Este cea mai volatila disputa despre proprietate din istorie. Atat evreii cat si palestinienii pretind drept de proprietate asupra locatiilor biblice Iudeea si Samaria, Cisiordania de azi. Palestinienii sustin ca stramosii lor au trait acolo de mii de ani, cu mult inaintea evreilor. Este insa aceasta afirmatie dovedita istoric?

In 1969, premierul israelian Golda Meir a atras atentia lumii cu o afirmatie: Nu exista niciun popor palestinian. Nu e ca si cum am fi venit, i-am alungat si le-am luat tara. Ei nu existau.

Aceasta afirmatie a fost una controversata. S-a dovedit insa ca multi lideri arabi si istorici i-au dat dreptate.

In 1937, liderul arab Awni Abd al-Hadi a afirmat in fata Comisiei Peel: Nu exista nicio tara Palestina. Palestina este un termen inventat de sionisti. Nu exista Palestina in Biblie. Palestina e straina pentru noi.

Un deceniu mai tarziu, istoricul arab Philip Hitti a incuviintat, in marturia sa pentru Comitetul anglo-american: Nu exista Palestina in istorie. Nu exista deloc.

In anul 1956, un reprezentant al Arabiei Saudita pentru ONU a afirmat: Este cunoscut faptul ca Palestina nu e altceva decat Siria de Sud.

Dictatorul Hafez al-Assad i-a spus intr-o prelegere liderului OEP, Yasser Arafat: Nu uitati un singur lucru: nu exista niciun popor palestinian. Nu exista nicio entitate palestiniana. Palestina este parte integrala a Siriei.

Danny Ayalon, fost ambasador israelian: In cadrul Comisiei Peel din 1936, guvernul britanic a propus pentru prima data impartirea Palestinei intr-o tara evreiasca si una araba. Noi am fost toti palestinieni pentru ca aceasta a fost natura unitatii administrative Palestina. Acum, palestinienii detin aceasta nationalitate formand Palestina, dar acesta nu este un adevar istoric.

Care este totusi adevarul istoric? Cine sunt palestinienii si ce pretind ei in Israel ?

1. Palestinienii pretind un drept al descendenței

a) Palestinienii susțin că sunt canaaniți

Multi arabi palestinieni, printre care si Arafat, au sustinut ca sunt descendenti ai canaanitilor stravechi, un argument convenabil, de vreme ce canaanitii au fost primii bastinasi cunoscuti ai Israelului.

Chiar recent, in mai 2014, un purtator de cuvant al AP a afirmat ca palestinienii au locuit in zona de 5 000 de ani. Dar istoria arata ca nu se putea ca palestinienii sa aiba legaturi cu canaanitii, pentru ca acestia au fost nimiciti aproape complet de catre israeliti in secolul al XIII-lea i.H. Aceia care au mai ramas au fost asimilati in cultura israeliana.

Palestinienii sustin, de asemenea, ca stravechii filisteni sunt stramosii lor si ca isi trag numele din semintia lui Goliat. Sa aiba oare ADN-ul comun ?

b) Palestinienii susțin că sunt filisteni

Filistenii erau navigatori pe mare care au venit din Creta, cea mai mare dintre insulele grecesti. Cand filistenii au invadat Israelul, in secolul al XII-lea i.H., au stat aproape de tarmul Mediteranei. Nu s-au asezat niciodata in Ierusalim, Hebron sau Ierihon, orase revendicate astazi de palestinieni.

Filistenii și-au primit numele din cuvântul evreiesc plishtim, care înseamnă invadatori. Palestina înseamnă țară invadată. De ce am numi-o așa?

In secolul al VII-lea i.H., filistenii au fost asimilati de catre asirieni si mai apoi cuceriti de babilonieni. De atunci, au disparut de pe paginile istoriei. Expertii spun ca astazi nimeni nu ar putea sa-si dovedeasca descendenta filisteana. Daca palestinienii vor sa o faca, ar trebui sa admita ca tara lor natala nu e Israelul, ci insula Creta.

