Fericirea și smerenia: cea mai neobișnuită combinație | Joyce Meyer

Fericirea și smerenia sunt două cuvinte care nu par să potrivească unul cu celălalt. Sunt două cuvinte care sunt aproape opuse pentru că doare ca prin sezoanele vieții să te supui autorității, mai atunci când treci prin situații care presupun smerenie  Însă smerenia chiar ne aduce fericire! O să vă spun de ce.

O persoană smerită are libertatea să fie în întregime ceea ce este cu adevărat. Nu trebuie să impresioneze pe nimeni. Nu se simte forțată să fie perfectă sau să se vadă în competiție cu altcineva. Pur și simplu vrea să dea tot ce are mai bun în ea.

Asta vrea Dumnezeu de la mine și de la tine. El nu ne vede pe vreunul dintre noi mai important decât altul. El ne dă fiecăruia darurile și talentele pe care le avem, cât și privilegiile și poziția pe care o avem în viață. Totul vine de la El! Fie că suntem extrem de talentați într-o anumită zonă, fie că avem o funcție remarcabilă, nu suntem cu nimic mai valoroși, înaintea lui Dumnezeu, decât cineva care pare să aibă mai puține talente sau a cărui muncă pare nesemnificativă, din punct de vedere omenesc.

Supunerea, o formă a smereniei, este un alt cuvânt care este de multe ori înțeles greșit. Mulți cred că înseamnă slăbiciune sau că îi lași pe cei din jur să se poarte urât cu tine. Dar supunerea este de fapt putere sub control. Te sprijini pe Dumnezeu ca să te ajute când treci prin teste și încercări, prin care, fără ajutorul Său, ar fi imposibil să treci. Cred că este încurajator să știm că Dumnezeu nu ne-ar cere niciodată să ne smerim fără ca El să fi făcut asta înaintea noastră.

Isus este cel mai minunat exemplu de smerenie.

Biblia spune că El, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu (avea plinătatea atributelor care Îl fac pe Dumnezeu să fie Dumnezeu), totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi (de toate privilegiile și de demnitatea care I se cuvenea) şi a luat un chip de rob (sclav), făcându-Se asemenea oamenilor.” Filipeni 2:6,7, Biblia Amplificată

Isus era Însuși Dumnezeu. El nu avea păcat sau defecte umane. Totuși, El S-a smerit și a devenit om pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să poată fi adusă pe pământ.

Isus S-a smerit până la capăt, dar priviți ce s-a întâmplat.

Filipeni 2:8-10 (Biblia Amplificată): „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit (și mai departe) şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea (pentru că s-a înjosit atât de mult) şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi...”

Dumnezeu L-a înălțat pe Isus în cel mai înalt loc al gloriei cerești. Atunci, când noi ne smerim ca să împlinim planul Său, Dumnezeu ne ridică și pe noi.

Biblia spune să smerenia vine înaintea cinstei și mândria vine înaintea căderii (Proverbe 15:33, 16:18). Din când în când, trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne testeze în ceea ce privește smerenia.

Poate lucrezi într-un loc unde ești singurul credincios și de multe ori nu e prea plăcut să te afli acolo. Poate că ți-ar plăcea să-ți găsești un alt loc de muncă, ceea ce ai putea să faci, dar știi în inima ta că Dumnezeu te-a pus acolo pentru acest sezon al vieții tale și vei rămâne acolo pentru că Dumnezeu are nevoie de tine acolo.

Poate cineva nu te-a tratat cu respect sau s-a purtat greșit cu tine și ți-ar plăcea să-i plătești înapoi, dar faci ceea ce trebuie și Îl aștepți pe Dumnezeu, rostești rugăciuni de binecuvântare pentru acea persoană, deoarece crezi că Dumnezeu va face dreptate în viața ta.

Din când în când, avem nevoie de astfel de situații, mai puțin plăcute. Este ceva legat de ființele umane. În noi se găsește ceva ce trebuie prelucrat, tot așa cum o sămânță trebuie udată și îngrijită pentru a crește. Trebuie să învățăm smerenia, să petrecem timp cu Dumnezeu și să trecem testele în care trebuie să o aplicăm. Se merită!

În Matei 11:29 scrie că prin smerenie găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Când Dumnezeu îți cere să te smerești din nou și din nou și simți că e imposibil să o mai faci, crede că El îți va da puterea de care ai nevoie.

În1 Petru 5:6 (Biblia Amplificată) scrie: „Smeriţi-vă, dar, (să vă priviți tot timpul mai mici decât sunteți) sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”

Dumnezeu vrea să facă multe lucruri în viața ta. El vrea să-ți dea favoare și să te binecuvânteze în moduri extraordinare. Dar mai întâi, trebuie să ne smerim. Trebuie să-I arătăm că vom face tot ce ne va cere să facem cu acele binecuvântări. Altfel, ne supunem riscului de a-i răni pe ceilalți, în loc să-i ajutăm să vadă frumusețea Dumnezeului iubitor, credincios și darnic, pe care noi Îl slujim.

Smeriți-vă... și la timpul potrivit, Dumnezeu vă va ridica la un nivel al libertății depline.