Cine e Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei?

Recep Tayyip Erdogan, în vârstă de 63 de ani, este actualul președinte al Turciei, funcție pe care o deține din 2014. Înainte de asta, a fost prim-ministru în perioada 2003 – 2014, reprezentând partidul islamic (AKP), înființat în 2001. Erdogan a transformat Turcia din statul secular înființat sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk în 1923 în noul stat islamic care apare azi pe harta lumii.

Primar al Istanbulului: ”Moscheile sunt cazărmile noastre”

Ascensiunea la putere a lui Erdogan a început cu funcția de primar al Istanbulului în 1994. În 1997, partidul Welfare, din care făcea parte, era pe punctul de a se prăbuși, fiind considerat neconstituțional. În timpul unui protest de stradă, Erdogan a recitat următorul poem, pentru care a fost arestat, judecat pentru instigare religioasă și consamnat la zece luni de închisoare (din care a servit patru).

Moscheile sunt cazărmile noastre, cupolele sunt coifurile noastre, minaretele sunt baionetele noastre și credincioșii sunt soldații noștri.

Sponsor de top al grupării Hamas

Potrivit relatărilor, din 2012, Turcia a fost principalul susținător al organizației teroriste Hamas, dat fiind faptul că Erdogan a aranjat transferul anual a 250 – 300 $ către gruparea teroristă. Fondurile provin din surse particulare, cu care este în relații apropiate, nu din bugetul oficial. Se mai afirmă, de asemenea, că Turcia ar fi pregătit forțe de securitate ale Hamas în Gaza, prin intermediul unor grupuri neguvernamentale.

În vara anului 2014, când Hamas a declanșat un război împotriva Israelului, o organizație de caritate cu legături teroriste, ce avea relații apropiate cu guvernul turc, a organizat un eveniment pentru a obține scuturi umane pentru Hamas. S-au înscris cel puțin 73 de oameni, dintre care 38 erau femei.

Suporter Al-Qaeda

Sub conducerea lui Erdogan, guvernul turc a recunoscut că serviciile sale de securitate au direcționat arme către asociatul al-Qaeda din Siria, Jabhat al-Nusra. Guvernul a fost prins în încercarea de a mușamaliza povestea și a amenințat să închidă organizațiiile media care ar fi insistat să facă public scandalul, un răspuns tipic al guvernului. (vezi mai jos)

Susținător al SIIL

După ce SIIL a preluat controlul asupra unor porțiuni mari de teritoriu în Irak, turcii, armatele și luptătorii s-au deplasat liber între Turcia și gruparea teroristă. Un fost tehnician SIIL de comunicare a spus că în mod obișnuit ”a făcut de nenumărate ori legătura căpitanilor și comandanților SIIL din Siria cu oamenii din Turcia”, adăugând că cei cu care vorbiseră ”erau oficiali turci... Comandanții SIIL ne-au spus să nu ne temem de nimic, deoarece era cooperare deplină cu turcii.”

În orice caz, seva Statului Islamic, petrolul brut, ce finanța în cea mai mare parte, operațiunile grupării teroriste, a fost vândută în Turcia. S-a estimat că, până la sfârșitul anului 2015, SIIL a vândut Turciei petrol în valoare de un miliard de dolari.

Își reduce oponenții media la tăcere

Erdogan e cunoscut ca lider autocrat, care tratează cu duritate pe oricine i se opune. După ce a preluat poziția de prim-ministru, a instaurat controlul civil asupra armatei.

În 2013, a trimis la închisoare un număr mare de ofițeri militari, politicieni de opoziție, jurnaliști și academicieni, pe baza unor acuzații contrafăcute, într-o afacere numită Ergenekonh. Cu toate că majoritatea celor acuzați au fost ulterior achitați, după ce investigatorii au ajuns la concluzia că dovezile împotriva lor erau false, unii dintre cei acuzați au murit în închisoare, din cauza condițiilor îngrozitoare la care fuseseră supuși.

În timpul cât a fost prim-ministru și președinte, au avut loc arestări în masă în rândul jurnaliștilor. În 2012, organizația Reporteri fără frontiere a numit Turcia ”cea mai mare închisoare din lume pentru jurnaliști”. De atunci, situația oamenilor de presă s-a deteriorat considerabil.

Erdogan a arestat și dizidenți de 16 ani, pentru delictul de ”a-l fi insultat pe președinte”, până la fosta Miss Turcia, pentru că a distribuit pe rețelele de socializare un poem cu tentă critică la adresa lui.

