Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul din Tars, se îndrepta spre Damasc, având cu sine o mică armată pentru a-i lua pe creștini în captivitate şi a-i aduce înapoi în Ierusalim, ca să-i întemnițeze și să-i tortureze. Dar Isus I s-a arătat lui Saul pe drumul Damascului, luminându-l: „Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic” (Fapte 9:9).

„Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5:5).

Nu vă temeți să-I cereți lui Dumnezeu lucruri mari! Orice mai puțin decât lucruri mari Îl dezonorează pe Cel care ne-a făcut promisiuni minunate. Când binecuvântările Lui se vor odihni peste noi, să-L lăudăm cu toată inima. Dar în acele ocazii când El șoptește: „Du-te! Ridică-te și fă ceea ce ţi-am arătat!”, să ne amintim că multe dintre cele mai dulci răspunsuri la rugăciune implică lucrul împreună cu Dumnezeu, pentru a-și îndeplini scopurile.

„Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui” (Matei 9:37-38).

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus”  (Filipeni 2:5). „Noi însă avem gândul lui Hristos”  (1 Corinteni 2:16).

„Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm în Duhul” (Galateni 5:25). Apostolul Pavel ne oferă această instrucțiune foarte simplă, în termeni clari: „Dacă Duhul Sfânt trăiește în voi, atunci El să aibă controlul deplin asupra vieții voastre”.

Iertarea nu este doar un act unic, ci un mod de viață, menit să aducă peste noi binecuvântare în Hristos. „Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45).

Acestea sunt momente când cineva sau poate mai mulți oameni devin conștienți de voința lui Dumnezeu de a ne vindeca și de a ne restaura. Ei înțeleg dorința Lui de a ne lua în stăpânire, nu în puterea noastră, ci în slăbiciunea noastră. La urma urmei, Scripturile nu ne spun să venim la tronul lui Dumnezeu când suntem puternici; mai degrabă, trebuie să venim când suntem slabi. „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

O mare îngrijorare a Tatălui nostru ceresc este ca nici o „altă Evanghelie” să nu ne îndepărteze de crucea lui Isus Hristos. Mulți creștini au căzut de la credință, pentru că li s-a dat un cuvânt plin de bucurie cu ani în urmă, poate ceva de genul acesta: „Veți avea o slujire minunată și veți câștiga mii de suflete pentru Domnul” și totuşi, niciun cuvânt nu s-a împlinit. Acum, acele oi sunt total descurajate, şi credința lor se află pe un morman de cenușă.

De cele mai multe ori putem poseda ceva valoros, fără a aprecia pe deplin valoarea sau semnificația acestuia. Există o relatare despre un fermier care și-a lucrat mica ferma pe tot parcursul vieții, arând pământul stâncos an după an. La moartea sa, ferma a fost lăsată fiului său, care a continuat să are pământul - dar fiul a găsit un bulgăre de aur în sol. Țara era plină de aur și el a devenit instantaneu un om bogat. Cu toate acestea, acea avere nu a aparţinut tatălui său, chiar dacă a fost pe pământul lui toată viața.