Din 9 decembrie 2012, sunt Deputat de Oradea în Parlamentul României, o onoare deosebită și o responsabilitate enormă pentru oricine, cu atât mai mult pentru un copil al lui Dumnezeu ce vrea să rămână credincios valorilor pe care le are. Viața mea a fost un șir de suișuri și coborâșuri, de momente de criză profundă, dar și de bucurie nemărginită, constantă fiind prezența și călăuzirea lui Dumnezeu.

Uitându-mă în urmă, pot spune acum că cea mai adâncă vale din viața mea a fost de fapt rampa de lansare pentru tot ce a urmat, a fost testul credinței mele. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a purtat de grijă, pentru că mi-a dat putere să o iau de la capăt de fiecare dată. Acest lucru m-a făcut să rămân tânără în sufletul meu, să simt mereu bucuria unui nou început și entuziasmul de a construi ceva semnificativ, mi-a dat o energie nebănuită pentru a lucra de dimineața până noaptea târziu.

Viața mea s-a desfășurat destul de liniar până în 1991. M-am născut în 1960, am fost o elevă silitoare, am mers la biserică. Am terminat Facultatea de mecanică la Cluj Napoca în 1983 și am fost angajată la Înfrățirea Oradea ca inginer. M-am căsătorit în 1980 cu Aurel Toșa, violoncelist, profesor la Liceul de artă Oradea. În 1982 s-a născut primul nostru copil, Filip, iar în 1985, venea pe lume surioara lui, Cristina.

Anul 1991 a fost unul de cotitură în viața mea, care a răvășit acest traseu liniștit și previzibil și m-a dus în ape tumultoase, tulburi și mare furtună. Furtuna a început gradual cu disponibilizarea mea, în martie, apoi a urmat o sarcină neașteptată, punctul culminant fiind accidentul din 27 septembrie, în străinătate, al soțului meu, în urma căruia și-a pierdut viața. Eram șomeră și însărcinată în luna a cincea cu Titus! În acel moment m-am simțit părăsită, pustie, lovită și singurul lucru care mi-a mai rămas a fost credința că Dumnezeu nu m-a părăsit și că într-adevăr se îngrijește de văduve și de orfani.

M-am recăsătorit, doi ani mai târziu, iar Dumnezeu ne-a dat o fetiță împreună. Acum mă mândresc cu cea mai mare avere a mea: soțul, cei patru copii și cei patru nepoți! Am avut parte de multe începuturi, fiind, pe rând, profesor de blockflöte, traducător din limba engleză, apoi, după concediul pentru îngrijirea celui de-al patrulea copil, din nou în căutarea unui loc de muncă, iar în 2000, am înființat și condus Asociația Integra România, fiind director executiv până în 2012.

Am intrat în politică în 2008, devenind consilier local, Președinte al Comisiei sociale, poziție din care am putut să inițiez mai multe proiecte benefice Oradei și m-am implicat cu entuziasm în activități sociale și comunitare. În 2012 am fost timp de 6 luni viceprimar, o mare onoare, dar și o provocare pe care am tratat-o cu multă responsabilitate, o experiență unică în felul ei.

Vreau să vă asigur că nu am ambiții politice personale, ci sunt animată de dorința de a-mi sluji țara și de a sprijini dezvoltarea ei și a orașului meu drag. Mă implic în politică pentru că doresc o schimbare și doresc să ajut să se întâmple această schimbare. Fiind femeie, sunt obișnuită să mă gândesc în primul rând la binele celorlalți, al familiei, al comunității din care fac parte.

Majoritatea românilor vor să vadă fețe noi în politică, oameni integri, modele de urmat, oameni care-și iubesc și-și slujesc țara și nu așteaptă să fie slujiți de ea, oameni care caută binele țării și al orașului din care provin, oameni care pun suflet în ce fac. Mă număr și eu printre ei și bucuria mea va fi când copiii mei vor vedea că mama lor a lăsat o urmă a vieții trăite pe pământ, realizări durabile în timp.

Sunt membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport în Camera Deputaților, și sunt preocupată de educația și formarea copiilor noștri, a tinerilor, pentru a deveni cetățeni responsabili care-și însușesc nu doar informații și cunoștințe, dar și principii sănătoase pentru viață. Am întâlniri cu profesori pentru a înțelege care le sunt problemele și ce se poate face pe plan legislativ pentru îmbunătățirea situației. Interacțiunile cu specialiștii din cadrul ministerelor în București și ai administrației locale în Oradea, ajută la clarificarea unor probleme, la inițierea de proiecte legislative și îmbunătățirea comunicării în general. Interesul pentru promovarea şi repunerea învãţãmântului profesional pe harta educaţionalã a condus la stabilirea unei cooperãri strânse cu experţi în educaţie din străinătate.

Preocupările mele sunt apoi legate de familie, copii, adopție, pentru că am trecut prin multe greutăți și înțeleg ce importantă e familia formată din mamă și tată, nu doar să stea la baza societății, dar și să contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Susținerea familiei este de importanță majoră în orice stat, pentru că ea stă la baza societății. În istorie s-a constatat că atunci când familiile au fost puternice, societatea a fost sănătoasă și a prosperat. România are acum ocazia, prin revizuirea Constituției, de a proteja familia de anumite devieri nefaste, modificând definiția familiei din Art. 48. Am depus un amendament la Constituție, cerând ca noua definiție să fie: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat si o femeie, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația si instruirea copiilor”. Astfel se va asigura un cadru legal propice dezvoltãrii armonioase a copiilor.

