Ce mi-a furat pornografia
Nu este un secret faptul că dependența de pornografie este distructivă și nesănătoasă. O mulțime de studii au dovedit acest lucru. Celebrități precum Rusell Brand au vorbit deschis despre acest subiect. Organizații ca „Fight The New Drug” arată realitatea pornografiei.
Nu voi începe să argumentez de ce pornografia face atât de mult rău, pentru că acest lucru a fost deja făcut. Scopul acestui articol este de a ajuta bărbații să înțeleagă efectele dezastruoase ale pornografiei asupra masculinității și cum aceasta erodează puțin câte puțin sufletul celor care o consumă. „Cum știu că aceste lucruri sunt adevărate?” poate că este prima întrebare care îți vine în minte. Din păcate, ceea ce voi scrie în continuare este propria mea experiență în legătură cu pornografia.
Povestea mea nu este unică. Din păcate, pornografia este o problemă mult mai mare și mai comună decât majoritatea persoanelor recunosc că este.
M-am născut la începutul anilor 80, iar prima mea „întâlnire” cu pornografia a fost în preadolescență. Am găsit o revistă cu imagini pornografice lângă coșul de gunoi. Este înfricoșător când te gândești că copiii din ziua de azi pot accesa materiale pornografice mult mai ușor decât atunci când eram eu mic. Acea revistă a pornit o luptă interioară în mine care avea să dureze mai mult de 15 ani...
Diferența dintre dependența de pornografie și alte dependențe este că efectele pornografiei durează mult mai mult decât lupta în sine. Urmele acesteia rămân chiar și după ce ești eliberat de adicție. Deci, ce mi-a furat pornografia în acea perioadă de peste 15 ani? Răspunsul scurt la această întrebare este „o mulțime de lucruri”, dar hai să ne concentrăm asupra răspunsului lung:
1. Claritatea asupra chemării vieții mele
Una dintre marile probleme ale pornografiei este timpul pe care acesta îl răpește din viețile noastre. Mulți copii pot găsi materiale pornografice având vârste cuprinse între 9-12 ani iar unii chiar mai repede. Când acest lucru mi s-a întâmplat mie, a încețoșat abilitatea mea de a identifica chemarea lui Dumnezeu pentru viața mea. Pornografia m-a târât în atracția pe care mi-o prezenta, iar încetul cu încetul m-a îndepărtat de planurile pe care Dumnezeu le avea cu viața mea. Dumnezeu este însă Cel care face ca toate lucrurile să lucreze înspre binele celor care Îl iubesc. Pornografia nu a reușit să mă facă să ratez chemarea pentru viața mea, însă cred că din cauza ei găsirea chemării mele a fost mult mai dificilă și mai dureroasă.
2. Percepția propriei mele valori
Pot să spun că încă mă lupt cu această problemă câteodată. Poate că toți ne confruntăm cu acest lucru mai mult sau mai puțin, însă pentru mine mereu a fost greu să mă văd valoros când făceam ceva care îmi punea la îndoială această valoare. Mereu îmi spuneam „dacă ei ar știi defapt cum este viața mea, niciodată nu ar...” sau „nici măcar nu mă pot opri din a mă uita la filme pornografice, deci nu am mult de oferit”. Constant îmi puneam sub semnul întrebării propria valoare pentru că mă simțeam neputincios în fața adicției mele. Acest lucru m-a făcut să am dubii asupra influenței mele în viețile altora, asupra fiecărei decizii ce trebuia să o iau, mică sau mare.
3. Rușinea... oh, rușinea...
E imposibil să consumi pornografie și să nu simți rușine, în special atunci când înțelegi că rușinea este ceea ce ne desparte de Dumnezeu. Pornografia nu este decât un mecanism prin care rușinea ne invadează viețile. Imediat după ce mă uitam la filme pornografice, simțeam cum rușinea mă inundă. De fiecare dată promiteam că nu voi mai consuma pornografie, însă, numai după câteva zile o luam de la capăt. Uram această latură a vieții mele, iar acest lucru mă făcea să mă simt și mai rușinat. Rușinea crează doar singurătate, lipsă de speranță și izolare. Mă simțeam singur și neajutorat în fața acestui cerc vicios. Nu voiam să știe nimeni ceea ce se întâmpla cu adevărat cu mine, în mod special în perioada în care eram implicat în slujire. În loc să mă focalizez pe prezent și să mă conectez la momentele de închinare, simțeam constant părere de rău și mă simțeam un ipocrit.
4. Relația mea cu Dumnezeu
Acest punct este legat de rușine, însă necesită o atenție specială. Am avut o perioadă în viață când nu l-am mai urmat pe Dumnezeu și m-am concentrat doar pe pornografie. De-a lungul acelor ani nu am vrut să am nimic de-a face cu Dumnezeu, însă, părinții mei s-au rugat pentru mine constant. Cred că acele rugăciuni și harul lui Dumnezeu m-au ținut în viață și m-au ajutat să mă întorc din nou la El. Marea problemă a fost că, atunci când mi-am rededicat viața lui Isus, problema pornografiei nu a dispărut pur și simplu din viața mea.
Știu că în cazul altor persoane, problema a dispărut pur și simplu, dar în cazul meu nu a fost așa. Am continuat să mă lupt cu ea ani întregi după. De fiecare dată când „o dădeam în bară”, mă simțeam plin de rușine și îmi era imposibil să petrec timp cu Dumnezeu. Nu mă simțeam vrednic din cauza acțiunilor mele. Și nu doar acest lucru era un impediment în conectarea mea cu El, ci efectiv nu mă puteam conecta când încercam să mă închin. Mă simțeam ca și cum aș fi cântat versuri goale destinate celor care trăiau o viață curată, viață pe care eu nu reușeam nicidecum să o am. De fiecare dată mă pocăiam, însă cu timpul am început să mă „pocăiesc” știind că o voi da în bară din nou în următoarele zile. Odată cu această gândire am început nici să nu mai vreau să mă pocăiesc, ceea ce ma îndepărta și mai mult de Dumnezeu.
5. Nesiguranță privind propriul meu corp
Dacă citești oricare din celelalte articole ale mele voi vedea că sunt foarte direct în ceea ce scriu sau gândesc. Deci, și de data asta voi fi foarte sincer. Pornografia creiază multe iluzii care mai apoi sunt spulberate în viața reală, iar una din aceste iluzii sunt corpurile bărbaților din industrie. Corpurile bărbaților din filmele pornografice nu reprezintă realitatea. Eu nu știam acest lucru și m-am simțit nesigur în privința corpului meu din această cauză multă vreme.
Tot ce știam ca adolescent și ca tânăr era faptul că nu semăn deloc fizic cu bărbații din materialele pornografice, ceea ce m-a afectat psihic foarte tare. Abia după ce soția mea a început să îmi spună că îi place modul în care arăt am început să mă simt bine cu modul în care Dumnezeu m-a creat.
Influența soției mele și descoperitea faptului că în general bărbații nu arată deloc precum în filmele pornografice au fost doi factori care m-au ajutat să mă simt mai bine cu propriul corp.
Același lucru este valabil și în cazul femeilor. Femeile care au ca standarde corpurile femeilor din filmele pornografice (sau a fotomodelelor) ajung să își urască corpurile în loc să le iubească.
6. Mi-a afectat viața sexuală după căsătorie
Nu credeam că sunt capabil să o satisfac. La începutul căsniciei noastre mi-am pus singur niște „standarde” nerealiste din cauza faptului că de-a lungul timpului am vizualizat atât de multe filme pornografice. Când ne-am căsătorit aveam impresia că trebuie să fie un „rockstar” în pat de fiecare dată. Am realizat însă destul de repede că acest lucru nu se va întâmpla, pentru că pornografia nu seamănă deloc cu realitatea.
