
1906: Trezirea de pe strada Azusa - nașterea mișcării penticostale-carismatice
Misiunea de pe strada Azusa s-a încheiat. Rămân 600 de milioane de vieţi transformate. Trezirea ce a început acolo s-a răspândit în întreaga lume.
La sfârșitul secolului XIX, mişcarea de sfinţire wesleyană afirma: „Sfinţirea este a doua lucrare a harului”. Apoi noi mișcări au apărut în întreaga ţară, gravitând spre o a treia lucrare a harului, „Botezul în Duhul Sfânt”. Prima dată când s-a auzit despre botezul în Duhul Sfânt a fost pe strada Azusa, locul în care, istoric vorbind, s-a născut mişcarea penticostală şi carismatică contemporană. Rezultate trezirii le vedem și azi în lume, nu doar atât natura remarcabilă a vorbirii în limbi, ci și revărsarea continuă a supranaturalului, caracterizat prin darurile sau harul Duhului.
Pentru a spune cine a fost Luther, Calvin sau Wesley pentru mişcarea penticostală, trebuie să spui Seymour şi faptul că mişcarea a început într-o mică biserică de afro-americani din Los Angeles.
Într-o zi călduroasă de aprilie, în 1906, un grup de creştini afro-americani s-au strâns într-o casă din centrul Los Angeles, unde s-au rugat şi au aşteptat revărsarea Duhului lui Dumnezeu. Un pastor-învăţător, William Seymour, a predicat din Faptele Apostolilor 2:4: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”
Un bărbat E.Lee a fost botezat în Duhul Sfânt şi a început să vorbească în limbi. O femeie, J. Moore, a fost şi ea botezată în Duhul Sfânt: „am simţit ca şi cum un vas s-ar fi spart în mine, şi apa mi-a inundat fiinţa, iar când a ajuns la gură, s-a transformat într-un torent de cuvinte în alte limbi, dăruite de Dumnezeu”.
Ceea ce s-a întâmplat în acea casă a provocat ridiculizări şi a separat adunări din toată America, dar a schimbat vieţi şi a legat prietenii care au depăşit bariere rasiale şi economice.
Principalul factor care a stat la baza mişcării penticostale a fost o credinţă puternică în adevărul şi legitimitatea Bibliei. Ceea ce i-a determinat să caute botezul în Duhul Sfânt a fost faptul că au citit despre asta în Scriptură.
La sfârşitul lunii aprilie, grupul de studiu biblic crescuse atât de mult, încât s-a mutat pe strada Azusa. Într-un an, peste 1300 de persoane se adunau la acele întruniri. În camera de sus, pereţii erau plini de cârje şi bastoane lăsate acolo de persoane vindecate. Azi, peste 600 de milioane de persoane din întreaga lume îşi trag obârşia spirituală de la podele murdare şi altarele simple de lemn. Istoria face referire la ceea ce a avut loc în clădirea albă de lemn de pe strada Azusa 312 ca fiind Trezirea de pe strada Azusa.
San Francisco a fost lovit de un cutremur puternic care a distrus oraşul. Locuitorii din Los Angeles se întrebau dacă nu cumva urmau ei și au început să se teamă de Dumnezeu. Aceasta a pregătit drumul trezirii. Misiunea de pe strada Azusa a început să crească. „În prima zi, s-au strâns 100 de persoane pe strada Azusa. După cutremur, se ţineau întruniri în fiecare seară, iar numărul oamenilor se dubla în fiecare zi, ca, la sfârşitul lunii aprilie, să fie 800 de persoane înăuntru şi 500 afară. Serviciile de duminică ţineau de dimineaţa până seara târziu." A.G. Osterberg
„O adolescentă, Kathleen Scott, se afla în camera de sus când a sunat clopotul care anunţa începerea predicii dar, călăuzită de Duhul, a arătat spre un bărbat care tocmai intrase, vorbindu-i într-o limbă necunoscută. Tremurând, bărbatul a coborât cu Kathleen în biserică şi a vorbit celor adunaţi: "Eu sunt evreu şi am venit pentru a investiga această vorbire în limbi, ca să folosesc cele descoperite în prelegerile mele împotriva religiei creştine. Însă această tânără mi-a vorbit în ebraică, mi-a spus numele, slujba și ce fac în oraş. Și mi-a spus să mă pocăiesc." Acel bărbat a căzut pe genunchi şi s-a rugat cu durere." John Sherrill
Niciun serviciu divin nu a mai fost la fel. De 3 ori pe zi, zilnic, timp de 3 ani au continuat serviciile divine conduse de Duhul Sfânt, nu de planurile omului. „Un frate se ruga şi încredinţa întrunirea în mâna Domnului, ca să nu ne lăsăm duşi de emoţii sau duhuri înșelătoare.” Apostolic Faith, 1908
„Dacă cineva lovea scaunul cu mâna, fratele Seymour mergea la el şi îi spunea cu blândeţe: ‘Frate, e manifestarea firii’ și imediat se aşternea o pace sfântă. Uneori, se ridica o persoană pentru a citi un verset, a predica sau a prezenta o mărturie lungă, iar fratele Seymour le spunea: ‘Preaiubitul meu, aceste întruniri sunt diferite de ce ai văzut până acum. Sunt întrunirile Duhului Sfânt, iar firea nu poate fi înălţată în prezenţa Dumnezeului nostru’.” Rachel Sizelove
„Niciun subiect sau predică nu erau anunţate dinainte şi nu era niciun vorbitor deosebit. Totul era spontan, la îndemnul Duhului Sfânt. Doream să-L auzim pe Dumnezeu, indiferent prin cine alegea El să vorbească." Frank Bartleman
„Tonurile încântătoare ale corului îngeresc care înălţa imnuri sub directa îndrumare a Duhului Sfânt, mi-au înfiorat fiinţa. Nu era ceva care putea fi repetat, ci era oferit supranatural pentru fiecare ocazie. Era una dintre cele mai incontestabile dovezi ale prezenţei puterii lui Dumnezeu.” A.W. Orig, evanghelist.
„Eram copil şi o însoţeam pe mama mea la Azusa. Dintr-odată, am simţit ca o răcoare care mi-a cuprins mâinile, picioarele şi capul. Parcă eram învăluit de Dumnezeu. Tremuram... tremura şi mama şi ceilalţi prezenţi. Când mâinile mi-au fost scuturate şi ridicate spre cer, oamenii au sărit deodată în picioare şi şi-au ridicat mâinile, chiar şi bebeluşii. Bărbaţi în toată puterea au început să plângă în hohote, după care au urmat şi femeile. Valuri după valuri ale Duhului curgeau peste noi, asemenea unei brize deasupra lanului de porumb. Când mi-am lăsat mâinile în jos, le-au lăsat şi ceilalţi. S-au aşezat din nou pe scaune, iar zumzăitul rugăciunilor lor umplea clădirea. Apoi limbi de foc s-au aşezat deasupra unora, iar un bărbat de culoare, cu o faţă strălucitoare, a început să vorbească în alte limbi. În timp ce vorbea, o femeie albă oarbă a venit sărind şi a început să strige: ’Isuse binecuvântat, pot să văd!’ Mulţimea parcă nu mai ştia să cânte în engleză, iar gurile noastre vorbeau limbi noi într-o armonie cerească pe care nicio fiinţă umană n-ar fi putut s-o înveţe. Nu o pot descrie şi nicio fiinţă umană n-ar putea să o imite. Cântam refrene cereşti, şi după fiecare refren, ochii ni se umpleau de lacrimi". A.C. Valdez, "Foc la Azusa"
Multe vieţi au fost transformate pe strada Azusa, mii de persoane au experimentat botezul cu Duhul Sfânt, iar prin acele mii, alte zeci de mii, şi apoi milioane...
Documentarul Strada Azusa a fost difuzat sâmbătă, 2 martie, ora 21:00, la Alfa Omega TV.
Abonează-te gratuit la revista AOTV Magazin
Articol tipărit în revista Alfa Omega TV Magazin 9.1 - Biserica în timp (ianuarie-februarie 2019). Această revistă se distribuie gratuit.
Abonează-te să o primești acasă