Uniunea Europeană și Orientul Mijlociu: Ierusalimul - Raport european

O discuție în Parlamentul European despre a 50-a aniversare a unificării Ierusalimului în urma războiului israeliano-arab din 1967. UE promovează cu adevărat pacea în Orientul Mijlociu, sau e împotriva acesteia? Participanți: Tomas Sandell, directorul fondator al Coaliției Europene pentru Israel, Bas Belder, europarlamentar pentru Olanda și membru al Europe of Freedom and Democracy Group, și Andrew Tucker, directorul executiv al Christians for Israel International și membru al Coaliției Europene pentru Israel. Moderator: Simon Barrett.

De ce este UE dispusă să dividă Ierusalimul în partea de vest, evreiască, și partea de est, arabă?

Andrew Tucker: Ierusalimul e la baza valorilor noastre creștine. Cred că e un aspect asupra căruia creștinii sunt puțin confuzi. Nu înțelegem foarte bine ce e cu Ierusalimul. Ni s-a spus să privim la Ierusalimul ceresc, căci pe Dumnezeu nu-L mai interesează orașe anume sau teritorii, nu-L preocupă realitățile politice, fiind vorba de un Israel spiritual. Acum însă redescoperim faptul că Dumnezeu e foarte preocupat de Ierusalimul fizic, pământesc, deoarece are de-a face cu Împărăția Sa, care va veni odată cu întoarcerea lui Mesia, despre care noi credem că e Isus Hristos, însă mulți evrei așteaptă să vadă cine ar putea fi. Totuși, va avea de-a face cu Ierusalimul, iar evreii, oamenii Lui, vor fi acolo. Biblia e plină de promisiuni despre importanța Ierusalimului, e locul de unde Domnul Își va trimite Cuvântul către națiuni. Va fi locul de unde va conduce lumea. Nu din New York, Geneva sau Paris, ci din Ierusalim. E o provocare pentru noi, creștinii, să reînțelegem acest lucru.

Nu cunosc toate motivele dorinței UE de a diviza Ierusalimul, însă cred că Ierusalimul este miezul conflictului. Europa vrea să-și mențină poziția în Orientul Mijlociu, iar pentru asta trebuie să rezolve problema Ierusalimului. Partea arabă nu renunță la condiția de a avea Ierusalimul de Est drept capitală a statului palestinian, iar Europa a cedat în fața acestor pretenții în anii ’70, după Războiul de Iom Kipur, când și-a dat seama că pentru a avea o relație bună cu lumea arabă, trebuia să ajungă la un anumit compromis cu Ierusalimul, iar asta implica crearea unui stat palestinian. Europa e foarte angajată față de ”linia verde” (granițele din 1949, urmând războiului de independență israelian, dar înainte de războiul de 6 zile din 1967, n.red.), care, după părerea mea, nu are nicio bază legală. E o decizie politică ce are de-a face cu faptul că Europa încă are de jucat un rol în Orientul Mijlociu.

Dacă s-ar ajunge la pace între israelieni și palestinieni, se formează un stat palestinian și Ierusalimul de Est ar deveni capitala acestui stat palestinian, cum ar putea fi păstrată libertatea religioasă din actualul Ierusalim, sub dominația islamică?

Tomas Sandell: Cred că parametrii unei soluții la conflictul din Orientul Mijlociu sunt mai mult sau mai puțin stabiliți, mai sunt doar câteva detalii de lămurit. Aici se plasează momentan comunitatea internațională. În ceea ce privește Acordurile de la Oslo (procesul de pace dintre israelieni și palestinieni în 1993, n.red.), Ierusalimul e una din ultimele chestiuni ce trebuie clarificate prin intermediul negocierilor, dar ai completă dreptate, e ceva ce punem și noi în discuție: ce se va întâmpla cu libertatea religioasă în Ierusalimul de Est, aflat sub influență islamică. Cred că suntem îndreptățiți să facem referire la perioada dinainte de 1967, când Ierusalimul de Est era sub conducere iordaniană, iar evreii și creștinii nu puteau să se închine liber în Orașul Vechi, deoarece locurile sfinte, sinagogile erau profanate, distruse. Dacă asta s-a întâmplat sub conducerea unui regim moderat, ce ne putem aștepta în atmosfera volatilă a Orientului Mijlociu de azi, unde avem grupări ca Hamas, Fatah, care sunt foarte radicale în privința minorităților. Cred că avem argumente puternice în care nu am fost contestați sub nicio formă. Comunitatea Internațională va trebui să vegheze la păstrarea acestor drepturi prin Convenția Internațională, poate chiar prin apel la Forța Internațională. Dar ne uităm la istorie, și în trecut atunci când a fost tras primul foc de armă în Ierusalim, Forța Internațională a luat avionul înapoi. Aceasta nu e o soluție și trebuie să arătăm că nu e acceptabil și nu e compatibil cu valorile universale.

