„Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.” (Psalmul 32: 8-9)

Știm ce înseamnă când auzim pe cineva spunând că anumiți oameni au „atingerea lui Dumnezeu” asupra lor. Pot fi bărbați sau femei simpli, după standardele lumii, dar care au stat singuri cu Dumnezeu și vorbesc cu autoritatea și convingerea Duhului Sfânt. Profetul Daniel era un astfel de om.

Profetul Isaia a predicat adesea despre răzbunarea lui Dumnezeu împotriva păcatului. El a vorbit despre ziua judecății și a disperării, care vine asupra celor care trăiesc în răzvrătire. Cu toate acestea, în mijlocul unuia dintre cele mai înspăimântătoare mesaje ale Sale, în ziua mâniei Domnului, Isaia s-a oprit și a strigat: „Voi vesti îndurările Domnului... marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui” (Isaia 63:7).

Dumnezeu a creat omul pentru a avea părtășie. Dorința sa veșnică a fost ca omul să împărtășească împreună cu Trinitatea iubire, acceptare, sensibilitate și adevărata cunoaștere reciprocă. Păcatul a intrat în lume și a spulberat întregul concept de relație, iar odată cu păcatul a venit rușinea, înstrăinarea, separarea și lipsa de speranță. Dar atunci, Hristos a intervenit!

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Norul, acea acoperire cețoasă care cade uneori peste poporul lui Dumnezeu, nu este o greșeală în mâinile lui Dumnezeu. Cu Isus, norii vin ca parte a gloriei Sale. Norii nu sunt cu adevărat dușmanii noștri; ei nu ne ascund fața Lui; ei nu sunt avertizări despre o furtună care se apropie. Odată ce ai înțeles că norii sunt instrumente ale iubirii divine, nu ar trebui să te mai temi.

Regele David a spus: „Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc” (Psalmul 40:5).

„Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” (Psalmul 139:17)

În timp ce mergeam pe un drum de țară în New Jersey, am avut o discuție bună cu Domnul meu. Am strigat: „Doamne, nu pot trăi cu frică și îngrijorare de tot felul. Vreau să mă confrunt cu orice va aduce viitorul având odihnă, bucurie și încredere! Vreau eliberare totală de orice frică și griji!”

„Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: `Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.`” (Marcu 5:22)

„Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din Locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.” (Psalmul 20:6-8)