Până la marginile pământului - de Ghiță Rițișan, APME

Din 2008 slujesc ca președinte al Agenției Penticostale de Misiune Externă, dar înainte de aceasta, din 1992 până în 2008 am slujit ca pastor. Agenția s-a înființat în 2006 prin inițiativa unui grup de pastori penticostali, care au dorit să implice mai mult Biserica în misiune externă.

De ce este nevoie de o agenție pentru misiune?

Misiunea este o lucrare foarte complexă. Sigur că se poate face misiune și de unul singur. Uneori, o biserică mai mare poate și ea să trimită unul, doi misionari. Pentru a face o lucrare mare, puternică este nevoie să existe o agenție în spate. Ea facilitează trimiterea și susținerea misionarilor, se ocupă de pregătirea lor, de mobilizarea bisericilor, de alcătuirea unui buget pentru misionari ca să ajungă pe câmpul de misiune și să rămână acolo pe termen lung. Se ocupă de relațiile cu bisericile de pe câmpul de misiune, dacă sunt biserici. Dacă nu sunt biserici, se ocupă de a crea cadrul în care un misionar poate să slujească.

Ce înseamnă misiunea externă?

Noi facem o distincție clară între misiunea internă, pe care o numim și evanghelizare, și misiunea externă sau misiunea transculturală. Ele nu trebuie să fie niciodată în contradicție, nu trebuie să fie în antagonism. Domnul Isus Hristos, în Faptele Apostolilor 1:8 a zis: ‘’Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. Așadar toate aceste proiecte din diferite zone trebuie să se desfășoare simultan, concomitent. Nu ar trebui să facem misiune în Ierusalim sau în zona noastră și după ce terminăm să ne mutăm în următoarea zonă, ci în același timp să le facem bine pe ambele. Să facem bine lucrarea în Ierusalim, în cultura noastră, adică misiune internă sau evanghelizare, dar în același timp, dacă vrem să împlinim porunca Domnului Isus Hristos, trebuie să ducem Evanghelia la toate popoarele, la toate grupurile etnice, cu alte cuvinte, până la marginile pământului.

Cum se desfășoară pregătirea pentru misiunea externă?

Noi credem că echiparea pentru misiune este foarte, foarte importantă. Pentru lucrarea națională, culturală, fie că este vorba de pastori, sau de evangheliști, cerem o pregătire bună, consistentă, cu atât mai mult pentru misiunea externă. Noi avem aproape conectată cu Agenția Penticostală de Misiune Externă o școală de misiune la Agigea, Constanța. Se numește Centrul Român de Studii Transculturale și scopul acestei școli este de a echipa în special tineri români, pentru misiune externă. Este o școală la zi, o școală de doi ani. Nu se face la fără frecvență pentru că este o școală foarte practică.

În primul an avem cursuri biblice de bază pentru cei care nu au făcut niciun fel de școală înainte și în anul doi avem cursuri de misiune, cea mai mare parte a cursurilor sunt de misiune. În cadrul acestui an, noi îi ajutăm pe tineri să învețe cum să comunice Evanghelia într-o altă cultură, cum să evanghelizeze, cum să facă plantare de biserici. În cadrul acestei echipări avem module specifice pentru cei care vor să lucreze în lumea musulmană. Printre acestea pot aminti introducere în Islam, ce este Islamul, cum se lucrează acolo, cum se plantează biserici acolo.

Ce fel de lucrări face un misionar trimis într-o altă țară?

Noi susținem două lucrări principale. Susținem proiecte de echipare și educație creștină în țările în care există deja o biserică. Oamenii noștri împreună cu liderii din țările respective sunt implicați în școli biblice, în școli teologice. Apoi, sigur, există cealaltă lucrare de care aminteam: plantarea de biserici. Lucrarea aceasta o facem în zone în care nu există biserici sau sunt foarte, foarte puține, mai ales în lumea musulmană. Această lucrare se face foarte dificil pentru că oamenii slujesc în țări în care există foarte multe limitări și multe restricții, iar evanghelizarea se face prin relații, de la om la om. Este necesară o investiție de durată ca să ai primii ucenici și apoi, de aici, să se ajungă la primele biserici.

Zona musulmană este una dintre zonele pe care vi le-ați ales specific ca țintă pentru misiune?