În primii ani ai căsătoriei noastre au fost dăți când sexul a fost foarte stânjenitor pentru că eu făceam lucruri care ei nu îi plăceau. Eram două persoane care descopereau corpul unul altuia, însă eu priveam acest lucru ca pe un eșec total. Acest lucru m-a făcut să deconectez și să abandonez. Chiar dacă nu priveam filme pornografice în momentul în care făceam sex cu soția mea, rușinea a reușit să ne distanțeze în acest domeniu care a fost creat de Dumnezeu să aducă o intimitate atât de mare între două persoane. Acest lucru m-a făcut să simt că sunt imposibil de plăcut femeii pe care o iubesc. Sexul mă făcea să mă simt ca un eșec.
7. Așteptări sexuale nerealiste
La fel cum aveam impresia că trebuia să fiu un rockstar în pat, tot așa aveam impresia că sexul poate aduce împlinirea totală. Voiam ca ea să recreeze scene pe care le văzusem în filme fără ca ea să știe. Deloc surprinzător, ea se simțea inconfortabil și refuza acele lucruri. Mi-a spus „nu” de câteva ori, ceea ce m-a făcut să mă simt dezamăgit. Acest lucru a cauzat și mai multă distanțare decât înainte. Nu de fiecare dată se întâmpla acest lucru, dar când se întâmpla trecea mult timp până să trecem peste. Problema era că și ea voia să iubească și să ne apropiem, dar nu în același mod în care voiam eu. De asemenea, ea nu știa că încă mă luptam cu dependența de pornografie în acea perioadă.
Nu doar că voiam ceva ce ea niciodată nu putea să-mi dea, ci eram singurul care știam de ce îmi doresc acele lucruri. Nu puteți să vă imaginați cât de rușinat mă simțeam. Pe scurt, pornografia a furat intimitatea care trebuia să existe între noi în primii ani ai căsătoriei. Nu s-a creat acea intimitate până ce nu i-am mărturisit despre dependența mea. Abia după a început cu adevărat schimbarea. A durat mult timp vindecarea. Acum am așteptări potrivite: așteptări bazate pe intimitatea noastră și pe povestea noastră, nu unele care sunt bazate pe un film pervertit care nu are nicio asemănare cu realitatea.
8. Interacțiunea cu alte femei
Obișnuiam să privesc femeile ca pe niște obiecte, nu ca pe niște ființe umane. Eram setat să văd prima dată frumusețea fizică iar în funcție de aceasta să „calculez” și valoarea persoanei. Majoritatea relațiilor mele erau superficiale, la fel cum este și pornografia.
Pornografia este ca un drog. Pe măsură ce consumi pornografie, poftele cresc, iar de fiecare dată vrei mai mult și mai mult. De fiecare dată când vedeam o femeie îmbrăcată în colanți sau cu o fustă strâmtă, în mintea mea îmi imaginam tot felul de lucruri. Nu îmi păsa că, conform Bibliei, îmi înșelam soția.
Există speranță. Dumnezeu iubește să transforme poveștile noastre dureroase în povești despre reconciliere și vindecare. Pentru mine, lupta cu pornografia a fost cea mai grea luptă cu care m-am confruntat vreodată, dar am învățat multe din acest proces. Am cunoscut prieteni pe viață în timp ce încercam să scap de ea. Am trecut printr-o călătorie a vindecării și m-am cunoscut mai mult pe mine, nu numai în ceea ce privește pornografia, ci în mai multe domenii ale vieții mele.
Datorită acestei lupte pe care am dus-o, acum pot să înțeleg o persoană care trece prin aceeași problemă și pot să o ajut, pentru că și eu am fost cândva în situația ei. Mi-am descoperit una din marile mele pasiuni: să vorbesc despre lucrurile pe care aș fi vrut să mi le spună cineva acum mulți ani și să încurajez oamenii să-și trăiască viața cu un scop. Acum am o viață sexuală uimitoare cu soția mea. Am fiice spirituale și relații sănătoase cu mai multe femei care mă cunosc cu adevărat.
Nu învinovățesc exclusiv pornografia pentru nesiguranța mea, temerile sau luptele pe care le am în viață. Însă ea a fost factorul principal care a făcut ca călătoria mea în descoperirea masculinității să fie mai grea și mai obositoare.
Sursă: Moral Revolution