Moscheea din București și problema imigranților

Articol de Cristian Șoimaru, pastor, București

Felul în care punem o întrebare ne ajută să dăm răspunsul adecvat. Dacă întrebarea se pune în felul următor: „E bine să se constuiască o mega-moschee în București?” Răspunsul este simplu. Nu! Însă întrebarea nu se pune doar în acest fel, ci problema construcției moscheii din București trebuie văzută din mai multe puncte de vedere. Vreau să ne referim la ele pe scurt.

ARTICOL: Multiculturalism, corectitudine politică și identitatea spirituală a Europei

Un punct de vedere ar fi cel al libertății religioase, al libertății de conștiință. Are voie un cult, o organizație religioasă, mai ales una recunoscută de statul român, să-și construiască lăcașuri de cult sau clădiri pentru activitățile proprii? Din punctul de vedere al legii, și al libertății, pentru care noi, evanghelicii, ne-am luptat mai mulți ani, răspunsul este că au voie să facă acest lucru. Înțeleg poziția celor care spun că nu sunt de acord cu un lăcaș de cult în care se practică închinarea la idoli și se pomenește numele lui Mahomed și al lui Allah, un dumnezeu străin. Noi, însă, nu trăim în vremea vechiului Israel, în care toate legile erau din perspectiva legii lui Dumnezeu, ci trăim într-un stat secularizat, în care legile și libertatea trebuie respectate, cu limitele adecvate.

ARTICOL: Raport European - Antisemitism, islamofobie și problema imigranților în Europa

Un alt punct de vedere la care trebuie să ne gândim când vorbim de moschee este cel al dreptului internațional sau al relațiilor internaționale ale României. Foarte mulți vor să găsească un țap ispășitor, dar problema aceasta cu președinele Turciei e mai veche, de pe vremea când Adrian Năstase era prim-ministru, iar Erdoğan era prim-ministru al Turciei. Ei s-au înțeles bine și au început să discute despre acest lucru de atunci. Președintele Traian Băsescu a fost oarecum de acord, dar Ponta a fost cel care a făcut cele mai multe acțiuni în privința acesta, prin semnătura prin care s-a atribuit terenul pentru acest proiect.

În dreptul internațional există principiul de bază al reciprocității, dar el nu se aplică atunci când vine vorba de construirea unei clădiri mari, o mega-moschee după cum o prezintă ei, care să-l ajute pe Erdoğan să-și prezinte un nou imperiu otoman ca să ia fața Arabiei Saudite sau Iranului, aceștia fiind cei trei mari actori din lumea musulmană care vor să se extindă și în Europa. Cine este curios să meargă prin Dobrogea noastră va observa că sunt multe astfel de moschee sau școli, construite cu bani veniți din aceste țări. În acest caz, unde este reciprocitatea? Românii trebuie să-și păstreze cuvântul dat, dar nu trebuie să cedeze în fața expansiunii neo-otomane.

Un alt punct de vedere este urbanismul. Țara are anumite legi, iar președintele ori parlamentul nu pot să treacă peste deciziile autorităților locale din București. Cu ce plan vine muftiul? Ce fel de clădire vrea să construiască? În urmă cu un an, acest muftiu, care nu este cunoscut prin poziții radicale, a ieșit la rampă cu niște declarații bombastice: „Vom face cea mai mare moschee din Europa, un mare centru educaținal și cultural.” Asta vor ei cu adevărat? Dacă propun o astfel de clădire, cu siguranță că autoritățiile bucureștene și populația se vor opune, fie direct, printr-un referendum, fie indirect, prin presiune politică.

ARTICOL: Corespondență specială din Ierusalim cu situația la zi din regiune, din perspectivă creștină.

Există și problema siguranței, a securității cetățenești. E adevărat că cei mai mulți musulmani nu sunt violenți, ci vor să ducă o viață liniștită. În lumea în care trăim, însă, în ultimii 20 de ani au avut loc sute sau mii de atacuri în care au murit zeci de mii de persoane, mai toate făcute în numele jihadului, al islamului extremist. E adevărat că o clădire atât de mare poate să fie un catalizator. Deși muftiul și președintele Erdoğan spun că o astfel de moschee ar fi una „moderată”, care ar ajuta să filtreze elementele periculoase, ea ar putea să atragă și oameni care nu au gânduri tocmai bune. Raportul recent al SRI-ului arată că au fost mii de persoane care au primit interdicție să intre în România în ultimii ani și cei mai mulți dintre ei sunt din Orientul Mijlociu, din țări cu majorități musulmane.