Activitatea mea parlamentară constă și în susținerea de Declarații politice în Camera Deputaților pe teme cum ar fi importanţa familiei, situaţia copiilor abandonaţi şi regimul adopţiei, susţinerea introducerii în programa şcolarã a educaţiei pentru sãnãtate şi intensificarea demersurilor pentru a preveni sarcinile nedorite și avorturile, asigurarea dezvoltãrii durabile în contextul exploatãrii gazelor de şist, situația persoanelor cu dizabilități, cu autism, lupta împotriva violenței în școli și în familie, etc.

Sunt membru al Grupului ecumenic de rugăciune care se întrunește la Camera Deputaților în fiecare săptămână și care organizează Micul dejun cu rugăciune, un eveniment anual care aduce împreună politicieni și personalități din toate sferele, atât din țară, cât și din străinătate.

În urma identificãrii unor probleme, am formulat întrebãri cãtre miniştrii de resort, pe teme diverse cum ar fi finanţarea învãţãmântului particular și confesional, activitatea zilierilor, probleme apãrute în implementarea proiectelor cu finanţare nerambursabilã, reabilitarea de drumuri, modernizarea aeroportului din Oradea şi realizarea unor conexiuni de transport mai bune între Oradea şi Bucureşti, deblocarea posturilor din creşe, munca la negru, dezvoltarea învățământului profesional, etc.

Credința mea e că a fi în politică înseamnă a avea onoarea de a-ți sluji țara și cetățenii ei, a proteja Biserica și tânăra generație, a te sacrifica pentru binele țării și al lumii întregi. Înseamnă a nu te lăsa târât în dezbateri lipsite de sens, urmărind un singur lucru și anume, să-ți slujești țara cu orice preț și să-i reprezinți cu cinste pe cei care au avut încredere în tine și și-au dat votul. Este nu doar o oportunitate, dar o datorie, pentru cei care au aceste principii, să se implice în viața publică și politică, asigurând astfel un viitor normal pentru copiii și nepoții lor.

Platon spune că: „Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este că vei sfârși prin a fi condus de inferiorii tăi”. Eu cred că Domnul Isus ne-a chemat să fim sare și lumină dar nu ne-a îngrădit deloc sfera de influență, pentru că lumea din jurul nostru are nevoie de gust și de strălucire. Este important ca cei care își trăiesc viața în strânsă corelare cu principiile creștine să nu se considere doar „călători” pe acest pământ ci să se implice activ în viața publică și politică.

Crezul meu este însă că doar aceia care nu își urmăresc niciun țel personal sau de grup, niciun beneficiu personal sau putere, sunt potriviți pentru aceste lucruri.

Biserica este chemată să își vadă de chemarea ei, aceea de a educa copiii în spiritul învățăturilor biblice, a pregăti tinerii pentru căsătorie, a fi alături de cei nevoiași sau bolnavi, dar și a pregăti oameni pentru viața publică, formându-le caracterul, urmărindu-le performanța, încurajându-i și trăgându-i la socoteală, atunci când e cazul. Astfel, politica va fi îndreptată către nevoile cetățeanului și societății de la momentul respectiv, va îndrepta greșeli din trecut, va contribui la realizarea unui mediu propice dezvoltării democrației, a economiei de piață, în care oamenii să se simtă proprietari, responsabili și respectați.

Să faci ce ai de făcut fără a te lăsa abătut din calea ta de tot felul de interese personale sau de grup ale unora, fără a te compromite, este dezideratul de bază al oricărui creștin implicat în viața publică și politică.

Eu am luat-o de multe ori de la capăt în viață, totdeauna într-un domeniu nou și am învățat în timp să-mi înving teama de necunoscut, să accept cele mai neașteptate provocări și să mă adaptez lor. În definiția mea, succesul se bazează pe credință în Dumnezeu, credință în noi înșine și muncă, multă muncă! Am aplicat această rețetă și a funcționat de fiecare dată. Nu trebuie să ne pierdem optimismul, indiferent de circumstanțele în care suntem sau ajungem la un moment dat.

Încercările sunt îngăduite în viața noastră ca să ne întărească, să ne mărească credința, să ne ajute să descoperim noi fațete ale propriei personalități. O ușă închisă poate să însemne și protecție de ceva rău ce ni s-ar putea întâmpla sau că ni se pregătește altceva și mai bun. Să nu o privim întotdeauna ca pe un eșec personal sau ca pe sfârșitul carierei profesionale ci să privim cu speranță și anticipare viitorul! Gândiți-vă că eu am fost de două ori șomer iar azi sunt Deputat!

Dorința mea cea mai mare este să fiu pe placul lui Dumnezeu prin tot ceea ce spun și fac, să fac bine celor din jurul meu și țării mele și să rămân credincioasă valorilor mele de căpătâi, care mă definesc și mă reprezintă. Așa să mă ajute Dumnezeu!