Palestinienii s-ar putea sa nu se traga din filisteni, dar le-au luat numele.

Cand imparatul Hadrian a cucerit Ierusalimul in anul 135 d.H., era hotarat sa desfiinteze chiar si amintirea evreilor si sa stearga legatura lor cu tara lui Israel. Hadrian a redenumit regiunea dupa dusmanii lor istorici, numind-o Siria Palestina, traducerea latina pentru filisteni.

Daca nu sunt nici canaaniti, nici filisteni, cine sunt atunci palestinienii? Din punct de vedere biologic, au acelasi ADN ca si arabii sauditi, irakienii, sirienii si iordanienii. Altfel spus, sunt arabi.

Danny Ayalon: Niciodată în istorie nu a existat o națiune palestiniană sau un stat palestinian. Nu se gândea nimeni în trecut la un popor palestinian. Erau toți arabi.

2. Palestinienii pretind un drept al religiei

Muntele Templului este cel mai sfânt loc în iudaism și al treilea în islam. Tradiția islamică spune că Mahomed a călătorit aici, la moscheea Al-Aqsa, în cunoscuta sa călătorie de noapte. Această tradiție este baza revendicării palestiniene asupra Ierusalimului.

Arabii pretind că Ierusalimul ar fi orașul islamic Al-Quds, dar nu există nicio atestare istorică cum că Mahomed ar fi trecut vreodată pe acolo. Armatele sale au ajuns acolo abia la cinci ani după moartea sa.

Orașul Ierusalim nu e menționat niciodată în Coran, în timp ce în Biblia evreiască apare de peste 600 de ori.

În timpul vieții lui Mahomed, acesta era un oraș neînsemnat din Imperiul Bizantin. Era un oraș creștin, fără nicio moschee. Când musulmanii au cucerit Ierusalimul, au ales să-și zidească moscheea pe Muntele Templului evreiesc, socotindu-l un pământ sfânt. Acolo au construit Domul Stâncii și Al-Aqsa, numele fiind preluat din povestirea călătoriei de noapte din Coran.

Câțiva erudiți musulmani estimează construcția moscheei în jurul anului 690. Mahomed a murit în 632. Cum e posibil ca acea călătorie să-l ducă într-o moschee din Ierusalim care n-a fost construită decât după moartea sa?

Coranul nu menționează Ierusalimul, dar spune că Mahomed ar fi zburat în vis spre Al-Aqsa, care înseamnă "locul cel mai îndepărtat".

Primii erudiți islamici au interpretat aceasta ca fiind un loc ceresc sau curtea lui Allah. Lucrul acesta s-a schimbat pe măsură ce islamul a devenit o forță politică.

În timpul cruciadelor, un general musulman, Saladin, a schimbat tradiția islamică pentru a întări revendicarea musulmanilor asupra orașului. El a declarat că Mahomed a zburat nu în cer, ci la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim.

Astăzi, Muntele Templului este al treilea cel mai sfânt loc din islam, după orașele arabe Mecca și Medina.

Musulmanii cred că odată ce revendică o bucată de pământ, aceasta aparține islamului pentru veci. Totuși, la începutul secolului al XX-lea, liderii islamici au recunoscut istoria evreiască a Muntelui Templului.

În 1924, Consiliul Suprem Islamic din Ierusalim a publicat un pamflet turistic despre Muntele Templului. Acesta spune că identitatea locului ca fiind locul Templului lui Solomon este dincolo de orice dispută. Potrivit credinței generale, acesta e și locul pe care David a construit un altar Domnului.

Pamfletul descrie de asemenea camera subterană numită de cruciați ca "grajdurile lui Solomon". Ea datează probabil încă din timpul construcției Templului lui Solomon.

În 1927, un cutremur puternic a avariat moscheea. În timpul renovărilor, arheologii au analizat structura. Ei au găsit bârne de cedru din Liban și din Cipru datând din secolul al IX-lea î.H., din vremea împăratului Solomon, care a folosit aceste materiale pentru a construi primul temple evreiesc.

