Păzește-te de gelozie și invidie - articol de Joyce Meyer
Invidia va face o persoană să se comporte într-un mod dur și crud - uneori chiar animalic. Invidia i-a făcut pe fraţii lui Iosif să-l vândă ca sclav. Ei l-au urât pentru că tatăl lor îl iubea foarte mult.
Dacă în familia voastră este cineva care pare mai favorizat decât voi, nu-l urâţi pe acel om. Încredeţi-vă în Dumnezeu! Faceţi ceea ce vă cere El - credeţi că El vă va da favoare și veţi ajunge ca Iosif - foarte binecuvântaţi.
Dicţionarul biblic definește cuvântul grecesc tradus prin invidie ca „sentimentul de neplăcere produs la vederea prosperităţii altora.” Gelozia este definită ca „sentimente de invidie, teamă sau amărăciune.” Puteţi interpreta această definiţie și ca teama de a pierde ceea ce aveţi în favoarea altuia, resentiment faţă de succesul altei persoane din cauza sentimentelor de invidie.
Nu compara și nu concura
Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? Isus le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc [ca niște zei] peste ele, și celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi așa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic, și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.” Luca 22:24-26
La începutul vieţii mele, m-am luptat deseori cu gelozia, invidia și comparaţiile. Aceasta este o trăsătură comună a celor ce nu sunt siguri pe ei. Dacă noi nu suntem siguri de propria noastră valoare ca indivizi unici, este normal să intrăm în competiţie cu oricine ni se pare că are succes și prosperă.
Una dintre cele mai preţioase și valoroase libertăţi pe care Domnul mi le-a dat a fost să învăț că eu eram o persoană individuală (și că Dumnezeu are un plan unic și personal pentru viaţa mea). Sunt asigurată că nu trebuie să mă compar (și nici biserica mea) cu nimeni.
Atunci când mă uit la ucenicii lui Isus și-mi dau seama că ei s-au luptat cu multe dintre lucrurile cu care mă lupt și eu, sunt întotdeauna încurajată și cred că există și pentru mine speranţă. În Luca 22 descoperim că ucenicii se certau pentru că nu cădeau de acord care dintre ei era cel mai important (mai mare). Isus le-a răspuns spunându-le că cel mai important era, de fapt, cel care era dispus să fie considerat ultimul, sau cel care era dispus să fie un slujitor. Domnul nostru a petrecut mult din timpul Său încercând să-Și înveţe ucenicii că viața în Împărăția lui Dumnezeu este fix opusul principiilor lumești sau firești.
Isus i-a învăţat lucruri cum ar fi: „Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, iar mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintâi” (Marcu 10:31), „Bucuraţi-vă cu cei care sunt binecuvântaţi” (vezi Luca 15:6,9), „Rugați-vă pentru dușmanii voștri și binecuvântaţi-i pe cei care vă vor răul” (vezi Matei 5:44). Lumea ar putea spune că așa ceva este o nebunie - dar Isus spune că aceasta este adevărata putere.
Evită competițiile lumești
Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne [provocându-ne și iritându-ne] unii pe alţii și pizmuindune [din cauza geloziei] unii pe alţii. Galateni 5:26
Conform sistemului lumesc, cel mai bun loc în care te poţi afla este înaintea tuturor celorlalţi. Gândirea lumească spune că noi trebuie să încercăm să ajungem în vârf indiferent pe cine ar trebui să rănim ca să ajungem acolo. Dar Biblia ne învaţă că nu există pace adevărată până când noi nu vom fi eliberaţi de nevoia noastră de a intra în competiţie cu alţii.
Chiar și în ceea ce se presupune a fi doar „jocuri distractive”, vedem deseori cum competiţia devine atât de aprigă încât oamenii se iau la ceartă și sfârșesc prin a se urî unul pe altul în loc să se relaxeze și să petreacă un timp bun împreună. Bineînţeles că oamenii nu intră într-un joc cu intenţia de a pierde; toti vor încerca să fie cât mai buni, dar atunci când o persoană nu se poate bucura de un joc decât dacă câștigă, în mod clar are o problemă - probabil că una cu rădăcini foarte adânci, care-i cauzează și alte probleme în multe domenii ale vieţii sale.
