Rolul evreilor în vremurile din urmă | Baruch Korman

Chiar dacă Israelul a fost mereu pe prima pagină a știrilor la nivel mondial, se pare că această micuță țară se bucură de o atenție sporită în zilele noastre.

Poate că Dumnezeu se află în spatele acestui fapt. Scriptura ne îndeamnă să acordăm atenție Israelului în zilele din urmă. Pentru a ajuta lumea, Domnul se asigură că Israelul și ceea ce se întâmplă sunt subiecte de primă pagină pentru mass-media. O întrebare foarte importantă, la care orice persoană care vrea să înțeleagă planul lui Dumnezeu din zilele din urmă trebuie să răspundă, este: „Care este rolul poporului evreu și al țării lui Israel în planul lui Dumnezeu de răscumpărare și în întemeierea Împărăției Sale?”

De ce teologia înlocuirii nu este biblică

Din păcate, mulți creștini răspund la această întrebare spunând că evreii nu mai au un rol special în planul lui Dumnezeu de răscumpărare, și nici țara nu are legătură cu Împărăția Lui, mai mult decât orice altă națiune sau loc de pe pământ. Cine face o astfel de afirmație ignoră o mulțime de profeții. Teologii înlocuirii privesc Israelul ca o „națiune rebelă” în majoritatea istoriei sale. Deși acest lucru este adevărat, Dumnezeu a lucrat întotdeauna în sensul aducerii oamenilor înapoi în relație cu El, pentru ca planurile lui să se împlinească. Un exemplu frumos a credincioșiei lui Dumnezeu se găsește în rugăciunea lui Daniel, din capitolul 9 al cărții. Cei 70 de ani de exil ajunseseră la final și Daniel s-a rugat cu o încredere nestrămutată că Dumnezeu va face în așa fel încât poporul să se întoarcă în țara lui. 

Teologii înlocuirii înțeleg că Dumnezeu aduce poporul evreu în țara lui Israel ca o măsură necesară pentru prima venire a lui Mesia, dar exclud posibilitatea ca Israelul să se întoarcă în țară înainte de a doua Lui venire. La acest punct, pornind de la numeroase profeții, cu tot respectul, trebuie să-mi exprim dezacordul. 

Mai întâi, Isaia ne informează că, în zilele din urmă, evreii se vor întoarce în țară, potrivit cu porunca lui Dumnezeu. În Isaia 54:1-10, profetul afirmă categoric că poporul evreu trebuie să se așeze în locurile unde locuiseră înainte.

„Bucură-te, stearpo care nu mai naşti! Izbucneşte în strigăte de bucurie şi veselie, tu care nu mai ai durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulţi decât fiii celei măritate, zice Domnul. Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitorile locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga, sămânţa ta va cotropi neamurile şi va locui cetăţile pustii.

Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine, ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta, căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ, căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.

Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Şi lucrul aceasta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.

Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” (Isaia 54:1-10) 

Teologii înlocuirii asociază primele versete ale acestui pasaj cu citatul lui Pavel din Galateni 4:27. Aici, Pavel împărtășește perspectiva rabinilor, că femeia stearpă din acest pasaj este Ierusalimul. Din poziția inspirată a utilizării textului din Isaia, Pavel spune că aici este vorba despre Ierusalimul Ceresc. Toți suntem de acord că, în final, cei ce cred în Yeshua sunt adevărații copii ai lui Dumnezeu și locuitori ai Noului Ierusalim. 

Aspectul controversat este dacă Pavel afirmă că această profeție se împlinește exclusiv prin credincioșii lui Yeshua care locuiesc în Noul Ierusalim sau poate că folosește primul verset din pasajul din Isaia, datorită marii bucurii pe care acesta o exprimă. Poate că el folosește acest verset în afara contextului, pentru a arăta marea bucurie și fericire pe care o are în raport cu subiectul despre care vrea să le vorbească galatenilor. Faptul că afirmă cu tărie în Galateni, când vorbește despre Sara și Agar, că le folosește în mod alegoric, ar trebui să fie o indicație suficientă.

Cu alte cuvinte, chiar dacă Pavel o asociază pe Agar cu Ierusalimul istoric, care se afla în sclavie și pe Sara cu Noul Ierusalim, acest fapt nu neagă realitatea istorică a ceea ce au experimentat cele două femei. 

De fapt, Pavel separă acest verset din Isaia 54 de context, care este viitoarea întoarcere a Israelului din exil, în țara pe care le-o promisese Dumnezeu, pentru a ajuta cititorul să vadă împlinirea supremă a legământului avraamic. Teologii înlocuirii trebuie să răspundă la întrebarea: „Este ignorarea sau chiar negarea realității profeției din care este luat acest verset o metodă hermeneutică potrivită?” 

Contextul lui Pavel din Galateni 4 nu abordează subiectul întoarcerii sau nu a poporului evreu în țara lui Israel. Mai degrabă, el vorbește despre legea mozaică în lumina înțelegerii corecte a legământului avraamic. Așadar, a aduce Galateni 4:27 ca argument nou-testamentar pentru abrogarea dreptului Israelului la a se restabili, în zilele din urmă, în țara pe care le-a promis-o Dumnezeu, este incorect din punct de vedere exegetic.

Dacă teologii înlocuirii ar studia în detaliu întreaga profeție, ar vedea din context că se exclude aplicarea ei la cei credincioși, deoarece Isaia spune:

„Pentru o clipă te-am părăsit, dar te voi aduna cu multă îndurare. Într-o izbucnire de mânie Mi-am ascuns fața de tine pentru o clipă, dar cu o dragoste veșnică mă voi îndura de tine, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.”

Aceste versete se pot aplica doar descendenților biologici ai lui Iacov, și nu Bisericii. Când s-a întâmplat ca Dumnezeu, care a promis celui credincios „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!“ și „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“ (vezi Evrei 13:5 și Matei 28:20) să ne părăsească? Când Și-a ascuns El vreodată fața de noi?

Cel mai bun interpret al Scripturii este Scriptura. Faptul că există numeroase alte pasaje care susțin că Dumnezeu Se va întoarce la poporul evreu și la țara lor, înainte de întemeierea Împărăției, ar trebui să le arate teologilor înlocuirii că o astfel de abordare a pasajului din Isaia 54 este greșită. El confirmă nu doar planul lui Dumnezeu de a readuce evreii în țară, ci și faptul că, deși Israelul va suferi mult pentru neascultarea lui, legământul va fi perpetuat de Dumnezeu Însuși și nu împlinit în diverse moduri.

Nu doar Isaia vorbește despre evreii care se întorc în Israel în zilele din urmă, ci o face și profetul Ieremia.

„«Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele», zice Domnul. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: «Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre», zice Domnul. «Și Eu Însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește și se vor înmulți... De aceea iată vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipisem!» Și vor locui în țara lor.”
Ieremia 23:1-8

Această profeție din Ieremia este foarte concretă, iar detaliile pasajului ne împiedică să ajungem la concluzia că Biserica a înlocuit Israelul și că toate promisiunile făcute Israelului sunt împlinite de cei credincioși. Primul lucru care trebuie spus despre această profeție este că e una mesianică. Adică, vorbește despre sfârșitul vremurilor. O mare însemnătate are faptul că, la mijlocul textului, este menționat David. Aceasta nu este o referire la împăratul David, care a trăit acum 3.000 de ani, ci la Fiul lui David, Mesia Yeshua. Acest fapt este confirmat de faptul că este numit „Odrasla neprihănită.” El este Regele care va domni în viitor.

Există două exoduri

O altă informație-cheie este că aceasta anunță un exod al poporului evreu. Primul mare exod a avut loc la ieșirea din Egipt, iar cel final va fi din două direcții. Textul spune mai întâi că din „nord” și apoi „din toate țările în care îi risipisem” și se încheie cu promisiunea că evreii „vor locui în țara lor.” Acest pasaj este înțeles de toți rabinii care cred în autoritatea Bibliei ca făcând referire la poporul evreu și că împlinirea lui va avea loc cu puțin timp înainte ca Mesia să-Și întemeieze Împărăția. Această profeție este atât de clară, încât membrii Sinodului au introdus în Shemoneh Ezreh (rugăciunea fundamentală pentru fiecare serviciu de închinare evreiesc), următoarea binecuvântare:

„Fie ca Odrasla Neprihănită a lui David, slujitorul Tău, să răsară iute și biruința Lui să fie slăvită în mântuirea Ta; căci la mântuirea Ta am nădăjduit în fiecare zi. Binecuvântat ești Tu, o, Doamne, care ai făcut să răsară biruința mântuirii.”

Îmi dau seama că multor creștini nu le pasă de interpretarea rabinilor, dar cel obiectiv, care se uită la toți indicatorii prezenți în acest pasaj, trebuie să fie de acord asupra câtorva concluzii, care trebuie trase în unanimitate. 

În primul rând, exodul la care se referă acest pasaj n-a avut loc deja. Fie se va petrece în viitor, fie are loc în prezent. Poate că cei mai mult de un milion de evrei care au emigrat din Uniunea Sovietică (nordul Israelului) în Israel, în ultimii treizeci de ani, ar trebui să ne facă să ne gândim la precizia cuvintelor lui Ieremia. 

În al doilea rând, numeroșii evrei care au sosit în Israel, de la reînființarea lui, vin dintr-o mulțime de alte țări. 

În al treilea rând, această profeție este legată de zilele din urmă și de așezarea Împărăției lui Mesia. 

În al patrulea rând, contextul arată clar că doar poporul evreu ar putea fi subiectul acestei profeții, nu creștinii, deoarece ei n-au fost scoși niciodată din țara Egiptului.

Profetul Ezechiel spune același lucru, cu privire la evreii care se întorc în țara lui Israel, legând astfel acest pasaj de Mesia.

“Şi să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.’»”
Ezechiel 37:21-28

Poate că acesta este unul dintre cele mai clare pasaje din Biblie care vorbesc despre modul în care Dumnezeu va aduna evreii, nu pentru că o merită („Nici nu se vor mai spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor și cu toate fărădelegile lor”), ci datorită harului și credincioșiei Lui față de legământul încheiat cu ei. Este de mare însemnătate că cei menționați în acest pasaj, pe care Dumnezeu îi aduce înapoi în Israel, încă nu sunt credincioși. Dimpotrivă, sunt aduși înapoi acasă tocmai pentru a veni la credință. Un alt aspect interesant al acestei profeții este acela că Israelul va răspunde, în sfârșit, prin credință harului și credincioșiei lui Dumnezeu, iar națiunile vor vedea asta și se vor întoarce la Dumnezeul lui Israel cu o credință asemănătoare (vezi Ezechiel 37:21-22).

Ce ar trebui să ne așteptăm să se întâmple în Orientul Mijlociu?

Nu am nicio îndoială că în unele locuri cheie din Orientul Mijlocul este în desfășurare o pregătire militară. Hezbollah în nord, Hamas în sud-est, și națiuni precum Egiptul, Turcia, Siria și Iranul, prezintă o amenințare tot mai mare pentru Israel. Aceste națiuni și grupuri devin tot mai radical islamice. Ele consideră că este o responsabilitate a musulmanilor să recâștige țara lui Israel pentru Allah.

Mulți musulmani văd Israelul ca parte a „Țării lor Sfinte”. Dar nici Ierusalimul și nicio altă parte a Israelului nu este menționată în Coran. Musulmanii susțin că Israelul este țara lor, deoarece musulmanii au stăpânit acolo de două ori și, potrivit legii islamice, dacă o țară a fost vreodată sub dominație musulmană, au sarcina de a o răscumpăra. 

Mă uimește faptul că cei care ar trebui să fie oameni ai credinței, nu văd războiul spiritual care are loc. Spre ce se îndreaptă regiunea? Răspunsul este spre război.

Conflictul inițial fie va fi motivația pentru ca lumea să convingă Israelul să înființeze statul palestinian, fie va fi rezultatul înființări unui asemenea stat. Asta înseamnă că va exista o tot mai mare presiune internațională asupra Israelului, până când, în cele din urmă, comunitatea internațională va cere, poate sub amenințarea cu sancțiuni, ca Israelul să fie de acord cu un stat palestinian. 

La momentul scrierii acestei cărți, 24 de activiști palestinieni (potrivit autorităților siriene) au fost omorâți în încercarea de a trece granița în Israel. Această „demonstrație” este un exemplu clasic al liderilor palestinieni, cu sprijinul guvernului din Siria, de exploatare a tinerilor, cu scopul de a capta atenția mijloacelor media internaționale. 

Mass-media și minciuna

Trimiterea unor tineri la granița dintre Israel și Siria și încercarea de a trece granița n-a avut alt scop decât de a pune armata israeliană într-o situație fără ieșire. În primul rând, un astfel de eveniment n-ar fi putut avea loc fără implicarea guvernului sirian. Mass-media internațională s-a grăbit să critice Israelul, fără să înțeleagă realitatea situației.

Un exemplu al modului în care mass-media denaturează situația este felul în care reporterul Fox News, Reena Ninan, a prezentat acest eveniment. Această „demonstrație” a avut loc la aniversarea Războiului de Șase Zile. Arabii din întreaga lume deplâng această zi, deoarece le reamintește despre faptul că au fost înfrânți și că Israelul a preluat controlul asupra Iudeei și Samariei. Dar Reena Ninan a afirmat simplu că ziua aceasta marchează ocuparea de către Israel a „teritoriilor palestiniene”, fără să menționeze că Egiptul, Iordania și Siria au atacat Israelul fără să fie provocate. Așadar, cei care au auzit reportajul au rămas cu impresia că Israelul a pornit într-o zi în marș spre palestinieni și a început să-i persecute. O astfel de prezentare distorsionată este standardul pentru mass-media. 

În ceea ce privește decesele care au avut loc în aceste „demonstrații” de graniță, acestea sunt niște tragedii. Dar, dacă Israelul doar i-ar prinde pe cei care trec granița și i-ar trimite înapoi, așa cum sugerează mulți din mass-media, numărul celor care ar încerca asta ar crește constant, ca și numărul locurilor pe unde ar încerca s-o facă. Rezultatul ar fi că armata israeliană s-ar ocupa numai cu aceste hărțuiri.

Israelul a spus cât se poate de clar că armata nu va tolera încercările de a trece granița în mod ilegal în Israel. Națiunile învecinate au fost avertizate, odată cu cei care fac asemenea încercări. Protestatarii știu că Israelul este serios (o demonstrație asemănătoare, în ziua care marchează aniversarea independenței Israelului, s-a încheiat în același mod) și nu tolerează ca nimeni să-i treacă granița, iar cei care încearcă sunt fie răniți, fie omorâți. Atunci, de ce permite Siria liderilor acestor „demonstrații” să-și trimită oamenii la moarte? Răspunsul este simplu: pentru a pune presiune internațională asupra Israelului. 

Războaie mici și războaie de amploare

Fie prin această presiune internațională, fie printr-un conflict armat, profetul Ioel spune că, în zilele din urmă, Israelul va fi împărțit. Nu putem afirma categoric că un stat palestinian este împlinirea profeției lui Ioel (vezi Ioel 3:2) dar, împreună cu profeția lui Obadia despre războiul dintre Israel și Edom, înainte de întemeierea Împărăției lui Dumnezeu, părem a avea argumente biblice care să susțină o astfel de perspectivă. Dacă statul palestinian va lua ființă printr-un conflict armat, acesta nu va fi războiul cel mare, la care face referire Ezechiel, Zaharia sau Ioan (Apocalipsa). Acest mare război va avea loc doar după ce statul palestinian va lua ființă. 

Este important ca oamenii să înțeleagă că înarmarea care se petrece în Gaza și în sudul Libanului, ca și în lumea musulmană, este doar o mostră a ceea ce se va întâmpla după înființarea statului palestinian.

Chiar dacă Israelul poate impune condiția ca statul palestinian să fie demilitarizat, realitatea va fi ca cea din sudul Libanului, după al doilea război libanez. Israelul a fost de acord să înceteze focurile la solicitarea comunității internaționale, bazat pe promisiunea că sudul Libanului, la sud de râul Litani, va fi demilitarizat. Forța Interimară a ONU în Liban trebuia să disloce un număr mare de oameni, pentru a asista la implementarea Acordurilor Taif și a altor câteva rezoluții ONU, pe care s-a bazat încetarea focurilor. Aceste acorduri datează din 22 octombrie 1989 și prevedeau retragerea Siriei din sudul Libanului. Faptul că Hezbollah este o organizație sub influență siriană este indiscutabil. Rezoluția ONU 1559 solicită guvernului libanez să-și exercite suveranitatea pe toată suprafața țării. Asta ar fi însemnat să intervină asupra Hezbollah, făcând ca toate milițiile să desființeze și să se ralieze procesului democratic. 

Israelul și-a împlinit promisiunile. Libanul, nu

Israelul a semnat această înțelegere și și-a împlinit angajamentul luat. Dar nu la fel au stat lucrurile și în Liban, care a eșuat complet în îndeplinirea obligațiilor, iar acum Hezbollah joacă un rol principal în guvernul libanez. Adio sfârșitul influenței siriene în Liban!

Hezbollah nu este doar înarmat, ci și-a mărit periculos de mult arsenalul militar pe care-l avea înainte de al doilea război libanez. Ba mai mult, embargoul asupra armelor pe care l-a impus Israelul în timpul conflictului trebuia continuat de o forță multinațională. Israelul a fost de acord să-și retragă navele din apele libaneze. Chiar dacă o forță multinațională a început să pună în practică aceste embargo, el a încetat după câteva zile, deoarece „navele de marfă nu s-au supus”. Obiecțiile Israelului la ONU n-au primit niciun răspuns din partea Consiliului de Securitate. 

Ideea care reiese cel mai clar din aceste lucruri este că Israelul nu poate avea încredere ca vecinii lui musulmani să respecte înțelegerile făcute și nici în comunitate să impună aceste înțelegeri. Israelul trebuie să înțeleagă că lumea se întoarce împotriva evreilor, ceea ce va aduce o întoarcere împotriva statului evreu. Acest lucru nu trebuie să-i surprindă pe cei care studiază profeția biblică, deși evreii și, în special liderii lor, nu văd faptul acesta. Dumnezeu nu vrea ca poporul Său să se încreadă în alianțele cu alte națiuni sau să depindă de oameni pentru siguranță. Domnul Dumnezeul lui Israel cere evreului prima dată și apoi neamurilor să privească la El și la Mesia Yeshua, nu doar pentru securitate pământească, ci pentru siguranță eternă. 

Ceea ce se întâmplă astăzi în lume, și în special în Orientul Mijlociu, este nimic în comparație cu ceea ce pregătește Dumnezeu pentru ca evenimentele profetice să se împlinească. Omul smerit și înțelept va fi cel care pune la inimă aceste cuvinte. 

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște-L în toate căile tale...” (Proverbe 3:5-6a) 

Întrebarea la care trebuie să răspunzi este dacă opiniile și acțiunile tale se bazează pe Scripturi sau dacă vei lăsa ca influențele fiarei să te tragă după ea, în distrugerea veșnică. Rugăciunea mea este să accepți în inimă mesajul lui Yeshua și Evanghelia Lui și să-ți găsești locul în Împărăția Sa, acum și pentru întotdeauna. 

Fragment din cartea lui Baruch Korman, intitulată „O lume împotriva Israelului”. Pentru comenzi, sună la 0256 284912, trimite e-mail pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., sau cumpără online.