Mi-am petrecut o importantă parte a copilăriei mele în anii care au urmat Revoluției din ’89. Nu-mi amintesc prea multe aspecte ale vieții de sub comunism, însă anii ’90 au fost definitorii pentru mine și generația mea. Părinții noștri încercau să își dea seama ce înseamnă „libertatea” și să profite la maxim de orice aduce aceasta.

Printre libertățile post-decembriste se numărau si o sumedenie de publicații care deveniseră accesibile publicului larg. Am fost invadați de zeci de publicații prezentate ca fiind „pornografice“. Tipărite pe o hârtie de proastă calitate, cu poze șterse, uneori greu de distins, ziare și reviste precum „Infractoarea“, „Prostituția“, „Sexy Star“, „Trup și suflet“ sau „Sexy Balamuc“, ele ofereau românilor ceva care, până atunci, păruse definitiv interzis. Acesta este și contextul în care am fost expus pentru prima dată la astfel de imagini.

Mulți dintre noi, copiii de pe aceeași stradă sau colegii de școală, ne furișam prin spatele clădirilor abandonate sau în părți mai izolate ale satului unde făceam schimb de imagini, pagini din ziare și reviste găsite pe acasă pentru a „admira” persoane aflate în diverse ipostaze erotice. Lucrurile acestea se întâmplau în perioada ciclului primar.

Îmi aduc aminte de o situație în care eram mai mulți copii strânși acasă la unul dintre vecinii care tocmai începuse un „chef de casă nouă” (o petrecere cu mâncare și băutură în cinstea cumpărării unei case noi). Noi, copiii, bineînțeles, scormoneam prin poduri și magazii, unde am descoperit o întreagă comoară de reviste pornografice color, în limba germană. Am lăsat imediat jocul pentru o activitate care, peste ani, a devenit mai mult decât o „curiozitate a vârstei”.

Anul 2001 a fost cel în care am fost expus prima dată la magia Internetului. Prin anii 1996-2000, în România, deosebit de populare erau Internet café-urile, fiindcă nu oricine își permitea un computer personal, în pofida unor conexiuni accesibile. În orașul în care am făcut liceul, aceste café-uri au apărut mai târziu, dar mi-au oferit posibilitatea să descopăr lucruri noi. Incidental, anul 2001 este și anul în care mi-am început viața de creștin activ.

Un an mai târziu, am accesat prima dată un site pornografic.

Eram în ultimul an de liceu, iar presiunea bacalaureatului și a admiterii la facultate s-a intensificat tot mai mult. Contextul în care mă aflam îmi făcea dificilă frecventarea bisericii sau interacțiunea cu alți creștini, iar rușinea pe care o trăiam mă împiedica să mărturisesc unor creștini mai maturi lucrurile prin care treceam. Nu aveam prea mulți bani de buzunar cu care să mă laud, însă cea mai mare parte a lor erau cheltuiți pe „timp de internet” care la rândul lui se limita din ce în ce mai mult la site-uri pornografice. Eram prins într-un cerc vicios de genul: pe măsură ce vizionam tot mai multă pornografie, mă simțeam tot mai rău, mai rușinat, mai murdar, iar pe măsură ce mă simțeam tot mai rău, mai rușinat, mai murdar, vizionam tot mai multă pornografie.

Am ținut lucrul acesta ascuns, iar în anul 2003, mi-am început viața de student la o universitate creștină, studiind teologia.

Cele două laboratoare de informatică conectate la internet aveau traficul monitorizat îndeaproape, iar fiecare student se putea conecta numai cu contul propriu, limitând astfel posibilitatea ca vreunul dintre noi să încerce să vizioneze ceva nepermis. Pofta ochilor însă nu poate fi îmblânzită prea ușor. A fost nevoie doar de o încercare și naivitatea de a crede că dacă nu aud nimic, nimeni nu știe nimic...

În anul doi de studenție am „testat” terenul limitărilor navigării pe internet în mediul acesta. M-am speriat însă după câteva tentative și l-am abordat pe un prieten mai mare căruia am început să-i mărturisesc activitatea mea din anii precedenți precum și cea desfășurată pe furiș la universitate. Am început să ne întâlnim în mod regulat dimineața devreme pentru a ne ruga, a-L căuta pe Domnul și transformarea lăuntrică pe care El o poate produce. Am continuat acest lucru câteva luni, iar viața mea începea să se curețe tot mai mult.

Anul trei a început cu o hotărâre ca în ceea ce mă privește să excelez în studii și în viața personală. Adevărul însă era că dimineața la ora șase mă întâlneam cu un coleg pentru rugăciune, iar la ora șapte eram singur într-unul dintre laboratoarele de informatică, având deschise mai multe pagini pornografice. În naivitatea mea credeam că pot să mă ascund de mine însumi, de oameni și chiar de Dumnezeu, trăind o viață duplicitară de sfânt în public și decadent în privat. Am continuat astfel câteva luni, apoi neașteptatul s-a produs: Dumnezeu mi-a răspuns...

Datorită accesibilității pornografiei în zilele noastre – oricât ar fi de înfiorător să ne gândim la acest lucru – probabil fiecare tânăr cu care stăm de vorbă, căsătorit sau necăsătorit, fie a avut, fie are probleme cu pornografia.

Da, chiar în timp ce scriu aceste cuvinte sunt conștient de absurditatea întregii povestiri, însă, în contextul păcatului meu, Îl imploram deseori pe Dumnezeu să mă scape, să mă îndrepte, să se îndure de mine și să mă smulgă din această viață ascunsă și păcătoasă. Iar Dumnezeu a răspuns, și-a arătat harul față de mine și a intervenit.

Însă nu în modul în care m-aș fi așteptat...

Am fost prins navigând site-uri pornografice de către unul dintre profesorii mei. Nu, nu în sensul în care se uitase peste desfășurătorul activității mele pe internet. Ci, într-o zi, absorbit fiind de activitatea mea păcătoasă, m-am trezit literalmente cu el în spatele meu, spunându-mi să opresc computerul și să-l urmez în birou. Aparent eram supravegheat de ceva timp pentru a se observa dacă era o activitate accidentală sau un comportament regulat. A fost, evident, vorba de cea de-a doua instanță...

Am fost suspendat chiar în aceeași zi, cu două zile înainte de vacanța de Crăciun și trimis acasă. Într-un fel, călătoria mea abia începuse. Viața mea era zdrobită în ultimul hal, iar harul lui Dumnezeu, care se manifestase într-un mod dur în viața mea, s-a văzut abia mai târziu...

Trebuie să luăm în serios faptul că pornografia nu e doar un aspect cultural de care trebuie să ne ferim, ci o gravă problemă a zilelor noastre, care are implicații spirituale și personale. Datorită accesibilității pornografiei în zilele noastre, oricât ar fi de înfiorător să ne gândim la acest lucru, probabil fiecare tânăr cu care stăm de vorbă, căsătorit sau necăsătorit, fie a avut, fie are probleme cu pornografia. De vreme ce poate fi accesată de oricine, oricând, odată ce este accesată, e foarte dificil să te desprinzi de ea.

Un verset biblic ne avertizează cu privire la o realitate importantă: „După cum Locuința morților și adâncul nu se pot sătura, tot așa nici ochii omului nu se pot sătura.” (Proverbe 27:20) Trebuie să înțelegem că pornografia își face loc în inima noastră, de la statutul de simplă sămânță, crescând tot mai mult, până acolo încât pune stăpânire peste tot ce poate, în special pe abilitatea de a ne relaționa corect cu ceilalți și mai ales cu partenerul de viață. Pornografia are o putere unică de a distruge o căsnicie, deoarece are de-a face în primul rând cu egoismul, și nu cu o unire a două persoane. Complacerea în pornografie este o formă de izolare, o retragere într-o lume minusculă a auto-satisfacerii. Este chiar o expresie a sexualității care, pe măsură ce îți stârnește poftele tot mai mult și le amplifică rapid, îți reduce tot mai mult lumea în care trăiești și cu care interacționezi...

Pentru mine, perioada care a urmat suspendării dintr-o universitate creștină datorită pornografiei a fost probabil cea mai importantă în maturizarea mea ca persoană, ca și credincios, ca om care se bazează pe Dumnezeu pentru a-și pune viața în ordine. Am fost acceptat și iubit de o mână de oameni care m-au luat alături de ei, au postit împreună cu mine, s-au rugat, mi-au ascultat durerile și zbaterea lăuntrică prin care am trecut și s-au asigurat că viața mea nu va mai fi aceeași. Bineînțeles, acest lucru a presupus o mare transparență din partea mea față de ei și o înlocuire a obișnuințelor păcătoase cu o serie de discipline care să mă îndrepte tot mai mult înspre Dumnezeu.

Am fost întrebat deseori (nu puține au fost momentele în care băieți care se confruntau cu pornografia mi-au adresat această întrebare) dacă există vreo rețetă sau listă de care ar trebui să ținem seama, iar răspunsul meu a fost întotdeauna un vehement NU. Viața mea este o mărturie a faptului că Dumnezeu intervine cu harul Său și transformă, însă în viața diverselor persoane, El intervine în mod diferit, însă intervine de fiecare dată când suntem deschiși să Îi permitem acest lucru.

Faptul că sexul și sexualitatea au devenit subiect tabu în cercurile creștine, nu trebuie să fie o piedică pentru o abordare deschisă. O greșeală pe care o facem este să nu discutăm ceea ce este tabu, iar ceea ce nu se discută, creează impresia inexistenței problemei în sine. Cred că trăim în vremuri în care în bisericile noastre avem nevoie de o lucrare sistematizată, îndreptată spre consilierea și restaurarea credincioșilor.

Avem o serie de articole despre Sexualitate de pe site-ul Alfa Omega TV, în secțiunea Viața spirituala. Sunt teme tabu, dar abordate dintr-o perspectivă creștină. Explorează-le, citește-le! Dacă ai întrebări, scrie-ne pe Facebook sau email. Și dacă ai nevoie de rugăciune, sună-ne la 0356.401.221 (tarif normal) sau scrie-ne!