UE insistă pentru partiția Ierusalimului. Practic, cum poate fi divizat Ierusalimul, când e un oraș funcțional, mai ales că mulți arabi care locuiesc acolo nu vor să fie sub controlul Autorității Palestiniene (AP), bucurându-se de libertățile pe care le au sub guvernarea israeliană?

Bas Belder: UE urmărește orbește strategia de internaționalizare a AP de a nu negocia cu Israelul, de a le transmite cererile prin intermediul instituțiilor internaționale, încercând să forțeze Israelul să răspundă la toate cererile părții palestinieniene, fără nicio concesie, descalificând astfel UE nu doar în ochii Israelului, ci și în ai unei mari părți din Europa. În acest moment, Europa împiedică pacea și negocierile dintre palestinieni și evrei. Mereu avem discuții și negocieri în UE și Parlamentul European, dar nu există negocieri directe între israelieni și palestinieni. Cum e posibil așa ceva? Dar când iei, spre exemplu, liniile de armistițiu 1949, palestinienii au cerut o nouă graniță. Și când vorbim de divizarea Ierusalimului, și aceasta e o cerere a palestinienilor. Uităm Acordurile de la Oslo. Discutăm toată ziua de dreptul internațional, dar călcăm în picioare toate angajamentele internaționale făcute de UE.

Astfel, ne descalificăm de la rolul de agent al păcii, fără să luăm în considerare preocupările serioase ale Israelului cu privire la profunzimea strategică. Nu înțelegem, subestimăm rolul important al Ierusalimului pentru profunzimea strategică și importanța lui pentru Valea Iordanului. UE nu ia în considerare chestiunile justificate cu privire la securitatea Israelului, chiar după atâția ani de vărsări de sânge în Siria. Ținând cont de ceea ce se întâmplă acum, chiar și statele arabe spun că nu problema palestiniană e o prioritate de vârf, ci îngrijorarea cu privire la expansiunea puterii iraniene în Orientul Mijlociu până la Marea Mediterană, și chiar în Europa, cu criza refugiaților. Ce face Europa? Face jocurile lumii islamice, ale AP și grupării Hamas, care doresc anihilarea Israelului. Cum este posibilă o astfel de politică absolut greșită în Orientul Mijlociu a EEAS (serviciul diplomatic al UE, practic Ministerul de Externe al UE, n.red.) și a statelor membre, dar și a parlamentelor naționale, care ar trebui să se opună acesteia?

Andrew, Comunității Internaționale îi place să afirme că Israelul ocupă Ierusalimul de Est, încălcând dreptul internațional. Ca avocat specializat în legea internațională, poți să ne explici acest lucru?

Andrew Tucker: Ierusalimul nu a fost niciodată un oraș divizat. Când a fost creat statul Israel, în mai 1948, într-o situație de conflict, Ierusalimul era alcătuit din Orașul Vechi, așa cum fusese de 2000 de ani. La sfârșitul războiului de independență al Israelului, în 1949, Iordania a ocupat Ierusalimul de Est și ceea ce a devenit cunoscut ca Cisiordania. În 1967, la finalul războiului, Israelul a recăpătat controlul asupra Ierusalimului. Ideea ocupației nu are sens pentru Ierusalimul de Est, deoarece nu a fost niciodată al altcuiva. Conform dreptului internațional, ocupi un loc doar dacă cealaltă parte are o pretenție legitimă la el. Palestinienii nu au avut niciodată o legătură cu Ierusalimul de Est. Poate doar în ultimii 50 ani. Înainte de asta, a fost ocupat de o mulțime de regate și puteri, dar abia când evreii au început să revină în număr mare în Ierusalim, dintr-o dată, lumea arabă a hotărât să emită pretenții asupra lui.