Închiderea rețelelor de socializare

Guvernul Erdogan a blocat de câteva ori rețelele de socializare. De exemplu, în martie 2014, ajunul alegerilor, Twitter a fost blocat, după ce Erdogan a amenințat că va ”rade” rețeaua de socializare utilizată de zece milioane de turci. Reacția lui a venit după ce Twitter a refuzat să respecte solicitările de cenzură impuse de Erdogan.

La momentul respectiv, pe rețelele de socializare erau publicate înregistrări ale scandalurilor șocante de corupție în care erau implicați membri ai guvernului Erdogan. Acesta a spus: ”Vom eradica Twitter. Nu-mi pasă ce spune comunitatea internațională. Toți vor fi martori ai puterii Republicii Turce”.

Islamizarea Turciei

Sub conducerea lui Erdogan, numărul școlilor seculare a fost redus și apar tot mai multe școli cu profil religios, fapt înțeles ca modul lui Erdogan de a-și împlini jurământul ”de a crește o generație pioasă”. În primii 12 ani de când e la putere, școlile religioase (numite ”imam hatip”, ”cel ce rostește predica de vineri”), au sporit de la 63.000 la aproape 983.000.

Între 2005 și 2015, în Turcia au fost construite aproape 9.000 de moschei noi. În același timp, de exemplu, unei biserici ortodoxe dintr-o mânăstire istorică din Trabzon i s-a interzis să oficieze liturghia.

Protestele din parcul Gezi (Istanbul)

Conducerea lui Erdogan a înfruntat o provocare majoră odată cu un val de demonstrații începute inițial în mai 2013, din cauza planului de a construi parcul Gezi în Istanbul. După ce participanții la un protest din parc au fost evacuați cu violență, au izbucnit demonstrații în toată Turcia, în care au fost abordate probleme precum libertatea presei, libertatea de expresie și cea a asocierii, precum și atacurile guvernului asupra secularismului, inclusiv restricțiile recente asupra consumului de alcool și interzicerea sărutului în public.

S-a estimat că 3,5 milioane de oameni (din populația Turciei de 80 de milioane) au participat activ la aproape 5.000 de demonstrații de pe întreg teritoriul Turciei. Până la finalul demonstrațiilor, când poliția anti-debandată a primit instrucțiuni să elimine protestatarii, forțele de ordine omorâseră 11 oameni și răniseră grav 8.000, mulți dintre ei sever. Erdogan i-a respins pe protestatari, spunând că nu sunt decât ”o mână de bandiți”.

Un politician asaltat

În decembrie 2013, Erdogan a fost lovit de un scandal uriaș, când o serie de membri din guvernul său au fost arestați pentru corupție, între care s-au numărat și fiii a trei miniștri din cabinetul său. Erdogan a răspuns epurând poliția și sistemul judiciar. A acuzat cu ferocitate ”conspiratori” din afara Turciei, care ar fi instigat, anume pe oponentul său, Fethullah Gulen, un cleric islamic de origine turcă (și fost aliat al lui Erdogan), ce locuiește acum în Statele Unite.

Supraviețuitor al unei lovituri de stat

O lovitură militară eșuată în iulie 2016 l-a impulsionat pe Erdogan să-i aresteze pe toți cei suspecți de a nu-i fi fost loiali. Epurările au inclus membri ai sistemelor militar și juridic, ai poliției, academiei etc. În total, peste 135.000 de oameni au fost dați afară din posturi și închiși.

Avid după putere

Parlamentul Turciei a lui Erdogan dat avizul preliminar să extindă amendamentele Constituției, pentru a aboli funcția de prim ministru, creând ocazia președintelui Turciei să obțină puteri executive. Votul va fi supus unui referendum național pe data de 16 aprilie 2017.

Idei de grandoare

Pe vremea când era prim-ministru, Erdogan a construit un palat prezidențial în valoare de peste 600 de milioane de dolari. Palatul e de 30 de ori mai mare decât casa albă, are 1.000 de camere și, conform relatărilor, are un laborator unde oamenii de știință lucrează non-stop, pentru a se asigura că Erdogan nu e otrăvit. După alegerile din 2015, când a devenit președinte, Erdogan a anunțat că va deveni reședința oficială a președintelui Turciei.

În final, marele vis al lui Erdogan este să restaureze Imperiul Otoman.

Articol de Meira Svirsky, Clarion Project

Afla mai multe despre subiectul Islam, din perspectiva crestina: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/islam