Abuzul fizic în familie
Acest articol abordează abuzul fizic și sexual în cadrul familiei, un subiect tabu, dar care este din păcate prezent în multe familii.
Extras din cartea „Conspirația Tăcerii” de Joseph Paluszak
CARACTERISTICILE BĂRBAȚILOR ABUZIVI
Majoritatea dintre ei au fost abuzați sau neglijați în timpul copilăriei, sau au fost martorii violenței în casa lor în timpul creșterii lor. Cel puțin 70% din bărbații care bat au fost bătuți când erau copii sau au văzut violența regulat în casa lor. Ei minimalizează și neagă violența, și proiectează vina asupra victimei. Este dureros dacă și când realizează cu adevărat ce au făcut.
Bărbații abuzivi tind să exprime emoțiile puternice cum ar fi vina, frustrarea, durerea, etc. ca și mânie. În general, exprimă ori fericirea ori mânia, dar nimic intermediar. Fie totul este bine și frumos, fie este o explozie de violență.
Bătăușii tind să fie dependenți în mod excesiv de victimă. Ei percep partenera ca fiind singura persoană cu care pot relaționa, care îi înțelege. Au o frică extraordinară de a nu pierde relația și pot merge departe, chiar până la crimă ca să o păstreze.
Bătăușii au o gelozie exagerată pentru „femeia lor”, față de orice relație cu alți oameni (de ex. prieteni, membri ai familiei, colegi de serviciu). Ar putea chiar să-i monitorizeze constant activitățile. Gelozia crește de obicei în timpul relației.
Abuzatorii se percep ca neputincioși în lume și față de ei înșiși, nepăsători față de realizările vieții personale sau a statutului. Deseori personalizează evenimentele din viața lor. Tind să vadă tot ceea ce experimentează, atât bun cât și rău, ca o cauză a evenimentelor din viața lor ( ex: dacă nu m-ar fi iritat nu aș fi fost nevoit s-o lovesc).
Sunt dominați de impulsuri, se mută frecvent, schimbând slujbele, prietenii, etc. Bărbații care bat au o nevoie de a controla. Ei o definesc ca fiind în controlul altora, dar în realitate ei nu sunt în controlul lor înșiși. Problema controlului crește în relație: „De vreme ce este singura persoană pentru mine, ar fi bine să mă asigur că nu scapă.”
Se văd pe ei înșiși ca fiind izolați emoțional, în special de alți bărbați. Nu au prieteni adevărați.
Bărbații abuzivi păstrează vederea tradițională, rigidă a lumii, cum ar fi că femeile și bărbații își au „locul” lor. Bărbații sunt figura autoritară și au dreptul de a fi în control.
Abuzatorii au puține abilități, sau chiar deloc, în a reduce nivelul stresului, în afara bătăii. Abuzatorii își pot asuma responsabilitatea pentru comportamentul lor și pot învăța să îl schimbe, cu intervenție și consiliere. Comportamentul lor este învățat și poate fi dezvățat și înlocuit cu un comportament mai potrivit. Abuzatorul are de ales. Victima nu poate face acea alegere pentru el. Ea nu poate să-l schimbe și n-ar trebui să fie prinsă în capcana minimalizării violenței și potențialului pentru pericol.
Când bărbații îmi spun că nu se pot abține, nu dezbat această înșelăciune cu ei. Răspund simplu: „Dacă așa stă problema, vei face tot ce poți pentru a primi ajutor pentru a te opri din a-i mai răni pe soția ta și copiii tăi. Dacă nu ești dispus să primești ajutor, atunci minți când spui că îi iubești.”
IMPACTUL CASELOR ABUZIVE ASUPRA COPIILOR
În casele în care apare violența domestică, copiii sunt în pericol de a suferi abuz fizic. Indiferent dacă copiii sunt abuzați fizic, efectele emoționale ale faptului că au fost martorii violenței domestice sunt foarte asemănătoare cu trauma psihologică a unei victime de abuz pedofil.
- Copiii sunt și ei victime. Chiar dacă nu sunt victima vizată, este tot abuz să privești alți membri ai familiei fiind abuzați.
- Copiii din casele unde apare violența domestică pot fi răniți indirect. Pot fi loviți când sunt aruncate lucruri din casă sau când sunt folosite arme. Copiii mici pot fi răniți dacă sunt ținuți în brațe de mamă când atacatorul o lovește.
- Copiii mai mari pot fi răniți dacă încearcă s-o apere pe mama lor.
- Ei tind să preia responsabilitatea pentru abuz.
- Ei suferă anxietate constantă că va urma o altă bătaie.
- Copiii din casele unde este violență domestică pot experimenta probleme cognitive sau de limbaj, întârzieri în dezvoltare, boli fizice legate de stres (cum ar fi dureri de cap, ulcer, urticarii) și probleme de auz și de vorbire.
- Fetele sunt mai predispuse să se retragă și riscă să fie neobservate ca un copil cu nevoie de ajutor.
- Experimentează frica de abandon.
- Pot deveni retrași, non-verbali și să manifeste comportamente regresive cum ar fi mârâitul și plânsul necontrolat.
- Sunt obișnuite problemele ca: dificultăți de somn și de mâncat, probleme de concentrație, anxietate generală și plângeri fizice (cum ar fi durerile de cap).
- Tind să aibă dificultăți la școală, inclusiv probleme de concentrare, performanțe școlare scăzute, dificultăți cu interacțiunea cu colegii și multe absențe de la școală.
- Adolescenții sunt în risc de eșec academic, să abandoneze școala, delicvenți, abuz de substanțe și dificultăți în relații.
- Stimă de sine scăzută.
- Copiii mai mici nu înțeleg semnificația abuzului observat și tind să creadă că au făcut ceva greșit. Aceasta duce la sentimente de vină, îngrijorare și anxietate.
- Copiii preadolescenți au o capacitate mai mare de a exterioriza emoțiile negative. În plus, față de simptomele obișnuite observate în anxietatea copilăriei (cum ar fi probleme cu somnul, cu mâncatul, coșmaruri), victimele de această vârstă arată o pierdere a interesului pentru activități sociale, retragere sau evitarea relațiilor cu covârstnicii, rebeliune și un comportament opozițional provocator la școală. Este obișnuit să se observe toane, iritabilitate, bătăi frecvente la școală sau cu frații, distrugerea proprietății și tratarea crudă şi abuzivă a animalelor. Ei tind să amenințe covârstnicii sau frații cu violență și încearcă să atragă atenția lovind sau sufocându-i pe covârstnici, sau membrii familiei.
- 97% din delicvenții juvenili au experimentat violența domestică în timpul creșterii lor.
- 63% din criminalii adolescenți au omorât bărbatul care o abuza pe mama lor.
- Experimentează vina pentru că nu pot opri abuzul sau pentru că-l iubesc pe abuzator.
- Suferă traumă emoțională severă și boli legate de stres.
- 35% din femeile abuzate sunt bătute în timpul sarcinii.
- Violența domestică afectează chiar și copiii nenăscuți, Fundația March of Dimes citează abuzul ca fiind singura cauză majoră a defectelor de naștere. Știu că ați crezut că abuzul de droguri este cea mai mare cauză a defectelor de naștere. Dar trebuie să luați în considerare faptul că mulți supraviețuitori ai abuzului amorțesc chinul de frica durerii emoționale și devastării care îi bântuie cu alcool și alte droguri.
- Mulți adulți rămân în relații abuzive pentru că au învățat să le tolereze din timpul copilăriei.
- 90% din părinții abuzivi și/sau neglijenți au fost abuzați și/sau neglijați în copilărie.
- Experimentează izolarea socială și dificultate în interacțiunea cu covârstnicii și adulții.
- Copiii crescuți în case abuzive suferă de vină și rușine pentru că se învinovățesc pentru abuzul din casa lor. Acest lucru cere ca să li se spună constant că nu este vina lor.
- Băieții care au fost martorii violenței domestice își vor bate partenerele ca adulți, mai mult decât băieții crescuți în case nonviolente.
Blocaje religioase în vindecare... Pentru supraviețuitorii unui abuz sexual și domestic
Acest capitol despre blocaje în vindecare există din cauza minciunilor satanice, vorbite deseori de oamenii lui Dumnezeu, sau, și mai rău, de Biserica Lui. Următoarele sunt mărturii ale unor victime nefericite ale acestei minciuni demonice.
