Dmitriy Mishkur, C4I Ucraina, este un lucrător ucrainian ne aduce perspectiva creștină asupra situației din Ucraina și a războiului început în 2014.

Revoluția ucraineană (EuroMaidan), care a început în noiembrie 2013, e considerată de mulți oameni ca un act de rebeliune, dar ei nu știu ce s-a întâmplat în realitate. Călătoresc mult în Ucraina, și eu și majoritatea ucrainienilor credem că a fost o revoluție fără de care poate nu am mai fi existat ca națiune. Bineînțeles, unii oameni pro-Rusia probabil gândesc altfel, dar cred că acesta e punctul de vedere al majorității. Din cauza unor înțelegeri politice între guvernul ucrainean anterior și guvernul rus, ne-am pierdut aproape suveranitatea.

Oamenii din Kiev și din majoritatea Ucrainei trăiesc o viață liniștită acum. Focarul central al revoluției a fost în Kiev, iar acea perioadă a fost periculoasă, în special în centrul capitalei. Noi locuim la marginea Kievului și auzeam atunci explozii sau vedeam un autobuz arzând. Am simțit pericolul. Nu știai cum se poate termina ziua.

Apoi a fost ocupată Crimeea și a început conflictul militar în estul Ucrainei. Deși e numit oficial război civil, în realitate e un război real, care durează deja de 4 ani. Sunt ucrainieni care luptă pentru ambele părți, pro-rusă și pro-ucrainiană, dar, în realitate, e un război între Rusia și Ucraina, pentru că sunt foarte mulți soldați ruși, comandanți, ofițeri, chiar și generali. Toate armele îndreptate contra armatei ucrainiene sunt de la ruși. Sunt multe dovezi, arătate și la Bruxelles și la ONU, că există implicare directă rusă acolo. Sunt chiar unități militare ruse.

Când războiul a început (martie-aprilie 2014, n.red.), toată atenția s-a mutat în Crimeea și estul Ucrainei. A fost instabilitate și nesiguranță, dar a adus și un sentiment de patriotism, dar nu ultra-naționalist. Oamenii au început să-și prețuiască țara, au început să arate că aparțin țării lor, teritoriului lor și e un lucru bun că spiritul de patriotism s-a ridicat și a unit țara.

La început, toată lumea urmărea la televizor fiecare program, să fie la curent cu situația. Dar deja au trecut 4 ani de război, iar oamenii au început să trăiască o viață normală, s-au obișnuit cu situația. Aproape zilnic cineva e rănit sau omorât, statisticile sunt în continuare tragice. Pentru majoritatea, a devenit o normalitate. Nu poți trăi întotdeauna cu emoții ridicate și să suferi cu privire la ce se întâmplă.

În Kiev trăim o viață liniștită, normală. Nu înseamnă că nu ne pasă de ce se întâmplă în estul Ucrainei. Ne pasă. Ca Biserică, ne rugăm foarte mult pentru pace în Ucraina și ca Dumnezeu să țină țara noastră nedivizată. Acum înțelegem poporul evreu mai bine, care a trăit timp de 70 de ani cu război după război, cu împărțirea țării, pentru că ele au devenit realitate și pentru noi. Da, s-a întâmplat, și avem, ca națiune, speranță că ne vom recăpăta teritoriile la un moment dat și că va fi un proces de vindecare între oamenii care locuiesc în estul Ucrainei și cei din celelalte părți ale țării, dar viața continuă.

Exodul din teritoriile disputate

Când a început războiul, multe biserici s-au închis, multi creștini au suferit, lideri, pastori. Mulți creștini, dar și necreștini, care sunt pro-Ucraina, au fost nevoiți să părăsească regiunea, pentru că le este frică că pot fi omorâți, sau capturați și folosiți ca sclavi. Avem exemple când tineri au fost răpiți și folosiți pentru diferite nevoi ale armatei ruse sau ale grupărilor separatiste.

Armata Ucrainei nu poate controla situația, a fost pusă într-o situație dificilă. Pentru că a fost un plan intenționat pentru distrugerea sistematică a armatei ucrainiene pus la cale cu ani înainte de război. Ultimii miniștri ai apărării au avut două cetățenii, ucraineană și rusă. Bineînțeles, corupția a fost folosită pentru ca echipamentele militare și tehnica de luptă să fie slăbite în multe feluri. Iar când a început războiul, armata noastră nu a fost pregătită să lupte un război real contra Rusiei.

După revoluția Maidanului, s-au întâmplat multe. Chiar în cazul evacuării oamenilor din teritoriile afectate, Crimeea și estul Ucrainei, nu am avut Crucea Roșie sau alte organizații internaționale. Ci în multe cazuri, bisericile au fost cele care au susținut evacuarea creștinilor și necreștinilor, prin folosirea propriilor vehicule sau microbuze. Potrivit statisticilor, avem 1 milion de refugiați din Crimeea și din estul Ucrainei.

Biserica ucraineană și războiul

Biserica din Ucraina, în acest conflict, este o Biserică foarte unită. Și înainte au avut relații bune de mult timp, episcopii și liderii evanghelici, catolici, ortodocși erau tot mai uniți și încercau să se înțeleagă unii pe alții. Războiul a unit însă Trupul lui Hristos și vedem cum asta chiar ne-a adus împreună, nu doar partea evanghelică, ci și ortodocși, catolici și alte denominații creștine.

Pentru noi, Biserica din Ucraina, e un examen dificil și dureros. La un moment dat, bisericile din zona de război s-au confruntat cu situația în care nu mai funcționau legile. Unii pastorii au fost trădați de foști membri ai comunității creștine. Aceștia fie aveau ranchiuni contra păstorilor, fie fuseseră puși deoparte de Biserică pentru păcat. Aceștia au devenit parte a trupelor pro-ruse, oferind imediat informații referitoare la pastori și lideri creștini, dintre care unii au fost arestați și bătuți.

Pentru noi, biserica din zona de război, a devenit o realitate ceea ce a spus Isus în Matei 24, că frații se vor trăda unii pe alții, acum, în secolul XXI în Europa! Biserica a început să-și pună întrebări: Cum s-a întâmplat ca creștini născuți din nou să-și trădeze frații în credință, dând informații inamicilor? Ce învățăm oamenii în bisericile noastre și ce ar trebui să-i învățăm, după aceste situații? Pentru că acțiunile noastre provin din ceea ce credem. E un proces dureros, dar Biserica a început să analizeze situația și să vadă ce înseamnă să fii un frate adevărat. Din perspectivă creștină, acesta e cel mai prețios lucru ce reiese din situația aceasta: valoarea unui frate și a unei comunități adevărate.

De exemplu, în Slaviansk, oraș ocupat la începutul conflictului din regiunea Donețk, în timpul unei sărbători creștine, soldați pro-ruși au venit și au așteptat la ușă. Când serviciul religios s-a terminat, au luat patru din frații noștri din echipa pastorală, iar peste o zi ei au fost găsiți uciși într-o zi, împușcați, puși într-o mașină căreia i s-a dat foc. Sunt și alte exemple când pastorii au fost arestați pentru un timp, unii au fost bătuți sau chiar torturați. Alții au fost ținuți în captivitate luni întregi.

Multe clădiri de biserici au fost luate, iar serviciile religioase au fost suspendate. Toate documentele au fost luate de la pastori, incluzând permise de funcționare, și au fost predate conducerii ortodoxe ruse. Multe biserici din regiunile Lugansk și Donețk sunt folosite de separatiștii pro-ruși și armata rusă ca baze militare, cu artilerie, armament și soldați acolo.

Sunt biserici evanghelice închise, dar și biserici ortodoxe ucrainiene. Aceste două categorii religioase au suferit cel mai mult, pentru că trupele ruse și separatiste au adus intenționat valorile rusești prin ortodoxia rusă.Ca exemplu, biserica Cuvântul Vieții, una din cele mai mari din Donețk, o clădire mare și renovată recent, a fost luată de la începutul conflictului și folosită ca bază militară pro-rusă. Această clădire încă nu a fost returnată. Sunt doar câteva exemple. E război și are și o dimensiune spirituală.