Bineînţeles că trebuie să fim cât putem de buni la locurile noastre de muncă; nu este nimic greșit să vrei să fii bun și să avansezi în profesia aleasă de tine. Dar vă încurajez să vă aduceți aminte că pentru un credincios, promovarea vine de la Dumnezeu și nu de la oameni. Noi nu avem nevoie să intrăm în jocurile lumii pentru a fi înaintea celorlalţi. Dumnezeu ne va arăta bunăvoinţă, și ne va da favoare înaintea altora dacă vom face lucrurile în felul Său (vezi Proverbe 3:3-4).
Gelozia și invidia sunt chinuri din iad. Eu am petrecut mulţi ani fiind geloasă și invidioasă pe oricine arăta mai bine decât mine sau avea talente pe care eu nu le aveam. În secret, am trăit în competiţie cu alţi slujitori. Era foarte important pentru mine ca biserica „mea” să fie mai mare, mai prosperă și să aibă mai mulţi oameni, etc., decât oricare altă biserică. Dacă slujirea altei persoane o depășea pe a mea prin orice, îmi doream să fiu bucuroasă pentru acea persoană pentru că știam că aceasta este calea și voia lui Dumnezeu, dar ceva în sufletul meu pur și simplu nu îmi dădea voie.
Pe măsură ce realizam mai mult cine eram eu datorită lui Hristos, și nu a faptelor mele, am descoperit că am câștigat libertate, în sensul că nu mai trebuia să mă compar pe mine sau faptele mele cu alţi oameni și faptele lor. Cu cât învăţam mai mult să mă încred în Dumnezeu, cu atât mai liberă mă simţeam în aceste domenii. Am învăţat că Tatăl meu ceresc mă iubește și va face pentru mine tot ceea ce este mai bine.
Ceea ce Dumnezeu face pentru tine sau pentru mine poate că n seamămă cu ce face El pentru altcineva, dar noi trebuie să ne aducem aminte că Isus i-a spus lui Petru: „Nu fi preocupat cu ce fac Eu cu altcineva - doar urmează-Mă!”
O prietenă a primit odată ca dar de la Domnul ceva pentru care eu credeam și îmi dorisem de mult timp. Ei bine, eu credeam că această prietenă nu se poate compara cu mine în ceea ce privește „spiritualitatea”, așa că am fost foarte geloasă și invidioasă când ea a venit entuziasmată la mine să-mi spună ce-i dăduse Dumnezeu. Bineînţeles că în prezenţa ei m-am prefăcut că mă bucur pentru ea, dar în inima mea nu mă bucuram.
După ce ea a plecat, au ieșit la iveală niște atitudini pe care nu m-aș fi gândit vreodată că le am în mine! De fapt, chiar am respins faptul că Dumnezeu a binecuvântat-o pe ea pentru că eu nu credeam că merita. La urma urmei, eu stăteam acasă, țineam post și mă rugam în timp ce ea ieșea peste tot cu prietenii ei și se distra. Vedeţi voi, eram un „fariseu”, un snob religios, și nici măcar nu știam lucrul acesta.
Destul de des, Dumnezeu face ca lucrurile să se întâmple întrun mod la care noi nu ne-am fi gândit, pentru că El știe de ce avem noi nevoie cu adevărat. Eu aveam nevoie să scap de atitudinile mele rele, mult mai mult decât aveam nevoie de acel lucru pentru care mă rugasem. Este important pentru Dumnezeu să ne aranjeze situaţiile în așa fel încât noi să trebuiască în final să ne înfruntăm pe noi înșine. Altfel nu vom fi liberi niciodată.
Atâta vreme cât dușmanul se poate ascunde în sufletele noastre, el va avea întotdeauna un anumit grad de control asupra noastră. Dar când Dumnezeu îl demască, noi pornim pe calea spre libertate dacă ne vom lăsa în mâinile lui Dumnezeu și-L vom lăsa pe El să facă imediat ceea ce El dorește să facă. De fapt, Dumnezeu deja aranjase ca slujirea pe care o voi avea va fi mare și va atinge milioane de oameni prin radio, televiziune, internet seminarii, cărţi și casete. Dar El nu putea să mă aducă în plinătatea acestei chemări decât în măsura în care eu „creșteam” în El.