DUMNEZEU MĂ PEDEPSEȘTE...
Acest obstacol al vindecării înrobitor există din cauza minciunilor satanice, spuse de obicei de oamenii lui Dumnezeu, sau și mai rău, de Biserica Lui. O femeie care participa la unul din seminariile mele, a vrut să vorbească cu mine în timpul primei pauze. După un viol urât i-a spus prietenei ei cele mai bune, o creștină devotată, de coșmarul prin care a trecut. Răspunsul prietenei: „Dumnezeu va pedepsi și judeca întotdeauna păcatul.” Gândindu-mă că a înțeles greșit sfatul prietenei sale, am întrebat-o: „Nu crezi că s-a referit la faptul că Dumnezeu îl va judeca și pedepsi pe violator pentru faptele sale?” „Cu siguranță nu, a spus clar că a simțit că Dumnezeu mă pedepsește pentru un păcat secret pe care l-am ascuns în viața mea.”
Aceasta ne duce la conflictul care iese din minciuna aceasta satanică: cum poți să crezi că Dumnezeu te va vindeca de devastarea emoțională de după un abuz sexual dacă El a folosit acest abuz pentru a te pedepsi pentru „păcatele” tale? Și cum ai putea să-l vezi vreodată ca pe un Dumnezeu iubitor care îți dorește binele, dacă tu chiar crezi că ar folosi violența sexuală pentru a te pedepsi? Pentru a distruge acest obstacol al vindecării, este nevoie de revelația și/sau cunoașterea înțelegerii harului.
Această mărturie implică o femeie care a fost victima unui incest în copilărie. Acest incest a continuat și în anii tinereții ei. Fără să știe că autorul unui abuz sexual al unui copil deseori câștigă un control hipnotic, satanic asupra victimei, ea s-a învinovățit pentru că a permis să se întâmple. „Poate că nu a fost vina mea, fiind copil, dar de ce am permis să continue când eram adult? Uram ce îmi făcea, dar nu l-am oprit niciodată.”
Ca rezultat al acestei traume, a suferit de depresie severă, dar cumva s-a convins că depresia era pedeapsa lui Dumnezeu pentru partea ei în incest. Ca rezultat îi era teamă să ceară ajutor pentru depresia ei, de frică să nu-l mânie pe Dumnezeu mai mult din cauza efortului ei de a scăpa de această pedeapsă. Am îndreptat-o cu blândețe spre mila lui Dumnezeu. „Nu înțelegi”, a plâns ea, „nu merit”.
Am înălţat repede o rugăciune, pentru că am avut de-a face cu acest fel de gândire de multe ori de-a lungul anilor și nu am găsit calea de a o distruge. De data aceasta Dumnezeu mi-a dat răspunsul: „Nu vezi minciuna lui satan în asta?”, am întrebat-o. „Satan te-a mințit convingându-te că eșecul tău e atât de mare, încât ești descalificată de la mila lui Dumnezeu.” „Nu m-am gândit niciodată în felul acesta, dar așa este”. „Soră, Dumnezeu vrea să știi că singurul care nu are nevoie de milă este cel care n-a greșit niciodată. Eșecul tău nu te descalifică de la mila lui, ci te califică pentru mila lui!” Cuvintele nu pot descrie bucuria pe care am avut-o când am văzut cum acest adevăr divin simplu a rupt legătura acestei minciuni, slăvit fie numele lui Sfânt.
ÎN NUMELE SUPUNERII...
„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.” (Efeseni 5:22-24)
Acest pasaj, ca și alte pasaje similare din Biblie, au fost scoase din context de bărbați pentru a justifica abuzul soțiilor lor din punct de vedere mental, emoțional, verbal, fizic și chiar sexual. Am auzit un profesor recunoscut internațional declarând că, și dacă soțul tău îți cere să faci ceva păcătos sau ilegal, Dumnezeu îți cere să te supui ordinelor lui și să asculți.