Cred că există o concepție greșită cu privire la semnificația Ierusalimului. Sunt arabii palestinieni din Ierusalimul de Est, din care mulți nu sunt cetățeni ai Israelului, deoarece sunt din Iordania, iar Israelul le cere să renunțe la cetățenia iordaniană pentru a deveni israelieni. Totuși, aceștia au posibilitatea să trăiască ca cetățeni cu drepturi depline în Ierusalim, care e sub controlul Israelului. Dacă aruncăm o privire în Orientul Mijlociu, Ierusalimul e singurul oraș de acolo unde sunt garantate drepturile minorităților. Priviți masacrele din toate celelalte țări. Au fost distruse din interior, iar aici avem un model de oraș care, în ciuda tuturor imperfecțiunilor, dă dreptul unui musulman să se închine într-o moschee, chiar și în Ierusalimul de Vest. Hindusul își poate practica religia și creștinul la fel. Ideea controlului israelian nu are de-a face cu impunerea religiei iudaice, ci cu protejarea drepturilor minorităților. Cred că Europa, în loc să condamne Ierusalimul, ar trebui să îmbrățișeze statutul actual al Ierusalimului, contribuind la îmbunătățirea acestuia, dar fără să-l dividă.

Tomas Sandell: Ierusalimul e singurul oraș din Orientul Mijlociu unde creștinii, musulmanii și evreii pot locui împreună. Mai dați-mi exemplu de un oraș din Orientul Mijlociu unde e posibil acest lucru, iar eu voi fi dispus să iau în considerare o diviziune sau altă soluție. Dar toate acestea nu sunt în interesul personal al poporului evreu sau al creștinilor, ci fac dreptate și musulmanilor. Cred că ar trebui sărbătorit faptul că, în haosul total din Orientul Mijlociu, există totuși acest oraș. Aș adăuga, apropo de conceptul de Ierusalim, că UE e constuită pe trei dealuri: Atena, Roma și Ierusalimul, iar acum părem să renunțăm la Ierusalim în mod simbolic, spunând că nu e cu adevărat important, că valorile acestuia nu contează, și cred că există un anume simbolism. Recent, Guvernul britanic a predat la Bruxelles scrisoarea de retragere din UE. Europa e cea divizată și cred că sunt lecții ce trebuie învățate: dacă nu ne întoarcem la aceste principii, la valorile reprezentate de Ierusalim, pe care e construită civilizația occidentală, ne așteaptă vremuri grele.

Bas Belder: De aceea e foarte important ca administrația Trump să-și împlinească promisiunile cât mai repede posibil, mutând ambasada SUA la Ierusalim. Aceasta va fi în partea de vest, dar dacă nu face asta, îi încurajează pe palestinieni să nege în continuare dreptul evreilor de a trăi în Țara Sfântă, și nu e vorba doar de situația Ierusalimului, ci de întregul stat evreiesc. Sper că administrația Trump va face o schimbare, astfel încât palestinienii să știe că discursul lor nu mai e acceptabil la Washington, că e o nouă administrație și că factorii de decizie politică israelieni și americani vor inversa această strategie de internaționalizare și vor exista negocieri, care vor fi și în avantajul palestinienilor. De ce nu vorbim de o administrație reală pe teritoriul palestinian? E rușinos.

Biblia ne indică să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Deci să continuăm să facem acest lucru.

Material extras din Raport European, produs de Revelation TV în Parlamentul European de la Bruxelles. Acest material poate fi urmărit complet în emisiunea Realități și perspective de sâmbătă, 3 iunie 2017, de la ora 21, pe canalul Alfa Omega TV.