Rolul soțului– Efeseni 5:21-33

Conceptul de cap (kefale) - nu are menirea să facă distincție între persoanele implicate în relație în ce privește importanța sau valoarea lor, ci a rolului sau poziției acestora în lanțul transferului de autoritate!

1. Conceptul de cap se referă la AUTORITATE

Autoritatea = puterea de a acționa în numele unei persoane superioare în ce privește ordinea ierarhică. Se referă la o putere delegată, transferată.

În Efes. 5:23 – „Hristos este capul Bisericii” (la fel și în Col. 1:18). În 1 Cor. 11:3: „Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”

Ce trebuie să învețe soții de la Cristos despre autoritate?

a. A avea autoritate înseamnă a recunoaște că puterea nu este a lor, ci a Celui ce le-a dat-o (Mat. 28:18, Ioan 5:30); prin urmare, ei nu trebuie să o exercite după cum doresc sau să o folosească în mod abuziv.

b. A avea autoritate înseamnă a recunoaște dependența totală de Cel ce o atribuie (Ioan 5:19, 30; 8:28). Prin urmare, soții trebuie să-și exercite autoritatea după modelul lui Cristos și să-și câștige autoritatea prin iubire, dăruire, sacrificiu și printr-un comportament altruist.

2. Conceptul de cap se referă la RESPONSABILITATE

Responsabilitatea = capacitatea și obligația de a răspunde în fața persoanei care a investit în tine autoritate de modul în care ai folosit această autoritate.

Nu există autoritate fără responsabilitate, iar responsabilitatea este direct proporțională cu autoritatea investită! (Luca 12:48)

Ce trebuie să învețe soții de la Cristos despre responsabilitate?

Ioan 17:6-8 ”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis.”

a. Cristos și-a asumat responsabilitatea

b. învățându-i pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu până când

c. aceștia au păzit/împlinit Cuvântul și

d. au recunoscut că Hristos și tot ce I s-a dat vine de la Dumnezeu.

Citiți Efeseni 5:25-27! Soțul va da socoteală de modul în care se poartă cu soția lui. El are responsabilitatea de a-și prezenta soția înaintea lui Cristos „slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană”. Iubirea soției nu este un scop în sine, ci calea spre sfințirea ei de către soț.

Soțul este responsabil înaintea lui Cristos de ceea ce devine soția lui alături de el! El trebuie să ia deciziile cele mai bune pentru familie și să-și încurajeze soția în dezvoltarea chemării ei și a capacităților puse de Dumnezeu în ea; El trebuie să-și sfințească soția și să o ajute în creșterea ei spirituală.

3. Conceptul de cap se referă la SLUJIRE

În acest context, putem defini slujirea ca fiind capacitatea și obligația de a asigura condițiile adecvate exercitării autorității responsabile.

Dacă nu există autoritate fără responsabilitate, trebuie să înțelegem că nu există responsabilitate fără slujire!

Ce trebuie să învețe soții de la Cristos despre slujire?

Mat. 20:26-28 „Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El
să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”

Aplicând acest principiu în cazul soțului, putem spune că dacă soțul dorește să fie mare în casa lui, trebuie să fie slujitorul celor din casă, slujindu-i până la sacrificiu. El se va dărui pe sine, nu doar bani sau bunuri. El va îngriji și de nevoile emoționale ale soției lui și își va face timp pentru ea.

Iubirea din partea soțului nu este o opțiune! Dumnezeu poruncește soțului să-și iubească soția fie ca pe aproapele lui, fie ca pe soția lui, fie ca pe vrăjmașul lui. Astfel, în acest cadru de iubire responsabilă și plină de sacrificii, de cele mai multe ori, se va dezvolta o soție supusă și temătoare care îl va urma pe soț oriunde îl va călăuzi Domnul! De ce? Pentru că supunerea se cumpără cu dragoste. Supunerea adevărată are loc doar într-un mediu de iubire. Astfel, soția rareori va râvni sau va submina autoritatea soțului; mai degrabă, îl va respecta și va colabora cu el în orice privință. (din „Voia lui Dumnezeu în familie” de Ioan Mureșan)

Concluzii:

1. Rolul soțului este să dea o direcție familiei, inițiind procesul sfințirii.

2. Bărbatul își înțelege rolul când înțelege modelul care i se dă: Isus Cristos.

3. Bărbatul își câștigă autoritatea prin slujire și o exercită prin jertfă de sine.

Rolul soției – Gen. 2:15-24; 1 Corinteni 11:1-16

Ajutor potrivit (v. 18) pentru (a) lucratul grădinii și (b) păzirea grădinii (v. 15).

