Proorocul Ieremia a fost un om care și-a pus inima să-L caute pe Domnul și Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit. Iar și iar citim despre profet: ”Cuvântul Domnului a venit la Ieremia.”

Revendicarea puterii în Numele lui Hristos nu este un adevăr teologic complicat și ascuns. Bibliotecile sunt pline de cărți scrise numai pe tema Numelui lui Isus, pe care autorii le-au scris pentru a-i ajuta pe credincioși să înțeleagă implicațiile profunde ascunse în Numele lui Hristos. Cu toate acestea, majoritatea acestor cărți sunt atât de „profunde”, încât sunt peste nivelul de înțelegere al cititorilor.

S-ar putea să fi trecut printr-o situație pentru care te-ai rugat, dar nu ai primit încă niciun răspuns. Poți spune: „M-am rugat cu credință în Dumnezeu, dar El nu m-a auzit. Am tot așteptat, dar El nu a răspuns niciodată. Cum pot să-mi predau viața lui Dumnezeu, dacă El nu răspunde rugăciunilor mele?”

Când citesc despre experiențele oamenilor evlavioși din Vechiul Testament, inima mea arde. Acești slujitori erau atât de împovărați pentru cauza numelui lui Dumnezeu, încât au făcut lucrări puternice, care întrec imaginația majorității creștinilor de azi.

”Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14)

Apostolul Pavel era un om fără teamă. Cum a descoperit atâta convingere și bucurie în mijlocul dificultăților, incertitudinii și opoziției? Și cum putem noi găsi aceleași lucruri în vremurile în care trăim?

Temelia pentru o victorie plenară asupra păcatului o reprezintă înțelegerea că Dumnezeu este tandru, plin de bunătate și dragoste.

Când Isus și-a petrecut ultimele ore cu ucenicii Săi, le-a spus: ”Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16:23) Apoi le-a spus mai departe: ”Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (16:24)

”Nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 3:8-11)

Îi cunoașteți pe creștinii care se plâng mereu de cât de inutili se simt? Ei se plâng în mod constant și se compară cu cei pe care îi admiră, gândindu-se: ”Nu sunt deloc ca el. Sunt fără speranță.”