunde în faţa persoanei care a investit în tine autoritate de modul în care ai folosit această autoritate.

Nu există autoritate fără responsabilitate, iar responsabilitatea este direct proportională cu autoritatea investită! (Lk. 12:48)

Ce trebuie să înveţe soţii de la Cristos despre responsabilitate?

Ioan 17:6-8  “Am fãcut cunoscut Numele Tãu oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tãi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au pãzit Cuvântul Tãu. Acum au cunoscut cã tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Cãci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am ieşit, şi au crezut cã Tu M-ai trimis.”

1. Cristos şi-a asumat responsabilitatea

2. învăţându-i pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu până când

3. aceştia au păzit/împlinit Cuvântul şi

4. au recunoscut că Hristos şi tot ce I s-a dat vine de la Dumnezeu.

Cititi Efeseni 5:25-27! à Soţul va da socoteală de modul în care se poartă cu soţia lui. El are responsabilitatea de a-şi prezenta soţia înaintea lui Cristos „slãvitã, fãrã patã fãrã sbîrciturã sau altceva de felul acesta, ci sfântã şi fãrã prihanã”.Iubirea soţiei nu este un scop în sine, ci calea spre sfintirea ei de către soţ.

Soţul este responsabil înaintea lui Cristos de ceea ce devine soţia lui alături de el! El trebuie să ia deciziile cele mai bune pentru familie şi să-şi încurajeze soţia în dezvoltarea chemării ei şi a capacităţilor puse de Dumnezeu în ea; El trebuie să-şi sfintească soţia şi să o ajute în creşterea ei spirituală.

3. Conceptul de cap se referă la SLUJIRE.

În acest context, putem defini slujirea ca fiind capacitatea şi obligaţia de a asigura condiţiile adecvate exercitării autorităţii responsabile.

Dacă nu există autoritate fără responsabilitate, trebuie să întelegem că nu există responsabilitate fără slujire!

Ce trebuie să înveţe soţii de la Cristos despre slujire?

Mat. 20:26-28 „Ci oricare va vrea sã fie mare între voi, sã fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea sã fie cel dintâi între voi, sã vã fie rob. Pentru cã nici Fiul omului n-a venit sã I se slujeascã, ci El sã slujeascã şi sã-şi dea viaţa ca rãscumpãrare pentru mulţi.”

Aplicând acest principiu în cazul soţului, putem spune că dacă soţul doreşte să fie mare în casa lui, trebuie să fie slujitorul celor din casă, slujindu-i până la sacrificiu.El se va darui pe sine, nu doar bani sau bunuri. El va îngriji şi de nevoile emoţionale ale soţiei lui şi îşi va face timp pentru ea.

Iubirea din partea soţului nu este o opţiune! Dumnezeu porunceşte soţului să-şi iubească soţia fie ca pe aproapele lui, fie ca pe soţia lui, fie ca pe vrajmaşul lui. Astfel, în acest cadru de iubire responsabilă şi plină de sacrificii, de cele mai multe ori, se va dezvolta o soţie supusă şi temătoare care îl va urma pe soţ oriunde îl va călăuzi Domnul! De ce? Pentru că supunerea se cumpără cu dragoste. Supunerea adevarată are loc doar într-un mediu de iubire. Astfel, soţia rareori va râvni sau va submina autoritatea soţului; mai degraba, îl va respecta şi va colabora cu el în orice privinţă.

(din „Voia lui Dumnezeu în familie” de Ioan Mureşan)

Concluzii:

1. Rolul soţului este să dea o direcţie familiei, iniţiind procesul sfinţirii.

2. Bărbatul îşi înţelege rolul când înţelege modelul care i se dă: Isus Cristos.

3. Bărbatul îşi câştigă autoritatea prin slujire şi o exercită prin jertfă de sine.

B. Rolul soției – Gen. 2:15-24; 1 Corinteni 11:1-16

Ajutor potrivit (v. 18) pentru (a) lucratul grădinii şi (b) păzirea gradinii (v. 15).