Prima variantă nu este plauzibilă pentru ca Adam avea la dispoziție animalele de care se putea folosi. A doua variantă trebuie bine înțeleasă: Eva nu trebuia să-l ajute pe Adam să păzească grădina de animale (ele erau „domestice”) și nici de hoți (erau numai ei doi); probabil ca ea trebuia să-l ajute pe Adam privitor la păzirea interdicției de a nu manca din pomul cunoștinței.

Soția a fost dată soțului ca cel mai potrivit ajutor în lupta spirituală! „Ajutor” potrivit nu se referă la o relație de subordonare sau asociere.

„Ajutor” = eezer (ebr.) este folosit cel mai frecvent în dreptul lui Dumnezeu, ca ajutor puternic în relația cu Israel (Deut. 33:7, 27, 29, Ps. 33:20, 115:9-11. vezi și Exod 18:4; 1 Sam. 7:12; etc.). Cf. 1 Cor. 11 soția trebuie să-și „acopere capul” (bărbatul), să-i „acopere spatele” soțului ei în lupta pe care o duce acesta împotriva uneltirilor celui rău (Efes. 6:12).

După cum Dumnezeu a trimis pe Isus Cristos să ne ajute la vreme de nevoie (Evr. 4:15, 16), tot așa Dumnezeu a trimis bărbatului o femeie, ispitită în toate lucrurile ca el, ca să-l ajute în vreme de nevoie. Ea este „carne din carnea lui și os din oasele lui” și înțelege cel mai bine slăbiciunile cărnii și lupta spirituală în care este angajat omul. Soția sesizează cel mai repede slăbiciunile soțului, tendințele lui de înălțare, căderile sau ispitirile lui. De aceea, ea este chemată să fie „primul ajutor” în vreme de nevoie. Citește și Prov. 18:22; 19:14; 31:12.

Chiar dacă soția este mădular al aceluiași Trup și face parte din același neam sfânt, popor ales și din aceeași preoție împărătească (1 Pet. 2:9) – și ea are mandatul preoției – totuși, ea trebuie să-și păstreze nivelul de autoritate pentru care a fost creată (supunerea față de soț). Astfel, ea își va împlini bine rolul de ajutor potrivit, dar va fi și păzită, protejata de autoritatea soțului ca și cap al familiei. Supunerea este singurul mijloc de protecție al soției!

Supunere = punere sub. Ea trebuie să se supună! Efes. 5:22; Col. 3:18.

Supunerea înseamnă recunoașterea, acceptarea și respectarea unei autorități.

Asemenea unei subordonări din mediul militar, Dumnezeu poruncește soției să se supună soțului pentru că numai în felul acesta familia are sorți de izbândă în bătălia spirituală în care se află.

În contextul din 1 Cor. 11 este important CINE o acoperă pe soție în lupta spirituală și nu CU CE se acoperă ea! Dacă lucrarea soțului e soția, pe de altă parte, lucrarea soției este acoperirea capului ei, al soțului.

Soția trebuie să fie supusă soțului ei (limitele supunerii, vezi Efes. 5:24):

1. Atât cât îi este supusă Domnului;

2. Atât cât îi este de supusă Biserica lui Isus;

3. În toate lucrurile.

Concluzii:

1. Ajutor potrivit înseamnă un coechipier în lupta spirituală.

2. Soția trebuie să-și acopere soțul (capul ei).

3. Soția trebuie să-și păstreze nivelul de autoritate pentru care a fost creată. 

Material extras din cartea Căsătorie și Familie de Lucian Oniga și se adresează în spexial tinerilor care urmează să se căsătorească. Comandă pachetul promoțional carte + DVD accesând următorul link: http://alfaomega.tv/librarie/tineret-relatii-familie/c%C4%83s%C4%83toria-%C8%99i-familia-lucian-oniga-pachet-carte-dvd-produs#axzz50w5SLcDx