Trebuie să luăm în considerare toate punctele de vedere. Nu trebuie să ne speriem de această clădire, dar nici nu trebuie să-i dăm toată atenția și să uităm de alte clădiri și activități nu tocmai bune care există deja în București. Bineînțeles, un astfel de proiect mamut nu trebuie acceptat fiindcă nu e nici legal din punct de vedere urbanistic, nici necesar pentru nevoile reale ale cultului musulman din România. Țara noastră, deși nu este un stat foarte puternic, nu poate să cedeze în fața Turciei sau al oricărui alt actor internațional.

ARTICOL: Islamul apocaliptic - ce cred musulmanii despre vremurile din urmă

Ca și credincioși, trebuie să privim lucrurile din perspectiva vremurilor menționate de Isus, a vremurilor în care în lume vor fi necazuri, vor fi tensiuni. Misiunea noastră nu este să ne împotrivim unor lucruri, ci să răspândim Evanghelia, să o demonstrăm prin viața noastră, prin ceea ce facem, să vorbim oamenilor despre adevăratul Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, despre adevăratul Profet care ne arată calea spre Dumnezeu. Acest lucru este mai important chiar decât să ne opunem unui proiect sau altuia. Prin urmare, Domnul Isus să ne ajute să-L proclamăm și să-L trăim și în aceste vremuri complicate.

Problema imigranților

În ultimul an, în toată Europa, situația imigranților a avut parte de foarte mult interes, preocupare și opoziție. În luna ianuarie a anului 2016, au intrat în fiecare zi mai mulți refugiați pe coastele Greciei și Italiei decât cumulate în primele 3-4 luni ale anului trecut. Acum, după noul acord cu Turcia, numărul de imigranți a scăzut dramatic, dar vom vedea ce se va întâmpla în perioada următoare.

Și în cazul imigrației trebuie să avem în vedere două lucruri, la care nu putem să renunțăm.

ARTICOL: Creștinii din Orientul Mijlociu se confruntă cu cea mai aspră persecuție din istorie

Pe de o parte e compasiunea, dragostea pentru fiecare om, mai ales pentru unul care fuge din calea războiului, iar pe de altă parte e siguranța cetățenilor. Nu putem exclude nici una, nici alta. Putem fi plini de compasiune, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne deschidem granițele pentru oricine și oricum. Putem fi solidari, dar asta nu înseamnă că trebuie să primim un număr de refugiați hotărât de Uniunea Europeană.

Criteriile sunt foarte importante. Trebuie văzut de unde vin acești oameni. Există deja dovezi că și oameni cu intenții rele, teroriști ISIS sau Al-Qaeda, s-au strecurat printre refugiați. Nu trebuie să fim indiferenți față de situația lor, mai ales că suntem credincioși chemați să arătăm dragoste, dar nu trebuie să fim nici naivi. Cred că trebuie să existe anumite filtre. Cei care vin în România, în Europa, să dovedească că vor să învețe limba locală, să facă ceva productiv.

Sunt mulți în Germania, și mai ales în țările scandinave, care vor să vină, dar nu vor să muncească. Ei vor să trăiască doar din ajutor social, vor să-și mărească familiile, fără să aducă o contribuție socio-economică la țara de adopție. Asta este o atitudine nepotrivită. Este nepotrivită și din punct de vedere al funcționării societale, lăsând la o parte problemele ce țin de siguranță și de drept internațional.

ARTICOL: Islamul și alte religii. Înțelegând ura Iranului pentru Israel

Trebuie să ne arătăm valorile creștine și în privința aceasta, a refugiaților. Trebuie să arătăm că ne pasă de ceilalți oameni, dar trebuie să ne amintim și de cuvintele Mântuitorului: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” Nu este o problemă simplă, dar nici nu trebuie să-i permitem să ne fure pacea și bucuria în Hristos.

Material adaptat după un interviu realizat pe skype pentru emisiunea Realități și perspective, difuzată în fiecare sâmbătă, ora 21, la Alfa Omega TV.