Prima variantă nu este plauzibilă pentru ca Adam avea la dispozitie animalele de care se putea folosi. A doua variantă trebuie bine înţeleasă: Eva nu trebuia să-l ajute pe Adam să păzească grădina de animale (ele erau „domestice”) şi nici de hoţi (erau numai ei doi); probabil ca ea trebuia să-l ajute pe Adam privitor la păzirea interdicţiei de a nu manca din pomul cunoştinţei.

Soţia a fost dată soţului ca cel mai potrivit ajutor în lupta spirituală!

„Ajutor” potrivit nu se referă la o relaţie de subordonare sau asociere. „Ajutor” = eezer (ebr.) este folosit cel mai frecvent în dreptul lui Dumnezeu, ca ajutor puternic în relaţia cu Israel (Deut. 33:7, 27, 29, Ps. 33:20, 115:9-11. vezi şi Exod 18:4; 1 Sam. 7:12; etc.).

Cf. 1 Cor. 11 soţia trebuie să-şi „acopere capul” (barbatul), să-i „acopere spatele” soţului ei în lupta pe care o duce acesta împotriva uneltirilor celui rău (Efes. 6:12).

După cum Dumnezeu a trimis pe Isus Cristos să ne ajute la vreme de nevoie (Evr. 4:15, 16), tot aşa Dumnezeu a trimis bărbatului o femeie, ispitită în toate lucrurile ca el, ca să-l ajute în vreme de nevoie. Ea este „carne din carnea lui şi os din oasele lui” şi înţelege cel mai bine slăbiciunile cărnii şi lupta spirituală în care este angajat omul. Soţia sesizează cel mai repede slăbiciunile soţului, tendinţele lui de înălţare, căderile sau ispitirile lui. De aceea, ea este chemată să fie „primul ajutor” în vreme de nevoie. Citeşte şi Prov. 18:22; 19:14; 31:12.

Chiar dacă soţia este mădular al aceluiaşi Trup şi face parte din acelaşi neam sfânt, popor ales şi din aceeasi preoţie împărătească (1 Pet. 2:9) – şi ea are mandatul preoţiei – totuşi, ea trebuie    să-şi păstreze nivelul de autoritate pentru care a fost creată (supunerea faţă de soţ). Astfel, ea îşi va împlini bine rolul de ajutor potrivit, dar va fi şi păzită, protejata de autoritatea soţului ca şi cap al familiei. Supunerea este singurul mijloc de protecţie al soţiei!

Supunere = punere sub. Ea trebuie să se supună! Efes. 5:22; Col. 3:18.

Supunerea înseamnă recunoaşterea, acceptarea şi respectarea unei autorităţi.

Asemenea unei subordonări din mediul militar, Dumnezeu porunceşte soţiei să se supună soţului pentru că numai în felul acesta familia are sorţi de izbândă în bătălia spirituală în care se află.

În contextul din 1 Cor. 11 este important CINE o acoperă pe soţie în lupta spirituală şi nu CU CE se acoperă ea! Dacă lucrarea soţului e soţia, pe de altă parte, lucrarea soţiei este acoperirea capului ei, al soţului.

(limitele supunerii cf. Efes. 5:24) Soţia trebuie să fie supusă soţului ei:

1. Atât cât îi este supusă Domnului;

2. Atât cât îi este de supusă Biserica lui Isus;

3. În toate lucrurile.

Concluzii:

1. Ajutor potrivit înseamnă un coechipier în lupta spirituală.

2. Soţia trebuie să-şi acopere soţul (capul ei).

3. Soţia trebuie să-şi păstreze nivelul de autoritate pentru care a fost creată.

Index Curs

Material extras din cursul „Căsătoria și familia”, scris de Lucian Oniga, și se adresează în special tinerilor ce urmează să se căsătorească. Comandă acum pachetul carte + DVD de aici.