Săpăturile au scos la iveală și o baie evreiască din cel de-al doilea templu și un mozaic care se crede a fi dintr-o biserică bizantină.

3. Palestinienii pretind dreptul de reîntoarcere

Cei mai mulți istorici cred că evreii au fost aici primii, dar arabii susțin că ei sunt aici de cel mai mult timp.

Așa-numitul drept de reîntoarcere a fost tema principală a fiecărui summit de pace din Orientul Mijlociu din 1948.

De la cruciade și până în secolul al XIX-lea, populația arabă a crescut doar de la 200.000 la 300.000.

Creșterea populației arabe a stagnat și experții demografici spun că ar fi rămas așa dacă n-ar fi avut loc sosirea evreilor. Cu valurile de imigranți evrei începute în 1882, arabii au început să inunde Palestina din țările vecine. Ei au venit din două motive. În primul rând, să se bucure de un standard de viață mai ridicat în Palestina. În al doilea rând, să lupte împotriva imigrației evreilor, care au făcut acest standard de viață posibil.

În 1948, populația arabă din Palestina era de 1,3 milioane. Guvernatorul britanic al provinciei Sinai a remarcat: "E dificil să ne gândim la motive întemeiate pentru nefericirea arabilor dacă, în același timp, compatrioții lor din statele alăturate n-au putut fi opriți să împărtășească aceeași nefericire."

Unii experți spun că, dacă arabii palestinieni doresc să se întoarcă legal în țările de origine, vor trebui să se întoarcă în țări ca Egipt, Irak, Maroc și Siria, dar nu în Israel.

4. Lideri mondiali îndeamnă Israelul să se întoarcă la granițele din 1967

Astăzi, lideri mondiali îndeamnă Israelul să se întoarcă la granițele sale din 1967, dar, dacă cercetăm istoria, acele granițe nu sunt din 1967. De fapt, nici măcar nu sunt granițe reale.

Granițele Cisiordaniei sunt pe liniile de armistițiu, care s-au creat în urma războiului din 1948. La sfârșitul războiului, în acest loc s-au oprit armatele. În acest fel s-a creat "granița din 1967", sau din 1949. Linia de armistițiu din 1967 a servit drept graniță între Israel și Iordania. Cisiordania a fost anexată de către Iordania și a devenit parte a sa.

În 1949, când Iordania a ocupat Cisiordania și Ierusalimul de Est, evreii au fost purificați etnic din ambele locuri. Cel puțin 30 de sinagogi au fost distruse și evreilor li s-a interzis vizitarea locurilor sfinte, cum ar fi Zidul Plângerii, în timp ce arabii palestinieni care trăiau acolo au devenit automat cetățeni iordanieni.

Israelul nu se poate întoarce așadar la așa-numita graniță din 1967 din trei motive.

1. În primul rând, înainte de 1967, Cisiordania era controlată de Iordania, nu de palestinieni, iar anexarea acesteia de către Iordania a violat dreptul internațional.
2. În al doilea rând, țara a fost promisă în mod legal evreilor sub Mandatul britanic din 1922.
3. În al treilea rând, nu a existat niciun stat palestinian în 1967. N-a existat niciodată.

Golda Meir a întrebat la un moment dat: "Cum putem înapoia teritoriile ocupate ? Nu avem cui să le returnăm."

Termenul "ocupație" este folosit în dreptul cuiva care posedă ceva ce nu-i aparține. Acesta nu e cazul Cisiordaniei. E adevărat că au existat multe ocupații în Cisiordania, de la cea babiloniană, asiriană, greacă și romană, până la cea otomană și britanică. A-i numi pe evrei ocupanți la ei acasă e o parodie nemaiîntâlnită în istorie.

Cisiordania n-a fost deținută vreodată de către palestinieni, ei n-au fost niciodată suverani. De fapt, nu a existat niciun alt suveran asupra Cisiordaniei decât poporul evreu.

 Extras din documentarul „Al cui este acest pământ?”, ce va fi difuzat în premieră Joi, 23 mai 2019, ora 15:30, reluare joi, 30 mai, ora 10, pe canalul Alfa Omega TV.