Vindecarea traumelor in Liberia

„Liberia s-a confruntat cu numeroase provocari. In ultima parte a anului 1989, eram cu totii niste copii cand a izbucnit razboiul. Atunci, presedintele a fost ucis de catre rebeli si toate cele. Astfel, ca sa scapam cu viata, a trebuit sa fugim in tabara de refugiati. Imediat dupa terminarea liceului, am devenit un refugiat timp de 10 ani neintrerupti. Mai apoi, a izbucnit epidemia de Ebola, care a provocat moartea a numerosi oameni, comparativ cu victimele razboiului. Aceasta epidemie a fost mai mortala deoarece Ebola este un dusman nevazut, iar noi nu stiam ce se intampla. Te puteai infecta printr-o simpla atingere si asta era. Multe familii si-au pierdut vietile, si-au pierdut rudele. In unele cazuri au murit ambii parintii, singurii supravietuitori din familie fiind copiii.

Sora mea mai mica s-a imbolnavit. I se umflasera ochii. Cand am ajuns acolo, murise deja. A fost cel mai greu moment din viata noastra. Insa noi incercam sa nu ne lasam coplesiti. Planul meu era sa schimb macar viata familiei mele.

Nu credeam ca am puterea si curajul de a spune ca pot merge mai departe.

Sudan Interior Mission si Biserica Evanghelica a Liberiei au pus bazele unui program de vindecare a traumelor.

Cand am venit la centrul de vindecare a traumelor, am constatat ca, intr-o zi, trebuia sa ne ducem suferinta la cruce si sa ne explicam in interior lucrurile prin care am trecut. Stand acolo, au inceput sa-mi curga lacrimi pe obraz, iar, de atunci, am simtit ca si cum o greutate mi-ar fi fost ridicata de pe umeri. Cred ca, in prima etapa a pregatirii, am fost eliberat de trauma. Organizatia SIM mi-a atins viata prin acel program. Inainte eram cu totul altfel. Vreau sa le multumesc pentru ca ne-au ajutat, pe mine si pe altii, sa devenim alti oameni, capabili sa infrunte situatiile dificile.”

Sursa stire: Global News Alliance