Efeseni 5:22 spune: „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului.” Isus nu ți-ar cere niciodată să participi la o activitate păcătoasă. Unii bărbați folosesc sadic aceste versete ca o armă împotriva nevestelor pentru a le determina să facă ce vor ei, și pentru a justifica trăirea vieții așa cum vor ei, fără să ia în considerare binele familiei. În mod convenabil ignoră următorul verset: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele, cum și-a iubit Hristos biserica, și s-a dat pe sine pentru ea...”
Căsătoria înseamnă legământul pe care-l fac un bărbat și o femeie înaintea lui Dumnezeu, prin care promit să trăiască fiecare pentru împlinirea emoțională, fizică, mentală și spirituală a celuilalt. Dumnezeu nu l-a chemat pe soț să fie o entitate individuală în afara unității familiei, nici pe soție nu a chemat-o să fie într-o supunere religioasă, dependentă de soț. Dumnezeu i-a chemat la o viață interdependentă, punctele tari ale soției compensând punctele slabe ale soțului, și punctele tari ale soțului compensând pe cele slabe ale soției. Punctele tari combinate devin mai puternice decât suma totală a părților individuale ale vieților lor în timp ce viața lor devine una, și una cu Dumnezeu.
A venit la mine o femeie de 70 de ani. Soțul ei a abuzat-o fizic de-a lungul căsniciei lor . Era îngrozită că ar putea s-o lovească atât de tare într-un act de furie, încât să cadă și să-și rupă șoldul. La vârsta ei, șoldul rupt ar însemna că s-ar putea să nu mai meargă niciodată. Victimizarea ei a fost consolidată și mai mult prin consilierea religioasă. De câte ori a căutat ajutor de la biserică, a primit mereu același răspuns: „Supune-te soțului tău, ca Domnului, și n-o să te mai bată.” Am fost primul care i-a spus că ceea ce făcea soțul ei nu era numai o infracțiune, ci și un păcat înaintea Domnului, și că nu trebuia să se supună unui abuz sub forma religioasă.
VIOLUL MARITAL
Abuzul sexual este orice contact sexual nedorit. Mulți bărbați religioși justifică abuzarea soțiilor prin interpretarea greșită a pasajului din 1 Corinteni 7:3-5: „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.”
La suprafață ar părea că acest pasaj dă dreptul atât femeii cât și bărbatului, să ceară contact sexual de la partenera de viață, chiar dacă nu are chef. Unii chiar ar folosi aceste versete să–l facă pe celălalt să se simtă vinovat și să participe forțat în acte sexuale deviante pe care aceștia le găsesc neplăcute, degradante sau le consideră păcătoase.
Hristos este modelul nostru. Știm că Isus nu s-a căsătorit niciodată, dar dacă ar fi făcut-o, am putea vreodată să ne imaginăm, că ar arunca sub nasul soției Lui 1 Corinteni 7 și să declare îndreptățit „Nu-mi pasă că te doare capul, Dumnezeu spune că nu poți să-mi spui nu, trupul tău îmi aparține mie!” Dacă această scenă vi se pare ridicolă, vă puteți imagina că Isus și-ar forța soția într-o activitate sexuală pe care ea o consideră degradantă, neplăcută sau păcătoasă? Nu, de o mie de ori, nu! Isus ar trăi pentru împlinirea ei, nu cerând împlinirea Lui! Nu scrie în 1 Corinteni 13:5 că dragostea nu caută folosul ei?
1 Corinteni 7:3-5 avertizează simplu de pericolele folosirii sexului ca o armă, și de tentațiile care apar din cauza unei abstinențe îndelungate. Majoritatea oamenilor se gândesc la asta doar din punct de vedere sexual, dar când citesc: „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ”, Îl aud pe Dumnezeu arătând spre nevoia femeii de atingere nesexuală, îmbrățișări și intimitate emoțională.
Material extras din cartea Conspirația tăcerii de Joseph Paluszak, un manual care tratează probleme sensibile ce țin de abuz fizic, emoțional sau sexual. Comandă varianta tipărită la 20 lei, sau accesează http://alfaomega.tv/viata-spirituala/abuz pentru a accesa cartea completă, gratuit online.
Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin
Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.4 - Prin ce au demonii dreptul sa ne afecteze (iulie-august 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista