În general, părinții se așteaptă la conflicte, se așteaptă să întâmpine opoziție în legătură cu temele, sau să întreacă măsura în anumite domenii, dar nu se așteaptă să audă că fiica sau fiul lor e lesbiană, respectiv homosexual.Mulți tineri au aceste ‘sentimente’. Datorită faptului că trăim într-o societate care încurajează explorarea lucrurilor noi, este mult mai posibil ca un tânăr din această generație să spună: „Bănuiesc că dacă am astfel de sentimente, sunt homosexual, și e în regulă”, decât tinerii din generația mai veche.

Vedeam că îl deranjază ceva. Am spus: fiule, ce se întâmplă? El mi-a răspuns: „Dacă îți zic, probabil te vei enerva, te vei supăra pe mine și nu vei mai vrea să vorbești niciodată cu mine.” Am spus: „Ce-ar putea fi?” Nu știam nimic în acel moment. Ne-a zis: „Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva. Sunt homosexual.” Eram devastați! Am plâns cum nu plânsesem niciodată până atunci. Lumea mea se întorsese pe dos.

Părinții nu sunt pregătiți. De obicei rămân cu întrebarea „Cu ce am greșit?”, sunt foarte supărați, nu numai pe cel iubit, dar și pe Dumnezeu, pentru că a permis să se întâmple ceva la care nu se așteptau nicidecum.

Credeam că făceam ce este bine: mergeam la biserică, l-am dat la o școală creștină, dar ceva nu a mers cum trebuie și, pentru o perioadă lungă de timp, eu și soția mea am purtat această povară. Cu ce am greșit? Ce greșeală am făcut? Ce nu am făcut? Ce-ar fi trebuit să fac? Am fost un tată absent? Trebuia să-i fiu alături mai mult?

Am început să îl învinuiesc pe fostul meu soț. Am început să îl învinuiesc pentru că nu a fost alături de copil suficient de mult. Mă uitam în trecut și mă gândeam că am permis ca anumite lucruri să fie prioritățile lui, și aceste lucruri s-ar putea să fi contribuit la decizia lui de a o apuca pe această cale.

Îmi amintesc când le-am spus mamei și tatălui meu, la vârsta de 16 ani, că sunt homosexual. Amândoi au crezut că asta reflectă felul în care ei m-au crescut.

Mare parte din ce poate face un părinte în legătură cu copilul său în ceea ce privește acest subiect este să îl învețe adevărul, pentru a putea să îl dezvețe de minciuni. Un părinte trebuie să înțeleagă unele minciuni, pentru a putea să își dezvețe copilul de ele. Părinții cred că trebuie să găsească cuvintele potrivite pentru a schimba părerea fiului sau fiicei lor cu privire la acest lucru. Încercăm să raționalizăm, să aplicăm Scriptura, dar aceste lucruri nu au niciodată efect.

A fost foarte nervos pe mine și a zis că Biblia, cuvântul lui Dumnezeu este scrisă de oameni. În acel moment i-am zis: „Ceea ce a spus Dumnezeu nu se schimbă, îmi pare rău dacă ești nervos, dar eu voi susține acest lucru indiferent dacă ești sau nu ești nervos pe mine. Nu voi înceta să te iubesc, dar nici nu voi acționa împotriva cuvântului lui Dumnezeu.”

Tot ce îmi amintesc că i-am zis e: „Fiule, nu știu care e problema, nu știu ce nu e bine, nu știu ce te-a adus în situația de acum, dar nu ești homosexual, niciodată nu ai fost homosexual și nici acum nu ești homosexual.”

Fiul sau fiica va vrea să vadă: „Vor încerca mama și tata să mă repare? Mă vor accepta așa cum sunt? Îmi vor ține predici? Mă vor respinge?” În general, acest moment este un test pentru a vedea cât de puternică este relația cu părinții.

Cum ar fi dacă fiul meu ar veni la mine și mi-ar spune: „Tată, nu sunt sigur, dar cred că s-ar putea să fiu homosexual”? Aș fi foarte dezamăgit, foarte trist. Nu știu dacă cel mai bine ar fi să zic ceva, ci doar să îl cuprind în brațe și să îi spun „te iubesc”.

Nu l-am confruntat niciodată. Era o decizie pe care el o luase. Probabil că nu vroiam să mă confrunt cu asta, ca tată. Când îl văd acum, îi spun: „Fiule, te iubesc”, îl îmbrățișez și el îmi răspunde: „Te iubesc, tată!” Nu îi spun că el e o greșeală. Aș izola relația mea cu el, și nu vreau să fac asta. Suntem singura legătură a dragostei lui Hristos pentru el.

Până ce fiul sau fiica respectivă a făcut această mărturisire, probabil că a citit deja mare parte din cărțile pentru tinerii homosexuali. Foarte probabil, a vorbit cu alți tineri homosexuali care se află în aceeași situație. Probabil că a vorbit cu alți tineri care au părinți care îi susțin în totalitate cu privire la acest lucru. Așadar, până să poarte această conversație cu părinții săi creștini, e foarte posibil că acesta e foarte bine pregătit și echipat.

Tot spunea că are câteva informații. „Îți voi trimite informațiile despre unde a fost Biblia tradusă greșit, nu s-au folosit cuvintele potrivite acolo. Înlocuindu-le cu cuvintele potrivite, Biblia spune că ce facem noi nu e moral greșit.” Eu am răspuns: „Nu prea cred, fiule. Mulțumesc că te-ai oferit să îmi dai aceste informații!” Acum îmi doresc să fi acceptat, astfel încât să fi știut cum gândește și care îi sunt convingerile. Este de folos pentru părinții creștini să își asculte fiul sau fiica și să spună clar: „Uite, punctul meu de vedere cu privire la acest lucru poate fi diferit de al tău, dar chiar vreau să ascult ce vrei să îmi spui, ce ai simțit, ce simți și ce gândești. În schimb, cer doar să îmi oferi același respect. Ideea e că trebuie să rezolvăm lucrurile împreună, și te iubesc. Hai să nu uităm adevărul și să nu uităm că parte din acest adevăr e că încă ne iubim unul pe altul.”

Când fiul sau fiica voastră vă spune: „Știința a demonstrat că m-am născut așa”, adevărata întrebare este: dacă o anumită tendință este înnăscută, înseamnă că trebuie să îi cedăm? Legitimează acest lucru tendința în sine? O varietate de tendințe ale oamenilor sunt, de fapt, înnăscute, suntem ființe umane căzute. Doar fiindcă societatea a ajuns să adopte o atitudine pro-homosexuală, acesta nu este un argument suficient de convingător ca părinții creștini să adopte aceași atitudine.

Un argument pe care părinții îl aud foarte des este: „Dacă nu vei îmbrățișa și tu această parte din viața mea, homosexualitatea mea, atunci nu mă iubești.” În fiecare relație, există aspecte din viața celeilalte persoane, cu care nu ești de acord. Nu înseamnă că nu iubești cealată persoană. Maturitatea în relații implică acceptarea faptului că există lucruri cu care nu suntem amândoi de acord. Relația poate rămâne intactă, în ciuda acestui fapt.

Sexualitatea este doar o parte dintr-o persoană. Dacă te uiți la viața unei persoane ca fiind o plăcintă, sexualitatea lor este doar o bucată din plăcintă. Noi îl priveam pe fiul nostru doar din perspectiva acestei probleme, dar el e aceași persoană grijulie, iubitoare și înzestrată cu toate celelalte calități pe care le-a avut și le mai are.

Cred că unul dintre cele mai bune lucruri pe care părinți le pot spune e: „Înțeleg! Probabil că nu înțeleg cum e să fii îndrăgostit de cineva de același sex, dar înțeleg ce înseamnă romantismul. Înțeleg ce înseamnă pasiunea. Înțeleg sentimentul acela că cineva ți-a atins sufletul într-un fel în care nu ți l-a atins nimeni niciodată. Aceste sentimente sunt puternice! Probabil sunt cele mai puternice sentimente pe care le vei avea din punct de vedere emoțional. Așadar, fiul meu, fiica mea, înlăcrimat îți spun că tot trebuie să îți iei crucea. Crucea nu e niciodată ușor de dus. E grea. Crucea ne interzice lucruri care nouă ne par atât de normale, de bune, de vibrante. Nu mi-e ușor când îți spun că trebuie să zici „nu” acestui lucru. Nu pot să fiu de acord ca tu să trăiești în neascultare față de voia lui Dumnezeu, indiferent cât de puternice sunt sentimentele pe care le simți. Știu că sunt puternice, și vreau să fiu alături de tine pe măsură ce găsești curajul și soluția la a spune „nu” unui lucru care e atât de profund pentru tine.”

Vreau să încurajez părinții să răspundă cu dragoste față de copii lor. Explicați-le că Dumnezeu nu vrea să ucidem. Dumnezeu nu vrea să comitem adulter. Dumnezeu nu vrea ca noi să mințim, sau să avem ieșiri de mânie sau de beție. Așadar, vreau să îi rog pe părinți să Îl caute cu adevărat pe Dumnezeu înainte să își judece copilul, înainte să reacționeze într-un fel în care i-ar putea îndepărta de Dumnezeu.

Aceasta este cu adevărat o problemă gravă. Unde se află copilul tău din punct de vedere spiritual? Ce crede fiul tău sau fiica ta, și cât de dedicați sunt acestor convingeri? Pentru că, în cele din urmă, forța motivațională primară care determină pe cineva să spună nu propriilor dorințe sexuale, trebuie să fie o pasiune profundă pentru Dumnezeu.

Înotdeauna îi încurajez pe părinți să intre în cămăruță și să se lupte, să mijlocească pentru fiul sau fiica lor. Rugați-vă ca Dumnezeu să le atingă inima, să îi convingă, să îi corecteze, să le vorbească, să îi facă să nu fie satisfăcuți cu ce au ales. Aceste lucruri nu le putem face noi. Te simți atât de izolat ca părinte. Trebuie să ai un grup în care să vorbești despre aceste lucruri și să îți dai seama că nu ești singura persoană din lume care gândește, simte, sau experimentează aceste lucruri.

Recunoaște că treci prin mai multe stadii ale durerii: aflarea informației, șocul, negarea, adevărul, mânia, depresia, acceptarea. Cred că cel mai important este să te întâlnești cu oameni care au trecut prin aceași luptă. Este important. Primești discernământ când stai lângă părinți care au mers pe aceași drum și sunt înaintea ta.

Nu îi vom ține predici ca să se lase de homosexualitate. Nu-i vom da în cap cu Biblia ca să se lase de homosexualitate. Nu vom apela la consilieri, indiferent de cât de buni sunt ei. Nu vor face diferența! Trebuie cel puțin să încercăm să-i arătăm dragostea necondiționată pe care Hristos ne-a arătat-o nouă. Prin acea dragoste a lui Hristos față de fiul nostru, și față de copilul oricărui alt părinte, îl vom iubi, și acest lucru îl va determina să se lase de homosexualitate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, îl vom iubi ca să se lase de homosexualitate.

Cred că tatăl e mai predispus să spună: „Nu în casa mea!” În acel moment se stabilește o barieră și, din acel moment, relația se degradează, iar lucrurile nu evoluează înspre bine în general. Mamele sunt mai predispuse să zică: „Întotdeauna i-am purtat de grijă copilului meu în trecut. Îi voi purta și acum de grijă.” Hai să găsim soluția! Mama nu știe cum să rezolve situația. Copilul probabil nu crede sau nu vrea să fie rezolvată, și consideră că totul e bine.

Nu poți să adopți niciuna dintre aceste poziții. Trebuie să abordezi o poziție bine gândită, grijulie și inteligentă. Nu știm niciodată care va fi rezultatul când Dumnezeu schimbă viața unei persoane dragi, dar știm că Dumnezeu nu este doar un Dumnezeu care schimbă direcția vieții unei persoane, ci El este Dumnezeul care vindecă. El este Dumnezeul care restaurează.

Ca părinte, s-ar putea să mă uit la cineva și să zic: Doamne, acela a fost homosexual, acela a fost abuzat, sau acela a fost normal într-un fel. Va avea o viață normală? Va ști vreodată ce e căsătoria? Va ști cum e să fii părinte? Atunci trebuie să îmi amintesc că nu eu sunt cel care a gândit căsătoria sau rolul de părinte. Dumnezeu le-a gândit! Dumnezeu s-a uitat la Adam ca bărbat singur și a spus: „Nu e bine ca omul să fie singur.” Dacă Dumnezeu a văzut acest lucru la Adam, și dacă El nu este părtinitor, atunci nu am nici un motiv să nu cred că Dumnezeu vrea ca cel drag mie să fie întregit, și da, cu voia lui Dumnezeu, să fie fericit.

Este aceasta o garanție a faptului că fiul sau fiica mea va ajunge să se căsătorească cu cineva de sex opus, să se bucure de rolul de părinte și de familie? În multe cazuri, da, și în multe cazuri, nu. Nu știm. Ceea ce știm e că dacă și când cel drag mie se supune lui Dumnezeu și voii lui Dumnezeu pentru viața lui, cel drag mie va fi împăcat cu Dumnezeu, și Dumnezeu își va împlini voia în el, chiar dacă el se va căsători sau nu, chiar dacă va avea sau nu va avea copii. Trebuie să pun acest lucru în mâna lui Dumnezeu, știind că nu pot să am un rezultat garantat. În schimb, am speranța garantată.

Există o cale de ieșire. Această cale e Isus. Cel mai important lucru pe care eu, sau orice alt membru al familiei îl putem face e să ne rugăm și să postim. Să ne rugăm pentru ei, pentru că odată ce le-am împărtășit convingerea ta, nu vom mai putea face foarte multe, și sincer, probabil nu noi, ca membri al familiei, îl vom aduce la Hristos, chiar dacă suntem un exemplu și le spunem adevărul. Cred că Dumnezeu va trebui să trimită lucrători în calea lor, să îi ajute. Cel mai bun lucru pe care îl putem face e să ne rugăm!

Extras din documentarul Mă mai iubiți acum? produs de Mastering Life Ministries, difuzat duminică, 19 martie 2017, ora 22:30 pe Alfa Omega TV.

Avem o serie de articole despre Sexualitate de pe site-ul Alfa Omega TV, în secțiunea Viața spirituala. Sunt teme tabu, dar abordate dintr-o perspectivă creștină. Explorează-le, citește-le! Dacă ai întrebări, scrie-ne pe Facebook sau email. Și dacă ai nevoie de rugăciune, sună-ne la 0356.401.221 (tarif normal) sau scrie-ne!