Proiectul înființării Uniunii Europene a luat naștere după al Doilea Război Mondial. Europa se confruntase cu numeroase războaie. Au fost șase țări, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franța și Italia, care au hotărât să adune laolaltă, sub o autoritate supranațională, toate materialele brute pentru industria războiului, precum cărbunele și oțelul. Acest lucru e cât se poate de unic, dat fiind faptul că Franța și Germania fuseseră de multe ori inamici de război. De ce erau dornice să colaboreze aceste țări?

Analizând istoria Uniunii Europene, știm că cei trei părinți fondatori, italianul Alcide de Gasperi, francezul Robert Schuman și germanul Konrad Adenauer, erau creștini, credincioși. Înainte de a semna tratatul, ei s-au adunat pentru a se ruga împreună. Acest lucru a ajutat la depășirea animozităților dintre ei. Tratatul lor s-a bazat pe reconciliere, iar Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a devenit Comunitatea Economică Europeană, care a fost la baza Uniunii Europene.

Robert Schuman credea în conceptul de Imago Dei, adică noi suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Din acest concept au pornit și valorile UE, cum ar fi solidaritatea, demnitatea și responsabilitatea de a avea grijă de ceilalți. Proiectul european s-a bazat pe faptul că toți suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Robert Schuman, numit și ''părintele Europei'', a mai spus și că Europa trebuie să fie adânc înrădăcinată în principii creștine. Unde nu există principii creștine, se ajunge fie la anarhie, fie la autocrație sau dictatură. O viziune cât se poate de clară!

Însă, din cauza mentalității seculare și a individualismului, Uniunea Europeană s-a îndepărtat de la această viziune, iar semnificația valorilor stabilite de părinții fondatori s-a modificat. Însă Europa a fost scutită de războaie datorită Proiectului European pentru cea mai lungă perioadă din istorie. Cred că UE prezintă anumite avantaje pe care încă le mai are, dar trebuie să revenim la rădăcinile Uniunii Europene, la valorile creștine care au fost stabilite de părinții fondatori. Și cred că avem multe de învățat de la părinții fondatori: Robert Schuman, Konrad Adenauer și Alcide de Gasperi.

Pericolele secularizării

Începând cu anii '60, a crescut influența laicismului în Europa occidentală. Doctrina seculară presupune că omul e în centru, având cât mai multă autonomie și libertate individuală posibil. Și noi, creștinii, suntem liberi să îi iubim pe ceilalți, căci libertatea e o responsabilitate. Dar doctrina seculară spune că suntem liberi de tot ce ne îngrădește autonomia.

Doctrina laică a influențat definirea drepturilor omului. În Declarația Universală a Drepturilor Omului, scrie de 4-5 ori că la baza drepturilor omului stă demnitatea umană. Însă au apărut tot felul de drepturi noi: dreptul la sexualitate, dreptul la avort... Orice e legat de autonomia individuală trebuie să devină un drept, încercând apoi să se modifice conceptul de demnitate umană. E vorba de demnitatea de a muri, demnitatea femeii de a putea avorta și multe altele. E o problemă majoră.

Al doilea aspect legat de laicism/secularism o reprezintă intoleranța față de cei cu alte opinii. Dacă susțin căsătoria tradițională, sunt considerat intolerant fiindcă am altă opinie. Așadar, laicii spun că sunt toleranți, dar, de fapt, sunt intoleranți față de cei ce au o părere diferită de a lor.

În relația dintre doctrina seculară și alte religii, laicii încearcă să-și impună perspectiva lor asupra societății ca fiind ''neutră''. Creștinii nu ar trebui să poarte niciun simbol religios fiindcă ar trebui să fim neutri. Însă nu cred că neutralitatea există cu adevărat. Dacă îndepărtezi o cruce sau un simbol religios, tot faci o declarație. Cred că, în societate, trebuie respectate părerile diferite și diferitele religii.

De curând, am vorbit cu cineva din America. Acolo, ateii voiau să îndepărteze o cruce de la un memorial al Războiului American. După îndepărtarea crucii, au avut loc proteste și crucea a fost pusă la loc. S-a spus că memorialul trebuie să fie neutru, dar nu e deloc neutru dacă se îndepărtează crucea. Nu sunt respectați majoritatea oamenilor, creștini care vor să lase crucea acolo. Laicii, deși în minoritate, au vrut să-și impună dorința de a îndepărta unul dintre simbolurile creștinilor.

Cred că avem de-a face cu o secularizare ateistă și activistă care se comportă ca o religie. Ei spun: „Nu avem nicio religie, trebuie să ne respectați, trebuie să îndepărtați simbolurile și să aveți aceeași părere ca noi!''

Cred că UE trebuie să respecte religiile și tradițiile diferite. Trebuie respectate tradițiile creștine ale diferitelor țări și diferențele culturale. Iată care e legătura dintre laicism, multiculturalism, respect și diversitate: laicii spun că ei respectă diversitatea, dar nu respectă părerile diferite de ale lor.

Acum câțiva ani, a fost întocmit ''Raportul privind combaterea intoleranței și a discriminării creștinilor în Europa'', adoptat de Consiliul Europei. În el scrie clar că diferențele trebuie respectate.

Un bun exemplu ar fi cel privitor la chestiunea avortului. S-a spus că doctorii nu ar trebui să aibă libertatea de a refuza să facă avorturi. De curând, în Suedia, o moașă a fost concediată fiindcă nu a vrut să facă un avort. Ea a mers la Înalta Curte a Suediei, dar și acolo i s-a spus că e obligată să facă avort, așa că acum va merge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Iată că libertatea e tot mai mult îngrădită, deoarece libertatea unei femei care vrea să facă un avort este considerată mai importantă decât libertatea unui doctor care nu poate ucide un copil nenăscut din cauza conștiinței sale.

Iată cum acest activism laic totalitar încearcă să îngrădească libertatea creștinilor, obligându-ne să facem doar ce vor ei. Este o situație periculoasă.

România și UE

M-am bucurat foarte mult când România a fost acceptată în UE în 2007, deși cu două steaguri portocalii: unul pentru justiție, deoarece corupția atingea cote foarte mari, iar celălalt era pentru fondurile din agricultură. Din păcate, după intrarea în UE, rezolvarea acestor situații nu a reprezentat o prioritate, iar acest lucru e trist.

M-am bucurat că România a intrat în UE deoarece România e considerată o țară creștină. Sperăm că valorile creștine vor fi promovate activ de către membrii români ai Parlamentului European. Din păcate, europarlamentarii nu consideră prioritară promovarea valorilor creștine, cum ar fi valorile familiei, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, sau pe protejarea vieții și a demnității, sau a libertății la credință. Sunt multe alte chestiuni importante în care sunt implicați, dar e trist că nu au nicio inițiativă de a susține aceste valori în mod activ.

Cred că sarcina României și poate și a liderilor români aflați în Consiliul European (prim-ministrul sau miniștrii), să vadă cum ar putea România să promoveze valorile creștine în cadrul UE. La Consiliul Europei am observat că sunt câteva inițiative frumoase, modalități prin care valorile creștine să poată fi respectate. Însă, la nivelul europarlamentarilor români, sunt mult mai puține rapoarte care să susțină protejarea vieții și căsătoria dintre un bărbat și o femeie.