Corespondență pentru Alfa Omega TV de la Chris Mitchell, șeful biroului de știri CBN din Ierusalim

Iată câteva noutăți despre ce întâmplă în Orientul Mijlociu, sper ca ele să ne dea o înțelegere mai bună a vremurilor. Biblia vorbește de fiii lui Isahar, acel trib în vechiul Israel, care înțelegeau vremurile și știau ce să facă. Și noi sperăm ca, în aceste zile, să putem înțelege situația uneori tumultuoasă și greu de pătruns de aici din Orientul Mijlociu.

Războiul din Siria

În 2011, a început ceea ce s-a numit Primăvara Arabă. S-a dezvoltat mai multe luni și a reușit să răstoarne conducerea din Libia și să amenințe guvernele din Africa de Nord. În Egipt, regimul lui Hosni Mubarak a fost răsturnat, puterea fiind preluată temporar de un membru al Frăției Musulmane, Mohammed Morsi , care a adus un tip de islam pe care egiptenii nu l-au apreciat. În poate cea mai mare demonstrație din istoria lumii, 33 de milioane de oameni au ieșit pe străzile Egiptului și au răsturnat guvernul lui Mohammed Morsi. Acum, Egiptul e condus de președintele el-Sissi care tocmai a recâștigat alegerile.

Primăvara Arabă a zguduit fundațiile multor țări și a ajuns și în Siria în 2011. Tragic, vedem încă continuarea acestui măcel al războiului civil sirian, iar Siria devine centrul intereselor adversare din regiune și din toată lumea, iar acestea pot declanșa scânteia în Siria care să consume întreaga regiune.

Recent, Statele Unite, Marea Britanie și Franța, susținute de multe alte țări din lume, au atacat trei locații care au legătură cu armele chimice din interiorul Siriei, controlate de regimul Bashar al-Assad (președintele sirian, n.red.), după acel îngrozitor atac chimic cu clorină și posibil și cu gaz sarin, asupra civililor și rebelilor anti-Assad. Ei au trimis un mesaj lui Bashar al-Assad, Iranului și Rusiei că folosirea armelor chimice nu va fi tolerată de puterile occidentale.

Războiul civil sirian e una din cele mai mari catastrofe din vremurile noastre. De la începerea sa, acum 7 ani, 600.000 oameni au murit, 11 milioane sunt dislocați intern în interiorul Siriei, iar milioane sunt refugiați în țările din jur, ca Turcia, Liban și Iordania. Alte milioane au emigrat, au fugit spre țări ca România, Germania sau Suedia sau alte țări în interiorul Uniunii Europene. Voi sunteți afectați direct de ceea ce se întâmplă aici în Siria.

O problemă majoră e rivalitatea sunnito-șiită. Iranul șiit încearcă să-și consolideze prezența militară în Siria. Dar, de asemenea, țări sunnite ca Egiptul, Iordania și în special Arabia Saudită și țările din Golful Persic luptă contra acestei influențe șiite iraniene (care include și Hezbollah, o grupare armată controlată de Iran). Ca scurt context, chiar după moartea lui Mahomed în secolul VII, a avut loc o controversă cu privire la succesorul lui Mahomed. Șiiții credeau că succesorul trebuie să fie din familia lui Mahomed, iar sunniții voiau un lider competent din Umma, comunitatea musulmanilor. Acest dezacord a durat până în zilele noastre, sunniții și șiiții sunt adesea dușmani de moarte.

Un alt lucru important în acest context de concurență geopolitică e intervenția Turciei în nordul Siriei. Turcii au o rivalitate cu kurzii, nu doresc ca influența poporului kurd să crească la frontiera lor de sud, pentru că, în nordul Siriei, kurzii controlează o regiune autonomă. Și cum am văzut în ultimele săptămâni în Afrin (oraș în nord-vestul Siriei, n.red.) cum armata turcă susținută de rebeli sunniți a preluat controlul asupra acelui oraș și a început să pivoteze spre est pentru a câștiga mai mult teren.

Un alt mare jucător în regiune e Rusia. În 2015, ei au intervenit major în războiul civil sirian, susținând regimul lui Bashar al-Assad. Fără sprijinul rus, regimul sirian s-ar fi prăbușit și ar fi pierdut războiul civil contra grupărilor sunnite islamiste sprijinite de țări ca Qatar sau Arabia Saudită. Rusia are propriile scopuri și este aliată cu guvernul sirian al lui Bashar al-Assad și cu Republica Islamică Iran.

O relație se dezvoltă și între Turcia și Rusia. Recent, a avut loc o întâlnire între Erdogan, Putin și Rohani, președințiii Turciei, Rusiei și Iranului, iar toți trei erau zâmbitori. Un expert în Orientul Mijlociu mi-a zis: „O să-ți spun un secret despre Orientul Mijlociu. Când vezi acești lideri zâmbind larg unul altuia, asta înseamnă că distanțele dintre ei sunt și mai largi”. Știm că uneori ei se aliază, dar fiecare au propriile agende, iar aceste agende vor intra în conflict una cu alta, chiar dacă ei par aliați la suprafață.

Vedem și influența ISIS, a Statului Islamic, care a scăzut ca importanță, dar care încă controlează teritorii în estul Siriei. De aceea, Statele Unite încă mențin în jur de 2000 de soldați din forțele speciale în estul Siriei pentru lupta cu Statul Islamic, dar acesta e un război care se stinge încet-încet. Experți în Orientul Mijlociu spun că, atunci când ISIS va fi complet înfrânt, acela va fi un timp chiar mai primejdios, din cauza tuturor intereselor aflate în competiție, care se opun una celeilalte: rivalitatea sunnită-șiită, implicarea Rusiei, implicarea Statelor Unite, turcii și kurzii. Iar preocuparea e sporită de prezența trupelor din partea mai multor țări pe teritoriul Siriei, toate pot duce la o conflagrație mai largă.

Sunt vremuri imprevizibile. Pe termen lung, e greu de crezut că nu va avea loc o conflagrație majoră în regiune. Pe termen scurt, pare să urmeze o perioadă mai calmă, poate că regimul sirian, Rusia și Iran vor ține cont de atacul militar occidental și nu vor mai folosi arme chimice pe viitor. E în interesul acestor națiuni să nu lupte un război major chiar acum. Rusia va fi probabil înfrântă de Statele Unite, iar Iranul nu ar vrea să piardă toate câștigurile pe care le-a obținut, la fel și regimul sirian. Însă, acesta e Orientul Mijlociu și lucrurile se pot schimba de la o zi la alta. Cu siguranță, rugăciunea este un element cheie pentru ceea ce se întâmplă acum. Și voi în România, și noi de aici din Israel și toți mijlocitorii din toată lumea, trebuie să știm că rugăciunea poate determina istoria și viitorul țărilor.

Cum sunt afectați creștinii de toate acestea? Din păcate, creștinii au fost adesea ținta grupărilor islamiste. Mulți creștini au fugit din regiune în ultimii ani. Unii încă rămân în taberele de refugiați, fără a se putea întoarce la casele lor. E important pentru oamenii din toată lumea să continue să se roage pentru ceea ce se întâmplă în Siria, ca Evanghelia să avanseze.

În ciuda măcelului, mulți musulmani au vise și viziuni cu Isus Hristos și vin la credința în El. Și adesea, din cauza disperării pe care o experimentează în acest context de război, ei caută alte răspunsuri, simt adesea că guvernele lor i-au trădat, sau chiar că islamul nu e soluția, și caută alte răspunsuri, iar adesea le găsesc în Isus Hristos.

Aș adăuga un aspect răscumpător, ceea ce Israelul face prin programul „Vecinul cel bun”. În loc să se implice în războiul civil sirian de la frontiera sa de nord, în ultimii ani ai războiului civil sirian, Israelul a trimis mâncare, combustibil și ajutoare medicale în Siria, pentru a ajuta poporul sirian. Ei numesc acest program„Vecinul (aproapele) cel bun”, similar cu parabola Samariteanului milostiv din Noul Testament. Ei au adus și peste 5000 de sirieni în Israel pentru îngrijiri medicale.

Un alt lucru recent este trimiterea de personal medical creștin în Siria pentru a-I ajuta pe rebelii sirieni, dragostea în acțiune. Un rezervist din armata israeliană îmi spunea că „aceștia sunt de fapt războinici, dar nu intră acolo cu arme, ci cu Biblia”. Aceștia cu adevărat demonstrează dragostea lui Isus Hristos sirienilor și schimbă inimi și mentalități acolo. În multe sensuri, aceasta e adevărata luptă în Orientul Mijlociu, pentru inimile și mințile a milioane de oameni aflați în valea deciziilor.

Iranul

În 2015, în cadrul ONU, cinci puteri au semnat un acord cu Republica Islamică Iran pentru a reduce programul lor nuclear. Trei ani mai târziu, se pare că Statele Unite și președintele Trump vor decertifica acel acord, această decizie se va lua în următoarele săptămâni și ar putea submina acordul nuclear cu Iranul. Iranul a declarat că s-ar putea retrage din acord dacă Statele Unite decertifică acordul.

Criticii acestui acord, printre care și premierul israelian Beniamin Netanyahu, cred că el permite Iranului să devină o putere nucleară, iar la expirarea acestui acord în 10-15-25 de ani, pentru diferitele aspecte cuprinse în acel acord, Iranul va fi pe punctul de a obține arma nucleară. Vorbim de zeci, chiar sute de focoase nucleare care ar putea amenința întreaga regiune. Deci ne așteptăm la o confruntare în următoarele săptămâni între Iran și Statele Unite. Spre deosebire de administrația Obama care a urmărit o politică de împăciuire a Iranului, acum Statele Unite confruntă direct Iranul, o schimbare de abordare. Din perspectiva Israelului, Iranul e cel mai mare dușman al său, iar un Iran nuclear e văzut ca fiind o amenințare existențială pentru viitorul statului evreu.

Multe țări sunnite ca Arabia Saudită, Egiptul, Iordania și țările din Golf consideră că un Iran nuclear e o amenințare directă și la adresa lor. De aceea vedem această ironie a sorții, o relație neobișnuită care se dezvoltă între țările sunnite și Israel, declarațiile prințului moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammad bin Salman, care spune că evreii au dreptul la țara lor, declarații neobișnuite, venind din partea unei țări sunnite (țară care nu a recunoscut existența Israelului până acum, n.red.). Sunt și colaborări în culise care se dezvoltă, toate acestea din cauza zicalei „dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”. Israel, Arabia Saudită și alte state sunnite văd Iranul ca pe un dușman comun, și ele dezvoltă relații de colaborare între ele.

Un alt aspect este că Iranul dorește un „coridor” pe uscat între capitala iraniană Teheran și Marea Mediterană. În prezent, Iranul controlează o mare parte din Liban prin interpușii lor, Hezbollah. De asemenea, Iranul are o influență majoră și în Irak. În Siria, ei doresc să-și crească influența pentru a putea trimite arme din Iran până în Liban. De aceea, conflictul actual din Siria este atât de important.

Acum câteva săptămâni, Trump declara că dorește să retragă America din Siria, dar consilierii săi îl avertizau că dacă se va retrage, va rămâne un gol pe care îl va umple Iranul, iar aceștia vor putea realiza această punte terestră. Acest coridor terestru ar fi o amenințare directă la adresa intereselor americane din regiune și la adresa Israelului. Iar acesta e o linie roșie, iar prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu a declarat că nu vor permite trecerea ei, nu vor permite Iranului să dezvolte o prezență militară solidă în Siria.

Deci avem toate aceste interese antagonice în prezent, între Iranul care dorește deschiderea acestui coridor terestru, și Israelul care dorește să-l oprească. E probabil ca în curând să vedem o confruntare directă între Israel și Iran, purtată pe teritoriul Siriei. Am primit deja informații despre mai mult de 100 de lovituri aeriene israeliene care au avut deja loc împotriva sirienilor sau a unor ținte iraniene din Siria. Aceste tensiuni vor continua.

De aceea, această perioadă e mai periculoasă decât atunci când ISIS s-a ridicat în vara 2015. Acel pericol al Statului Islamic pare să se fi redus acum, chiar dacă nu e eliminat complet. Dar acum se arată un pericol mai mare al Iranului în Siria, putând duce la un viitor conflict. Un motiv în plus să continuăm să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, pentru înțelepciune pentru liderii din regiune și pentru ca scopurile lui Dumnezeu să se împlinească.

Israel

În 19 aprilie 2018, Israelul a sărbătorit cea de-a 70-a aniversare ca stat (după calendarul evreiesc, n.red.).  Mulți văd această aniversare ca un reper în istoria Israelului. Acum 70 de ani, pe 14 mai 1948, David Ben Gurion declara fondarea statului evreu și  simultan, cinci armate arabe atacau Israelul. În ciuda pericolului la existența proaspăt-formatul stat Israel, nu numai că evreii au reușit să supraviețuiască, dar au și câștigat teritorii în urma acelui război. Multă lume vede acel moment ca un miracol, și continuarea istoriei Israelului timp de 7 decenii ca o continuare a acelui miracol.

Israelul a devenit o putere majoră în Orientul Mijlociu, cu una din cele mai puternice armate din lume. E de asemenea cunoscut ca țara antreprenoriatului, evreii reușind mari descoperiri în agricultură, medicină și multe alte tehnologii, devenind în multe feluri o lumină pentru națiuni.

Recent, președintele Trump a declarat Ierusalimul ca fiind capitala Israelului. E prima țară din lume care face asta. Acum 3000 de ani, regele David a făcut din Ierusalim capitala poporului evreu și, de atunci, Ierusalimul nu a mai fost capitala niciunui alt popor.

În 1980, Israelul a promulgat o lege care făcea Ierusalimul capitala Israelului, iar ca protest, multe țări și-au mutat ambasada de acolo la Tel-Aviv. În decembrie 2017, pentru prima oară din 1980, președintele Trump a făcut anunțul, iar acum câteva săptămâni s-a anunțat că pe 14 mai 2018 ei vor muta oficial ambasada americană din Tel-Aviv în Ierusalim, de aniversarea  de 70 de ani a statului evreu (după calendarul gregorian, nu cel evreiesc). Acest gest va fi urmat de țări ca Guatemala, Honduras, poate și Cehia. Poate și România va lua decizia de a-și muta ambasada. Mulți cred că e un timp când națiunile sunt în valea deciziilor, fie să stea alături de poporul evreu, fie să i se opună.

Din acest motiv, liderii palestinieni cred că Statele Unite nu mai sunt „un mediator onest” în negocierile israeliano-palestiniene. Negocierile evreilor cu palestinienii n-au mai avut loc din 2014, e puțin probabil ca ele să mai aibă loc după ce SUA a recunoscut Ierusalimul ca fiind capitala Israelului.

Legat de situația actuală cu palestinienii, majoritatea atenției e concentrată pe frontiera de sud în Gaza, cu „Marșul reîntoarcerii” palestinienilor spre casele lor din interiorul Israelului, case părăsite în 1948.

Evreii sărbătoresc data de 14 mai 1948 ca moment al fondării statului evreu, dar mulți arabi comemorează acest moment ca Nakba, adică „catastrofa”. Atunci, liderii arabi ai celor 5 națiuni arabe care au atacat Israelul în 1948 considerau că vor anihila repede statul evreu și au cerut arabilor să-și părăsească căminele, iar când războiul s-ar fi terminat, urmau să se întoarcă. Dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, timp de 70 de ani. Israelul face tot ce poate pentru a preveni palestinienii cu „Marșul reîntoarcerii” să treacă frontiera. Unii palestinieni au adus dispozitive explozibile, arme, cocktailuri Molotov și pietre. A fost de asemenea descoperit un tunel construit de Hamas pe sub teritoriul israelian, distrus apoi de armata israeliană.

Dar Israelul e afectat mai puțin de palestinienii care se revoltă la granița lor de sud, și mai mult de vânturile geopolitice care bat în interiorul Siriei, la nord. Iranul este principala amenințare la adresa Israelului.

Cum să ne rugăm? Regele David în Psalmul 122, scria „rugați-vă pentru pacea Ierusalimului”. Iar apostolul Pavel spunea să ne rugăm pentru lideri și cei în poziții de autoritate. Cred că aceste două versete ne dau o perspectivă asupra modului în care să ne rugăm, pentru Israel, pentru lideri, pentru protecție. Psalmii spun și că Cel care păzește pe Israel nu doarme. Nu trebuie să fim de acord cu tot ceea ce Israelul face, dar știm că din Geneza 12 că Dumnezeu va binecuvânta pe cei care binecuvântează Israelul. Aceste versete ne arată cum să ne rugăm și cum să acționăm și ce putem face ca să stăm alături de Israel într-o vreme ca aceasta.

Creștinii din Orientul Mijlociu

Recent, mă aflam în Arbil, în Kurdistan, în nordul Irakului, la serviciul religios al unei biserici evanghelice de acolo. Vorbeau o limbă pe care nu o înțelegeam, muzica nu era cea cu care eram obișnuit, dar puteam simți prezența și puterea Duhului Sfânt în acea întâlnire. Și m-am rugat o rugăciune simplă: „Doamne, folosește-mă ca pe un canal să transmit fraților din Occident ce se întâmplă cu frații și surorile lor din Orientul Mijlociu.”

Ca reporter CBN News, am avut privilegiul de a documenta și de a discuta cu unii creștini care și-au părăsit casele în ultimii ani, în special din cauza ISIS, dar și din cauza altor grupări islamiste care doreau eliminarea creștinilor din regiune. Tragic, mulți creștini au părăsit definitiv regiunea, au plecat în alte țări ca Statele Unite, Europa sau Australia, iar lumina Evangheliei aici s-a diminuat din cauza plecării acestor oameni.

Mă gândesc la orașul Qaraqosh din Irak, unde erau 60.000 de creștini. Într-o noapte din august 2015, au primit vestea că ISIS era foarte aproape și literalmente aproape tot orașul a fost nevoit să fugă, 60.000 creștini. Îmi aduc aminte și de o familie refugiată în Iordania pe care am intervievat-o, nu aveau multă speranță. Aceasta e situația pentru mulți credincioși, mulți nu se pot întoarce la casele lor și nici nu pot continua spre o altă țară. Ne-am întors în orașul Qaraqosh, imediat după ce a fost eliberat anul trecut, dar mare parte din oraș a fost distrusă, multe case sunt un morman de dărâmături. Dar, în ciuda acestor lucruri, unii încearcă să se întoarcă.

Situația de acum a creștinilor din Orientul Mijlociu este încă foarte dificilă, dar nu la fel de rea ca în trecut când ISIS era la apogeu. Însă încă avem locuri ca Egipt, unde, deși președintele egiptean face tot posibilul să protejeze creștinii, aceștia au fost ținta unor atacuri teroriste și amenințări. De multe ori, în zone rurale unde prezența guvernului  e mai redusă, ei suferă persecuție, în Egipt sau nordul Irakului. Din fericire, kurzii au protejat pe mulți ca ei. Am fost într-un cartier din Arbil, capitala Kurdistanului, unde trăiesc mii de creștini. Dar sunt prinși la mijloc, nu se pot muta în altă țară și nici nu se pot întoarce la casele lor, chiar dacă aceste case încă mai există. Să ne rugăm pentru acești frați în Hristos și să facem ce putem, să ne ridicăm vocea pentru a face mai multă lume conștientă.

Un lucru care s-a schimbat, de la venirea administrației Trump, este că americanii au un rol mai activ în a trimite ajutoare umanitare acestor creștini, ajutoare de care ei au nevoie. Dar cel mai mult ei au nevoie de rugăciune și încurajare din partea fraților lor din diverse părți ale lumii, ca România. Vă încurajez să vă rugați pentru frații și surorile noastre, aflați într-o situație disperată, ca ei să aibă speranța și harul și tăria de care au nevoie de la Domnul, ca să se descurce și să treacă cu bine prin această perioadă.

Din fericire, adesea în mod supranatural, auzim de musulmani venind la credința în Isus Hristos printr-un vis sau o vedenie. Ei mărturisesc că au văzut un om în alb, care adesea se prezintă ca fiind Isus și adesea, ei devin creștini ca urmare. E remarcabil, acest fenomen supranatural  care se întâmplă în Orientul Mijlociu. În ciuda tuturor războaielor și veștilor de războaie, vedem că Duhul Sfânt lucrează în diferite moduri.

Sunt și multe lucruri răscumpărătoare care se întâmplă, cum ar fi medicii creștini care operează în Siria, cum ar fi aceste vise și viziuni, deci ni se pare potrivit, aici în Ierusalim, sau acolo în România sau oriunde în lume, să ne rugăm ca scopurile lui Dumnezeu să se împlinească în această regiune, ca El să protejeze poporul Său, să continue să răspândească Vestea Bună a lui Isus Hristos, și ca El să dea înțelepciune liderilor, fie că ei sunt în Washington, Paris sau Londra, Moscova, Teheran, Ierusalim sau oriunde în lume.

Vedem semnele vremurilor, războaiele și semnele de războaie, națiuni care se ridică contra altor națiuni. Dar vedem și ceea ce scrie în Matei, că această Evanghelie a Împărăției va fi predicată în toată lumea ca mărturie, și apoi va veni sfârșitul. Continuați să vă rugați, continuați să priviți în sus pentru că izbăvirea e aproape. Continuați să faceți tot ceea ce puteți, acolo în România, pentru a vă împlini chemarea voastră până când Isus va reveni.