Sfârșitul vremurilor în Islam - O paralelă între escatologia islamică și cea creștină
Având escatologia creștină și elementele fundamentale și anume: revenirea în slavă a Domnului Isus precedată de Necazul cel mare, marea amăgire, apariția lui Anticrist, a profetului mincinos, avem câteva coordonate esențiale sau jaloane după care putem să evaluăm trăsăturile de bază ale escatologiei islamice. Similaritățile sunt copleșitoare, iar aceasta ar trebui să ne dea de gândit.
În toată atmosfera foarte volatilă din lumea de astăzi legată de subiecte care țin de migrație sau acte teroriste, ca și creștini ar trebui să ne păzim de simple generalități, de a perpetua anumite stereotipuri greșite cu privire la Islam și să încercăm să tratăm cu obiectivitate credința islamică. De exemplu, cred că ar trebui făcută o distincție între musulmanii moderați și cei radicali: majoritatea covârșitoare a musulmanilor din lume sunt oameni pașnici, care încearcă să fie buni cetățeni și vecini cu semenii lor. Ceea ce ne preocupă este acea minoritate foarte vocală, foarte influentă, care perpetuează aceste acte barbare de terorism în lumea întreagă de care auzim mereu în ultima vreme.
După unele estimări, radicalii sunt 10% din populația islamică mondială de 1,5 miliarde, ceea ce este enorm de mult. De aceea, fără a cădea în capcana unei generalizări facile, trebuie spus că prezența acelor 10%, islamiști radicali care fac din interpretarea literală, fundamentalistă a Coranului scopul lor suprem este o problemă care trebuie să dea de gândit inclusiv musulmanilor moderați.
Este o problemă pe care musulmanii moderați, regimurile din țările musulmane moderate trebuie să o ia în considerare, la fel ca și guvernele seculare din Europa. Este un lucru cunoscut faptul că foarte mulți din adepții Statului Islamic sunt recrutați din țări europene, tineri care au crescut în acele țări, dar care nu s-au integrat în cultura țării lor, ci s-au radicalizat în islamism.
Islamul este centrat în jurul a șase articole de credințe importante. Primul este credința în unicitatea lui Dumnezeu, a lui Allah, al doilea este credința în scrierile sfinte prin care Allah și-a revelat voia sa față de umanitate, ne referim aici inclusiv la Scripturile iudaice și creștine pe care islamul le acceptă, dar le consideră a fi pervertite de către creștini și evrei: Vechiul Testament (Torah) sau Injilul (Evanghelia), dar evident, culminarea revelației este Coranul. Apoi, al treilea articol este credința în profeți, în trimișii lui Allah, succesiune de cinci profeți importanți, ultimul și cel mai important este Mahomed. Ultimele articole de credințe importante sunt: credința în îngeri, credința în ziua judecății și credința în destin.
Este nevoie de exercițiu și o anumită rigoare în a înțelege mai întâi Scripturile creștine și doctrinele escatologice pentru a putea face o paralelă cu escatologia islamică. Având escatologia creștină și elementele fundamentale și anume: revenirea în slavă a Domnului Isus precedată de Necazul cel mare, marea amăgire, apariția lui Anticrist, a profetului mincinos, avem câteva coordonate esențiale sau jaloane după care putem să evaluăm trăsăturile de bază ale escatologiei islamice. Similaritățile sunt copleșitoare, iar aceasta ar trebui să ne dea de gândit.
Ne referim aici la religia cu cea mai mare rată de creștere din toate religiile lumii, care potrivit estimărilor (dacă se păstrează ritmul de creștere actual) în aproximativ 20 de ani va surclasa creștinismul, fiind religia cu numărul cel mai mare de adepți. Cum ar putea oare Satan care este maestrul amăgirilor, al decepției spirituale din vremurile din urmă, să lase de o parte 1,5 miliarde de oameni din planul său? Evident că nu o va face - ei sunt undeva în planul lui și atunci când ne uităm puțin la ce înseamnă escatologia islamică înțelegem sau întrezărim puțin din acest plan diabolic de înșelăciune prin care Satana va încerca să îi amăgească atât pe creștini, cât și pe evrei și musulmani, de fapt, pe întreaga lume.
Lumea islamică, atât ramura șiită, cât și ramura sunită așteaptă o figură centrală, un eliberator, un izbăvitor, un mesia. Este potrivit să folosim termenul acesta pentru că o figură mesianică este cea care va restaura gloria, stăpânirea lui Allah peste întreaga lume. Este o figură carismatică care va avea o autoritate mondială și va impune califatul său peste lumea întreagă. El este numit „al doisprezecelea Imam” sau Imam Mahdi (Al-Mahdi înseamnă „cel condus, cel călăuzit”) și va avea ca ajutor principal pe Isus.
Musulmanii îl așteaptă și cred în revenirea lui Isus sau Isa, fiul Mariei, care va veni, dar nu ca în escatologia creștină ca el să fie adevăratul mesia, ci să fie ajutorul lui Mahdi în exercitarea autorității mondiale, forțându-i în acest sens pe creștini să treacă la islamism.
