Misterul împietririi este ceva ce vine de la Dumnezeu. Simplu spus, asta înseamnă că: Dumnezeu a lăsat un fel de orbire, numită de asemenea și împietrire, la majoritatea poporului evreu pe perioada în care Evanghelia este proclamată în lume. La sfârșitul vremurilor, El Însuși le va deschide evreilor ochii la ceea ce este Isus cu adevărat și tot Israelul va fi mântuit. Aceasta necesită o explicație mai detaliată.

În Romani 10, Pavel scrie:

„Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inima se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi dat de rușine. În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 10:9-13) Apoi, Pavel spune următoarele despre Israel în versetul 16: „Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: `Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?`”

Începând cu versetul 18, Pavel descrie că Evanghelia este dusă pe întregul pământ, dar că Israelul rămâne în neascultare:

„Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; căci glasul lor a răsunat prin tot pământul, și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii. Dar întreb iarăși: N-a știut Israel lucrul acesta? Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: `Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.` Și Isaia merge cu îndrăzneală până acolo că zice: `Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-au făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine`; Pe când, despre Israel zice: `Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.`”

Aici Pavel se referă la Isaia 65, pasaj în care DOMNUL Dumnezeu își avertizează poporul Israel legat de fărădelegile și idolatria lor. Atunci când citim acest pasaj, acesta pare o scurtă rememorare a evreilor, celor care cred în Isus, care sunt mântuiți. Marea majoritate a poporului evreu care nu a chemat numele Domnului Isus avea să fie pierdută. Astfel, a fost întotdeauna interpretat în istorie. Poporul lui Israel este în mare parte orb pentru Isus și creștinii din națiuni au devenit noul popor al lui Dumnezeu.

Obținem o impresie similară atunci când citim Faptele apostolilor 28:23-27. Acolo, Pavel vorbește cu evreii din Roma despre Isus. Unii dintre ei au fost convinși de Pavel, dar alții nu au crezut. Apoi ni se spune:

„Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri când a zis: `Du-te la poporul acesta și zi-i: Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.` Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec. Să știți, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, și o vor asculta.”

Aici, sună de asemenea de parcă evreii și-ar fi acoperit cu încăpățânare urechile pentru Isus, iar Neamurile L-au ascultat și au primit viața veșnică prin credință. Până în această zi, aceste pasaje biblice au fost folosite ca să arate că poporul evreu nu mai este poporul lui Dumnezeu și că Biserica creștină este noul popor al lui Dumnezeu.

Asigurați-vă că citiți Biblia corect! Totuși, citim noi Biblia corect? Nu ar trebui noi să citim cu atenție și să încercăm cu adevărat să înțelegem ce este scris? În mod sigur se spun mai multe lucruri despre acest popor care nu asculta și despre urechile care nu doreau să audă. Când Pavel își continuă discursul argumentativ în Romani 11, el ridică întrebarea:

„Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!” El explică că există o „rămășiță” care și-a menținut credința. Asta nu datorită lor, ci este harul electiv al lui Dumnezeu. Cealaltă parte a lui Israel a fost împietrită. Pavel scrie despre ei: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă, și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” (Romani 11:8)

Cu toate acestea, Pavel nu spune că această vastă majoritate a Israelului este pierdută, ci că împietrirea lor are un scop: și anume, proclamarea Evangheliei către Neamuri. „Întrebat, dar: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?”

Așadar, această împietrire a Israelului nu poate fi tratată ca pură încăpățânare. Aceasta are o însemnătate mai profundă și mai divină. Puțin mai departe, Pavel ajunge la concluzie și dezvăluie:

„Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al Neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum, prin neascultarea lor, ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.” (Romani 11:25-32)

Legat de partea „împietrită” a Israelului care nu-L poate accepta pe Isus ca Mesia al lor, Pavel vorbește despre un „mysterion”, un mister. Un mister este întotdeauna despre un lucru din partea lui Dumnezeu, pe care nu îl putem înțelege complet. Dumnezeu Însuși joacă un rol insondabil în faptul că evreii nu pot să Îl recunoască pe Isus, cu scopul ca mântuirea să ajungă în lume prin Israel. Dumnezeu are în minte lumea, iar Israelul joacă aici un rol pe care noi nu îl putem înțelege. În ce privește neputința de a-L recunoaște pe Isus ca Mesia, noi, ca și creștini din națiuni abordăm „ținutul sfânt”, în care ar trebui să ne oprim și să păstrăm tăcerea cu reverență.

Când se va împlini numărul Neamurilor, tot Israelul va fi mântuit. Și așa cum pentru noi este acum doar prin har, va fi pe deplin doar prin har și pentru Israel. Atât pentru partea din poporul Israel care crede în Isus, „rămășița”, cât și pentru partea care încă Îl așteaptă pe Mesia. Pentru noi acest lucru este greu de înțeles.

Prin urmare, Pavel încheie pasajul în versetele 33- 34 cu frumoasele cuvinte: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”

Dumnezeu ține poporul evreu în brațele Sale. El veghează asupra lui într-un mod misterios care ar trebui să ne smerească. Până la urmă, și noi trăim tot prin har. Și întregul Israel va trăi prin harul lui Dumnezeu. În felul lui Dumnezeu și la timpul Său.

Isaia și Ieremia scriseseră deja despre un final al timpului de judecată și despre promisiuni uimitoare pentru întregul popor. Este frapant ceea ce scrie Ieremia despre Noul legământ:

„...Voi pune legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! ci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ieremia 31:33-34)

Oricine încă ar mai spune pur și simplu că evreii ar trebui să se întoarcă la Isus dacă doresc să fie mântuiți, nu a înțeles nimic despre însuși misterul divin. Promisiunile și legămintele lui Dumnezeu cu Israelul sunt irevocabile. El va veghea asupra lor a tuturor. Dumnezeu procedează în felul Său cu evreii, iar acel fel, în cele din urmă, nu va fi nelegat de Isus Mesia.

Prin urmare, nu există loc pentru o doctrină „a unui legământ dublu”. Misterul împietririi este acoperit. Cu toate acestea, aceasta nu devalorizează seriozitatea tuturor barierelor menționate anterior pe care le-am pus înaintea evreilor în ce-L privește pe Isus. Misterul nu anulează nimic din ce s-a discutat anterior. Privind la ce le-am făcut acestor evrei ca biserici și creștini de-a lungul secolelor, nu putem să ne ascundem în spatele misterului despre care vorbește Pavel. Pavel nu ne disculpă.

Fragment extras din broșura „De ce este atât de greu pentru evrei să creadă în Isus?”, de Rev. Cornelis Kant. O poți achiziționa de aici.

Află mai multe despre Israel, poporul ales al lui Dumnezeu și despre cât de greșită e teologia înlocuirii: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel