În contextul diferitelor coflicte la care suntem martori în zilele noastre, și unul dintre ele este în imediata apropiere a graniței de nord a României, conștientizăm cât este de important să ne cunoaștem istoria pentru a nu mai repeta greșelile trecutului. O echipă de la Alfa Omega TV a ajuns în această vară în municipiul Iași unde a vizitat și Muzeul Pogromului. Redăm mai jos fragmente din interviurile luate muzeografului Nicoleta Dabișa și prezbiterului Bisericii „Filocalia”, Pavel Smântână.

Nicoleta Dabișa: „Pentru a nu repeta greșelile trebuie să avem cât mai multe informații”.

Muzeul Pogromului de la Iași a fost deschis în 29 iunie 2021 în fosta Chestură a Poliției și Jandarmeriei Române. Mare parte din pogromul de la Iași s-a petrecut în curtea acestei clădiri. Cifra oficială a victimelor este 13.266 de persoane care au pierit în acele zile de sfârșit de iunie 1941. Deocamdată este singurul muzeu dedicat Holocaustului din spațiul românesc și este important pentru că acest eveniment cunoscut în istorie ca „pogromul de la Iași” este cel mai mare genocid împotriva evreilor care s-a petrecut pe teritoriul României și care a precedat acele deportări în Transnistria și în lagărele poloneze de la Auschwitz. Sper ca existența acestui Muzeu al Pogromului de la Iași să fie un exemplu pentru alte localități unde aceste tragedii s-au petrecut în 1940-1941, înainte de ceea ce cunoaștem ca Holocaust.

Pavel Smântână: „Tragedia și mai mare este că pogromul a început în dimineața unei zile de duminică”.

Anual, la sfârșitul lunii iunie, se comemorează pogromul de la Iași. În jur de 10.000 de evrei au fost îngropați în gropile comune din cimitirul evreiesc. Aici există o alee asfaltată și în partea stângă se văd gropile comune unde au fost aruncați claie peste grămadă. În partea dreaptă a aleii sunt mormintele multora dintre părinții celor care au fost omorâți în pogrom, doar că acestea sunt numite mormintele eroilor neamului românesc. Ei au fost soldați care au luptat în Primul Război Mondial pentru unitatea României și au fost îngropați ca eroi.

Există o negație foarte puternică față de existența Holocaustului. Vizitatorii Muzeului Pogromului de la Iași neagă că ar fi existat așa ceva, spun că fotografiile sunt trucate, că nu este adevărat. Am avut privilegiul să cunosc supraviețuitori din trenurile morții și să putem sta de vorbă. La muzeu există hologramele a doi dintre supraviețuitorii trenurilor morții și pot fi auzite poveștile lor înregistrate cu ceea ce ei au experimentat. Tragedia și mai mare este că pogromul a început în dimineața unei zile de duminică. M-am gândit: „Oare cât de mare era ura în inimile acelor oameni încât în ziua închinării ei s-au dus să ucidă?”

România a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial în 21 iunie 1941. Imediat după aceea, Hitler a dat o dispoziție mareșalului Antonescu să rezolve problema evreiască. Statul Român a inventat o soluție pentru a-i ucide ușor pe bărbații evrei și a fost emis un comunicat care spunea că au nevoie de un permis de liberă circulație în condițiile începerii războiului. Mai mult, evreii erau obligați să poarte cusut pe piept sau pe brațul stâng o stea a lui David pentru a se identifica. Fiind în război, oamenilor nu li s-a părut ceva dubios și au mers să își ridice livretul pentru cirulație. În curtea Chesturii i-au așteptat jandarmii români și soldații germani care i-au mitraliat. Peste 10.000 de evrei au fost omorâți în curtea Chesturii și pe străzile din apropiere. După ce îi ucideau veneau pompierii și spălau străzile, încărcau cadavrele în căruțe și le duceau la cimitir. Cu două zile înainte, primarul luase mai mulți tineri din comunitatea evreilor și i-a pus să sape niște gropi mari în cimitir.

Când și-au dat seama că nu pot gestiona atâtea cadavre, au decis să îi urce pe oameni în tren. Aproximativ 4.500 de persoane au fost urcate în trenurile morții, înghesuite, lipite unele de altele în niște vagoane pentru transportat vite și fără apă. Pe o căldură de sfârșit de iunie, de peste 30 de grade, trenul se deplasa cu aproximativ 1 km/oră. În următoarea localitate după Iași, Podul Iloaiei, trenul a ajuns a doua zi (n.r. distanța dintre cele două localități este de 27 km) când în jur de 700 de oameni erau morți. Unul dintre supraviețuitorii acelor trenuri, Leizer Finkelstein avea 17 ani și mi-a spus: „Am găsit o gaură în scândurile vagonului și acolo mi-am ținut gura, lipită de ea.” Soldații români astupaseră cu scânduri ferestrele prin care animalele care erau transportate de obicei cu acele vagoane beneficiau de aer.

„România și Israel au o relație unică, o relație cu o moștenire de o mie de ani.”

Ambasadorul Israelului la București, Reuven Azar, și-a încheiat mandatul în România după o perioadă de doi ani. El a spus că „România și Israel au o relație unică, o relație cu o moștenire de o mie de ani” și a adăugat că cei doi ani petrecuți în România au fost extraordinari.

„România și Israel au o relație unică”.

Sincer, acești doi ani în România au fost uimitori, fiindcă România și Israel au o relație unică. Este o relație cu o moștenire de o mie de ani. Este o relație a legăturilor profunde dintre oameni. Există peste un milion de israelieni români la origine, români care au marcat nu doar istoria israelieană, ci și istoria României, prin cultură, arhitectură, economie și orice alt domeniu, pe care vi-l puteți imagina. Iar acest lucru se vede în relațiile pe care le avem, în domeniul sănătății și al economiei, în investiții, în foarte multe domenii.

România a ajutat din culise la eliberarea ostaticilor

Sunt multe lucruri pe care România le-a făcut despre care nici nu putem vorbi. De exemplu, ne-a ajutat din culise la eliberarea ostaticilor (după 7 octombrie 2023). Vreau să vă mulțumesc și pentru acest lucru! Ca să elucidăm paradoxul, sunt lucruri pe care le-am plantat care vor produce roadă în viitor. Sunt convins, multe dintre lucrurile, pe care am început să le facem vor produce roadă în viitor, vom vedea mai multe fabrici, vom vedea o cooperare mai amplă.

Rolul mass-media din România în contextul conflictului din Israel

Totul este realativ. Mass-media românească a fost în general deschisă, favorabilă, dispusă să ne audă vocea. Da, au citat și alți oameni, dar este în regulă. Uneori au preluat materiale care au venit de la agenții care nu sprijinesc Israelul de obicei. Dar în general, cred că mass-media românească a jucat un rol bun când vine vorba despre a reda conflictul.

„Am simțit deschiderea poporului român”.

România este foarte specială pentru noi, fiindcă are un rol imens în viața evreiască și în viața multor israelieni, care au emigrat din România în Israel. Simțim că suntem foarte apropiați ca și cultură. Este o relație între popoare, nu doar la nivel de ambasadă sau diplomație. Este o relație reală fiindcă ne simțim aproape la nivel de cultură, mentalitate, apoi geografic și avem multe lucruri în comun, multe valori, dragostea pentru Țara Sfântă, dragostea pentru moștenirea noastră, credința, relațiile economice și cele din alte domenii. Sunt mândru că am slujit aici. Am simțit deschiderea și sprijinul poporului român, în special acum, în acest an provocator.

Cum s-au împletit viața de familie cu slujba de ambasador

În cazul acesta a fost chiar simplu, deoarece România este un loc confortabil unde poți sluji. Românii sunt foarte deschiși, aveți o țară frumoasă. Am vizitat de la Delta Dunării până la Timișoara, din Bucovina până la Porțile de Fier, am fost peste tot, din Transilvania până la Dunăre. Este o țară foarte frumoasă. Așadar, pentru noi a fost foarte confortabil, am fost primiți bine. Suntem foarte recunoscători pentru această oportunitate.

Cele mai mari realizări ca ambasador în România

Am reușit să semnăm un acord pentru suplimentarea de urgență a Israelului cu grâu. Am reușit să încheiem un acord de export de carne din România pentru Israel. Am făcut multe lucruri pentru a avansa cooperarea noastră. Am cooperat și în sectorul înaltei tehnologii, prin promovarea start-up-urilor românești. Facem multe lucruri. Unele lucruri pe care le facem sunt doar semințe acum, ale căror roade sperăm să le vedem în viitor.

Ziua Solidarității și Prieteniei dintre România și Statul Israel

Este neobișnuit și cred că reprezintă relațiile speciale pe care le avem. Suntem foarte recunoscători. În special momentul a fost foarte important fiindcă s-a întâmplat într-o vreme în care au existat foarte multe critici la adresa Israelului. Faptul că România a ales să celebreze împreună cu noi această ocazie (14 mai este ziua independenței Israelului), această relație, a fost important pentru noi, și toți cei din Israel au simțit acest lucru din plin.

Europa se află într-o perioadă critică

Este foarte derutant pentru că ce se întâmplă în Europa nu este neapărat doar ce vedem pe străzi. Pe străzi, se vede doar o minoritate extremistă mică. Însă publicul general, majoritatea, știu foarte bine ce se întâmplă. Ei știu care este amenințarea. Sunt bucuros că aici în România, oamenii înțeleg amenințarea și nu sunt naivi. Prin urmare, sunt optimist în ce privește viitorul României, fiindcă aveți forțe de securitate puternice și aveți oameni inteligenți în conducerea poliției, în special cea a emigrărilor. Iar lucrul acesta este foarte important pentru viitorul României. Sunt convins că relația aceasta dintre România și Israel va continua să se întărească mulți ani de acum încolo.