Schimbați-vă gândirea!
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău. 3 Ioan 2
Gelozia, invidia și compararea noastră cu alţii sunt lucruri copilărești. Ele aparţin în întregime firii și nu au nimic de-a face cu lucrurile spirituale. Dar ele reprezintă una dintre cauzele majore ale trairii în pustie.
Analizați-vă gândurile referitoare la aceste lucruri. Când vedeţi că modele greșite de gândire au început să pătrundă în mintea voastră, staţi puţin de vorbă cu voi înșivă. Întrebaţi-vă: „Cu ce m-ajută pe mine să fiu gelos pe alţii? Nu-mi va aduce nicio binecuvântare. Dumnezeu are un plan separat pentru fiecare dintre noi, și eu voi crede că El va face ceea ce este mai bine pentru mine.
Nu este treaba mea ce face El pentru alţi oameni.” Și după aceea, deliberat și intenţionat, rugaţi-vă ca ei să fie binecuvântaţi mai mult.
Nu vă temeţi să fiţi sinceri cu Dumnezeu când Îi spuneţi ce sentimente aveţi. El oricum știe ce simţiţi, așa că puteţi vorbi cu El despre aceasta.
Eu I-am spus Domnului lucruri ca acesta: „Doamne, mă rog ca _____ să fie binecuvântată mai mult. Dă-i prosperitate, binecuvânteaz-o în toate felurile. Doamne, eu Îţi aduc această rugăciune prin credință. În duhul meu, eu sunt geloasă pe ea și mă simt inferioară ei, dar aleg să fac aceasta în felul Tău, indiferent dacă vreau sau nu.”
Recent am auzit pe cineva spunând că indiferent de cât de bine am putea face ceva, întotdeauna va apărea cineva care va putea să facă acel lucru mai bine. Această afirmație a avut un impact asupra mea pentru că știam că era adevărată. Și dacă acest lucru este adevărat, atunci ce rost are să te lupți toată viața pentru a fi în fruntea celorlalți? În momentul în care devenim numărul unu, cineva va intra în competiție cu noi și, mai devreme sau mai târziu, va apărea acel om care poate face același lucru ca noi, numai că puțin mai bine decât noi.
Gândiți-vă la sport; se pare că indiferent de ce record stabilesc unii atleți, în final apare alt atlet care-l doboară. Ce spuneți despre lumea divertismentului? Starul actual va fi în frunte pentru o anumită perioadă de timp, și apoi apare cineva nou care-i va lua locul. Ce decepție teribilă este să te gândești că trebuie întotdeauna să te lupți pentru a ajunge în fruntea celorlalți – și apoi să te lupți ca să rămâi acolo.
Cu mult timp în urmă, Dumnezeu mi-a spus să-mi aduc aminte că „stelele căzătoare” apar repede, au parte de foarte multă atenție, dar de obicei au o existență de scurtă durată. În majoritatea cazurilor, ele cad la fel de rapid cum au apărut. El mi-a spus că este mult mai bine să fiu activă pe termen lung– rămânând pe poziția mea – și să fac cât de bine pot eu ce mi-a cerut El. El m-a asigurat că va avea grijă de reputația mea. Cât despre mine, m-am hotărât să cred că orice vrea El ca eu să fac și să fiu, este bine pentru mine. De ce? Pentru că El știe mai bine decât mine la ce pot face eu față.
Poate că ai avut în acest domeniu o întăritură la nivelul minții pentru mult timp. De fiecare dată când întâlnești pe cineva care pare să fie puțin mai înaintea ta, simți gelozie, invidie sau o dorință de a intra în competiție cu acea persoană. Dacă-i așa, eu te îndemn să-ți schimbi gândirea.
Hotărăște-te să te bucuri pentru alții și să te încredințezi lui Dumnezeu. Va dura ceva timp și va trebui să insiști, dar când acea veche întăritură va fi dărâmată și înlocuită de Cuvântul lui Dumnezeu, te vei afla pe drumul tău, afară din deșert, către Țara Promisă.
Fragment extras din cartea Câmpul de bătălie al minții, scrisă de Joyce Meyer. Comandă cartea aici.