O a treia figură interesantă în escatologia islamică care este considerată Anticristul sau o paralelă cu Anticristul, figura negativă, este cel care-l va proteja pe poporul evreu în vremurile din urmă. Isus va reveni ca să-l ajute pe Mahdi să-și exercite stăpânirea globală și ei îl vor învinge pe cel care este Anticristul în concepția lor, protectorul poporului Israel.
Când ne uităm, însă, la descrierile pe care Coranul le are cu privire la aceste trei personaje înțelegem că lucrurile sunt exact răsturnate față de înțelegerea creștină a lucrurilor. Imam Mahdi seamănă leit cu descrierea pe care Scripturile creștine o fac cu privire la Anticrist. Isa, Isus al lor, nu este altceva decât paralela creștină a profetului mincinos, cel care-l va ajuta pe Anticrist să obțină supremație. Iar acel Anticrist care va proteja poporul evreu nu este altul decât Hristosul creștin, cel care va veni.
Așa că în escatologia islamică, lucrurile sunt paralele, dar răsturnate, întoarse exact pe dos.
Concepția cu privire la faptul că Anticrist se va ridica din Europa sau din ruinele fostului Imperiu Roman este izvorâtă dintr-o ignoranță cu privire la escatologia islamică, însă când punem împreună toate aceste frânturi de informații din escatologia islamică și le comparăm cu cele din escatologia creștină înțelegem că lucrurile sunt diferite și are mult mai mult sens să crezi că Anticrist va veni din Orientul Mijlociu, care nu este altceva decât epicentrul lumii biblice. Sunt prea multe similarități pentru a le pune pe seama unor simple coincidențe.
Locația bătăliei finale în escatologia islamică este în Israel, orașul Lod. El va fi locul încleștării dintre armatele anticristului din opinia islamică, și Mahdi, însoțit de Isa. Foarte important este Ierusalimul în tot acest scenariu pentru că Domul Stâncii, locul unde se află acea moschee care a fost construită pe locul vechiului templu, este văzut ca fiind locația de unde Imam Mahdi va controla lumea întreagă. Când ne uităm în Scripturi vedem că tocmai acolo Anticrist va intra și se va da pe sine drept Dumnezeu. Ne amintim de profeția din Zaharia care spune: „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului” (Zah.12:2).
În ciuda acestor evidențe, este uimitor și șocant în același timp să vezi politicieni care iau decizii foarte importante, dar sunt pur și simplu ignoranți sau lasă impresia că sunt ignoranți față de aceste aspecte. Mă refer de exemplu, la semnarea pactului cu Iranul de către puterile mondiale în frunte cu SUA. Guvernul Iranului, în ambiția de a fi o putere nucleară este motivat în întregime de această escatologie islamică. Dorința lor de a deveni o putere nucleară și scopul lor declarat de a șterge Israelul de pe fața pământului face parte din acest scenariu. Ei cred că prin crearea unui haos mondial și prin înlăturarea evreilor, pot grăbi revenirea lui Mahdi.
De multe ori, unii analiști lucizi au observat aceste lucruri și au avertizat inclusiv la nivel internațional decidenții politici cu privire la aceste aspecte, dar au fost ridiculizați și tratați cu neîncredere de către aceștia. Însă, aceste elemente ale apocalipticismului radical își au rolul lor și pentru cine le ia în considerare este benefic. Nu este de glumit cu mulahii apocaliptici care au acces la butonul nuclear!
Califatul islamic
În ce privește califatul islamic, scopul lui este nimic mai puțin decât dominația mondială. Când luăm în considerare repeziciunea cu care statul islamic a cucerit teritorii importante din Siria și Irak, atracția pe care o exercită acest stat în rândul tinerilor musulmani din Europa care vin și se înrolează, luptând pentru el, ar trebui să fie un motiv de preocupare. Trăim vremuri în care sunt atât de multe circumstanțe care au creat acest sentiment că a sosit momentul. În momentul în care numărul musulmanilor va depăși numărul creștinilor se va crea un sentiment și mai accentuat că a sosit timpul, iar visul lor de a domina lumea poate deveni realitate.
Există diverși pretendenți, primul fiind al-Baghdadi care s-a autointitulat a fi calif peste teritoriul Statului Islamic. În același timp, Turcia pare că vrea să reînvie ideea de califat pe care a avut-o acum aproximativ 100 de ani prin Imperiul Otoman.
Turcia este un caz unic din multe puncte de vedere. Este o națiune cu populație predominant musulmană, dar a fost pentru cea mai mare parte a sec. XX o națiune seculară. Observăm acum cum ea se radicalizează, factorul religios devenind tot mai important. Există o competiție vizibilă între Turcia, Iran și Arabia Saudită pentru supremația din lumea islamică și probabil că această discuție delicată cu privire la plasarea moscheii din București finanțată de guvernul turc face parte din această strategie. Fiecare încearcă să-și extindă sfera de influență acolo unde este posibil.