Da, pentru că este zona cea mai închisă pentru Evanghelie. Este zona în care trăiesc în jur de un miliard cinci sute de milioane de oameni. O bună parte dintre ei nu au auzit niciodată de Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „cum vor auzi fără Propovăduitor?” Oamenii aceștia nu au ocazia să audă. Este desigur nevoie de lucrători în România sau în Europa, pentru că Europa este în declin. Dar este o mare diferență între oamenii care trăiesc în Europa, care au oportunități să audă Evanghelia, dar o refuză, și oamenii din lumea musulmană care nu au auzit niciodată de Hristos și nu au avut niciodată vreo oportunitate de a auzi despre Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea dorința noastră este să ajungem acolo unde este cea mai mare nevoie.

Când candidații vin la noi și discutăm cu privire la misiune le spunem că cele mai bune locuri de misiune din lume sunt deja ocupate. Nu avem locuri nici în Hawaii, nici în Noua Zeelandă, nici în Australia, dar sunt locuri în Afganistan, în Pakistan, în Egipt, în Sudan și dacă sunt gata să meargă acolo, noi îi ajutăm.

Cum vedeți dinamica misiunii în contextul european, mondial și chiar românesc?

Europa, după ce mulți ani, sute de ani, a fost un continent care a trimis cei mai mulți și foarte buni misionari care au deschis fronturi noi de misiune și au lucrat la întoarcerea multor națiuni la Dumnezeu, din păcate, din cauza secularismului, umanismului, a ajuns un câmp de misiune. Este evident pentru mine: Europa, mai ales Europa Occidentală, redevine un câmp de misiune. Eu doar am spus că noi ne orientăm cu predilecție spre alte câmpuri pentru că sunt mai multe nevoi acolo. Avem misionari și în Europa. Avem o familie care lucrează în Spania. În Spania, ca și în multe țări din Europa Occidentală, vin sute de mii, milioane de imigranți musulmani. Biserica nu este pregătită pentru a împărtăși Vestea Bună acestor oameni, astfel că avem o echipă care lucrează acolo printre imigranții care vin din nordul Africii. Acesta este un aspect. Este nevoie de misionari în Europa Occidentală.

De asemenea, zona Balcanilor este și aceasta o zonă în care este mare nevoie de misionari. Eu am fost în primăvară acolo. Am făcut o călătorie în cinci țări unde avem și misionari. Vreau să vă spun că este o mare nevoie în Balcani. Sunt țări precum Muntenegru, unde în toată națiunea nu există decât două sau trei mici biserici evanghelice. Apoi, mai este Albania, majoritar musulmană. Macedonia: 30% din populație este alcătuită din albanezi, musulmani și nu este nicio biserică în mijlocul lor. În Kosovo sunt foarte, foarte puține biserici evanghelice. Aș putea continua...

Ce trebuie să fie în inima unei persoane ca să fie aptă pentru misiune pe termen lung? Care trebuie să fie principala ei motivație?

Am vorbit despre importanța faptului de a fi echipat, de a fi plin de Duhul Sfânt, de a avea și abilități lingvistice, pentru că trebuie să înveți cel puțin o limbă străină. Dincolo de toate acestea, cel mai important lucru pe care eu l-am învățat intervievând misionari, lucrând cu ei, este de a avea o chemare din partea lui Dumnezeu. Trebuie să fii chemat la misiune externă. Dumnezeu ne cheamă pe toți credincioșii să lucrăm în Biserică, în Trupul Lui. Avem diferite daruri. Misionarii transculturali au nevoie de o chemare din partea lui Dumnezeu. Fără această chemare nu rezistă. Din spirit de aventură, pentru a cunoaște o altă cultură, pentru a vedea ce se mai întâmplă într-o altă parte a lumii, reziști o lună de zile, strângi din dinți și mergi două luni de zile, dar fără chemare din partea lui Dumnezeu nu poți să reziști. Mai ales că, așa cum vă spuneam, misionarii noștri lucrează în zone foarte, foarte dificile.

De exemplu, cei care lucrează în Afganistan sunt practic într-un fel de arest la domiciliu, pentru că zona lor de lucrare este orașul, totul pe o rază de 10 kilometri. Dacă ies de acolo nu mai sunt în siguranță. Zonele muntoase, satele sunt controlate de talibani. Nu este ușor ca toată viața ta de zi cu zi, a copiilor tăi, a familiei tale să fie în acel perimetru atât de restrâns. Eu am fost acolo. Nu există parcuri, nu găsești o stradă pe care să te plimbi, lucruri care pentru noi sunt banale. Nu găsești o cofetărie unde să te duci cu copilul sau cu soția. Nimic din toate lucrurile acestea nu le ai. Atunci, cum poți sta acolo 10 sau 15 ani dacă nu ai o chemare din partea lui Dumnezeu și dacă nu iubești cu pasiune poporul acela?

În ce zonă are nevoie de sprijin în rugăciune un misionar mai mult decât un creștin obișnuit?

Misionarii sunt într-un război spiritual și nu-l pot câștiga decât dacă au în spate o echipă mare de oameni care îi susțin în mod constant, îi aduc înaintea lui Dumnezeu. Ei au nevoie în rugăciune pentru a fi biruitori în această luptă. Avem discuții cu misionarii care se întorc de pe câmpul de misiune și lupta spirituală este reală, este evidentă. Noi trăim într-o lume foarte mult afectată de secularism, de umanism și aproape că nu mai credem în lumea spirituală, dar când ei se duc acolo experimentează, nu doar la nivel emoțional, ci pur și simplu la nivel fizic, războiul spiritual. Sunt zile în care spun că nu se mai pot ridica din pat, au senzația că se sufocă.

Domnul a ales România ca una dintre bazele pentru misiune mondială, dar cât de multă responsabilitate vine peste noi ca Biserică a Domnului din România?

Eu cred din toată inima că acum este kairosul nostru, că este timpul potrivit pentru Biserica din România, ca să facă misiune. ‘’Kairos’’ înseamnă ‘’timp oportun’’. Uneori există un timp potrivit pentru câmpurile de misiune care se deschid și dacă Biserica este pregătită să intre atunci, acolo, Dumnezeu poate să facă lucruri deosebite. De aceea trebuie să fim mereu sensibili la glasul Duhului Sfânt. Există un timp prielnic și un kairos și pentru țările care trimit misionari. Dacă nu folosim acest timp, s-ar putea să ratăm ocazia.

Vă aduc aminte de un episod din Sfânta Scriptură, Vechiul Testament. Dumnezeu îi spune poporului Israel: ‘’Îți dau Țara Canaan. Du-te și cucerește-o!’’ Ei ajung până la granițele țării, trimit cele doisprezece iscoade. Cei mai mulți dintre noi știm istoria. Iscoadele se întorc cu raportul. Ei au zis: ‘’Țara este minunată, așa cum s-a spus: curge lapte și miere, este bogată, dar sunt cetăți întărite, uriași. Aceștia o să ne mănânce. Nu putem intra.’’ Biblia spune că zece iscoade au înmuiat inima poporului și poporul a dat înapoi, și au fost gata să-l omoare pe Moise. Dumnezeu s-a mâniat pe ei și atunci le-a zis: ‘’Mergeți înapoi în pustie până când dispare această generație.’’

Dumnezeu, după 40 de ani, a reluat procesul cu altă generație care era pregătită să intre. Nu s-au schimbat locuitorii, cetățile, nimic, dar a fost altă generație, care a crezut în Dumnezeu. Așa este și cu misiunea. Eu cred că acum este timpul nostru.

Dumnezeu vrea să ne folosească pentru a cuceri națiuni pentru gloria Lui, pentru împărăția Lui. Niciodată nu am avut mai multe biserici ca acum, niciodată mai mulți creștini evanghelici ca acum, niciodată mai multe resurse materiale ca acum, niciodată mai mulți tineri bine pregătiți din toate punctele de vedere, niciodată libertate mai mare ca acum să călătorim. Noi am crescut într-un timp în care nu visam că o să avem un pașaport în mână. Astăzi călătorim în Europa și în multe țări chiar și fără pașaport. Atunci, dacă nu acum, când?

Dacă vom rata acest moment, s-ar putea ca materialismul, umanismul, confortul să vină peste noi și să ne afecteze atât de mult viața, încât peste 10, 15, 20 de ani să nu mai fie interes pentru misiune, așa cum se întâmplă cu bisericile din Occident. Confortul, bunăstarea și-au pus amprenta asupra lor, tinerii nu mai sunt preocupați de misiune, sunt preocupați de carieră, de viitor, de familie. Nimeni nu se mai gândește la misiune. De aceea, cred că acum este kairosul României.

www.apme.ro

extras din emisiunea Calea, Adevărul și Viața

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 5.3 - Crestinismul si Islamul (mai-iunie 2015). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: http://alfaomega.tv/revista#abonare