Este această interpretare că acolo unde anumite teritorii au aparținut cândva, nu contează perioada de timp, comunității islamice, ele sunt de drept și aparțin lumii islamice chiar dacă ulterior au trecut sub altă stăpânire. De aceea există această revendicare și poate că în previziunile de extindere ale califatului islamic reprezentat de Statul Islamic, includerea României este motivată tocmai de această idee: Țările Române au aparținut cândva de sfera de influență otomană.
Problema este atunci când factorii politici, guvernanții noștri nu vor să ia în considerare și aspectele religioase. Diferența dintre ei și interlocutorii lor islamici este că aceștia iau în serios aspectele religioase și în spatele acțiunilor lor stau aceste convingeri. Noi am putea, venind dintr-un spațiu european secular, să privim lucrurile acestea ca simple eforturi diplomatice, dar nu este așa.
După atentatele din 11 septembrie 2001 am scris o cărțulie în care am prezentat 4 scenarii posibile: era jihadului, superglobalizarea planetei care strânge rândurile să facă față situațiilor, o separare, lumea se destramă în zone izolate de prosperitate și activitate și ultimul scenariu fiind o întărire a serviciilor secrete și a controlului asupra populației.
Privind din perspectiva vremurilor de pe urmă pe care le trăim acum, cred că se împlinește primul scenariu - era jihadului - o vedem atât de clar, dar și elemente din al patrulea scenariu – întărirea securității. Probabil întărirea securității va fi justificată datorită acestor atentate teroriste. Acesta este pericolul, oamenii se vor obișnui cu ele și vor accepta orice soluție care le va da o oarecare siguranță atunci când situația va fi exasperantă, iar anticrist va putea să-i amăgească ușor.
Rolul liderilor și a Bisericii
Scriptura ne învață să ne rugăm pentru cei înălțați în dregătorii. Să ne rugăm întâi de toate pentru ca noi să putem să ducem o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea (1 Tim.2:1-2), să ne rugăm conștienți de faptul că Dumnezeu, care vrea mântuirea tuturor oamenilor, vrea mântuirea musulmanilor. Să ne rugăm și pentru călăuzire și înțelepciune în deciziile pe care conducătorii le iau pentru că ei sunt dependenți de rugăciunea și mijlocirea noastră.
Biserica este chemată să fie vocea lui Dumnezeu într-o societate, cea care să proclame valorile și adevărul absolut al Cuvântului, un crainic al valorilor Împărăției lui Dumnezeu care urmează să vină. Noi suntem oamenii viitorului care trăim în prezent. Scopul nostru nu este să extindem acum o dominație politică sau spirituală în viața oamenilor, ci scopul nostru este să proclamăm Evanghelia și să îi chemăm pe oameni la a-L recunoaște pe Isus ca fiind Domnul și Mântuitorul lor.
În același timp, trebuie să fim oameni care să vorbim nevoilor societății. Termenul folosit aici este de a găsi echilibrul necesar între separarea de lume și implicarea în lume. Domnul Isus a arătat lucrul acesta în rugăciunea lui de mare preot: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.” (Ioan 17:15) Noi nu facem parte din această lume, ci suntem cetățenii Împărăției Cerurilor, dar încă trăim pe pământ și avem o obligație față de contextul și țara în care Dumnezeu ne-a așezat, să fim o binecuvântare pentru națiunea noastră.
„Îi veţi cunoaşte după roadele lor”, a spus Isus. Testul final al fiecărei învățături este produsul pe care îl provoacă. Escatologia creștină așa cum a spus, nădejdea revenirii Domnului Isus, urmărește pregătirea Miresei pentru întâlnirea cu Mirele. Cine are această nădejde, a spus apostolul Ioan, se curățește după cum El însuși este curat (1 Ioan 3:3). Este o motivație la sfințire. Pe de altă parte, așa cum vedem din păcate, speranțele pe care le alimentează escatologia islamică sunt legate de cucerirea globală, de uciderea tuturor dușmanilor și conduce la fanatism, ură și violențe.
În fața acestor alternative, cei care pot cântări și evalua, își pot da seama care roade sunt de dorit. Pe de o parte este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a făcut om și S-a smerit. Scopul lui nu a fost să-și extindă o împărăție politică, ci a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Chiar dacă ar fi putut chema legiuni de îngeri, nu a făcut-o, pentru că El a vrut să-și dea viața pentru noi și va veni într-o zi în slavă, în glorie, ca să judece lumea și să-și instaureze împărăția. Pe de altă parte avem cealaltă figură care de la început a folosit forța sabiei și o va folosi până la sfârșit, decapitând, ucigând pe toți cei ce îi stau în cale. În final, cine e vrednic de încrederea noastră?
Interviu cu Marius Birgean, pastor. Material prezentat în emisiunea REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE, difuzată în fiecare sâmbătă de la ora 21, la Alfa Omega TV.
Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin
Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.3 - Înțelegerea vremurilor (mai-iunie 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista