Asociația „Mâini deschise” - Călărași, platformă de educație și slujire pentru copii și persoane marginalizate

Brad Hayes - director, Asociația „Mâini deschise – România”

Județul Călărași, situat în sudul României, la jumătatea distanței dintre București și Constanța, este o zonă mai săracă atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Pentru mulți români, chiar și pentru creștinii evanghelici, nu este o zonă atractivă. „În Călărași e cu totul altă lume”, ne-a mărturisit Brad Hayes, directorul asociației „Outstretched Hands of Romania” („Mâini deschise – România”), stabilit în țara noastră din anul 2001.

Preocuparea pentru copii și comunitate

Isus a spus să mergem în toată lumea și să predicăm Evanghelia tuturor. El a spus să ne ducem, așa că biserica noastră se axează mereu pe partea de misiune, vrând să mergem să aducem oamenii în biserică. De exemplu, mă gândesc la una dintre bisericile noastre, care este cea mai mare și care are mochetă pe jos. Se numește „Ușă deschisă”. În biserica aceasta au covor pe jos. De câte ori intru acolo, observ tot mai multe pete pe covor. Privind la acele pete, mă gândesc că distrugem covorul, dar de ce? Este un lucru bun. Mie nu-mi plac petele de pe covor, dar acele pete arată că un copil care nu are tată, dar are o mamă care este absentă, deoarece încearcă să muncească pentru familie, acel copil care poate nici nu știe să citească, vine la noi ca să învețe să citească. E adevărat că mai varsă apă sau suc pe covor, dar merită tot sacrificiul de a avea o locație care nu arată perfect, dar unde se respectă poruncile și care este relevantă pentru o lume pierdută, pentru câte o persoană sau un copil pe rând. Trebuie să vezi ce priorități ai. Dacă prioritatea ta este să ai o ceremonie religioasă, prea bine, dar a noastră este să ajungem la cei pierduți

Aurel Stoian - director executiv, Asociația „Mâini deschise” - Călărași

Noi, ca și biserică, creștinii care sunt aici, cu cât ne ducem la cei care sunt mai jos decât noi, cu atât putem să fim mai relevanți. În loc să încercăm să fim relevanți pentru cei care sunt mai sus decât noi, există atâția oameni din categorii sociale mai sărace care își doresc să fie băgați în seamă, iubiți de noi. Și atunci, toate darurile noastre devin mai relevante cu cât noi ne coborâm pe scara socială.

De ce e important să investim în copii?

Dăm o atenție foarte mare educației și cred că acolo se dă lupta, e locul unde diavolul vrea să ocupe loc. El vrea să câștige copiii României, mai ales copiii de romi care au foarte mult potențial, foarte mult talent care se risipește atât de ușor în infracțiuni. Uneori am avut senzația că Dumnezeu mi-a zis: „Uitați de adulți! Uitați de oamenii bogați, pentru că ei și-au închis inima!” Mergând la copii, avem șansa să găsim o inimă deschisă, un pământ care încă este fertil și unde putem să plantăm valori, Cuvântul lui Dumnezeu, educație, ce înseamnă iubire, ce înseamnă respect etc. Ei primesc pentru că au inima deschisă. E mult mai ușor cu copiii decât să te chinui cu o inimă împietrită, cu o inimă sceptică. Noi credem că Dumnezeu poate să folosească asta și pentru a înmuia inimile adulților, deoarece toți suntem sensibili la copii și acolo merită să investim fără limită. Noi suntem în contact cu părinții copiilor. Ei vin la biserică, vor să vadă ce fac copiii lor acolo. Și nu numai asta. Nici nu așteptăm să vină doar ei la noi, ci mergem în casele lor invitați sau neinvitați. Stilul acesta de lucrare în care noi dăruim, ne oferă și oportunitatea de a intra în viețile oamenilor fără să fim neapărat chemați.

De exemplu, avem o familie cu 13 copii care au locuit în cartierul „Cărămidari”, iar apoi s-au mutat în cartierul „2 Moldoveni” și au dat tot peste noi. Evident că în fiecare zi vorbim, știm toate problemele lor, ne rugăm pentru ei, vin la programe și Dumnezeu le atinge inimile. Cu siguranță copiii ne deschid ușile în casele lor.

Motivația pentru slujire în zone puțin atractive

Oamenii pot părea periculoși, dar odată cu chemarea făcută, Dumnezeu ne-a dat și trecere înaintea lor. Ne bucurăm când putem să ne împrietenim cu oameni de care, poate că, alții se sperie. Din fericire nu am avut experiențe urâte cu ei, ci am descoperit inimi calde, prietenoase, inimi care au răspuns foarte bine la iubire. Cred că asta ne-a făcut să mergem mai departe, să continuăm să fim consecvenți. În aceste cartiere care au avut reputații urâte, noi am descoperit oameni cu inimi deschise, oameni cu nevoi, cu probleme și cred că cel mai mult ne-a motivat mila.

Iubesc Biblia, dar am descoperit frumusețea lucrului între oameni normali, din pătura socială de jos, unde vocabularul trebuie limitat, unde nu mai contează așa de mult dicția, strategia. Am învățat multe lucruri la școala biblică pe care a trebuit să le lepăd pentru a fi relevant acolo.

Ce mă motivează pe mine cel mai mult este comunitatea pe care o avem aici. Eu n-aș putea să lucrez singur, doar eu și familia mea, nu sunt un tip singuratic. Avem mulți prieteni aici, în oraș și în județ, în echipa „Mâini deschise” și ne iubim unii pe alții foarte mult, și simțim că ducem greul împreună, ducem bucuriile împreună și facem împreună munca de jos. Asta îmi place: echipa „Mâini deschise” este o familie. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu relații reale și nu pot să accentuez destul de mult ideea asta de comunitate. Aș spune chiar că ceea ce Dumnezeu vrea să facă în generația noastră, aici, este să clădească o comunitate reală.

Și muncim împreună. Pe lângă asociație și lucrările cu copiii și oamenii nevoiași, avem o fermă în care aceeași băieți care predică în sate, aici mulg vacile, sau fac curat la porci, sau culeg roșiile, sau au grijă de solar, sau lucrează la câmp. Sunt oameni de valoare, cu caracter, care simt că ar fi gata să-și dea viața pentru mine și eu pentru ei, și aș fi gata să merg oriunde și să fac orice împreună cu acești oameni.

În perioada asta cred că Dumnezeu ne-a pus aici și e o mare bucurie să lucrăm împreună, să combinăm tot felul de evenimente, de reurse, de idei, de strategii, să ne rugăm împreună, să trăim minuni împreună. Este o perioadă frumoasă din viața noastră.

Centrul social „2 Moldoveni”

Elisei Dragu-Nagel: În centrul „2 Moldoveni” avem aproape 55 de copii zilnic. Aici, ei primesc două mese pe zi, facem lecții biblice, cântăm despre Dumnezeu. Încercăm să-i educăm și să-i integrăm în societate. Eu, împreună cu soția și fiul meu, venim aici aproape în fiecare zi, și alături de toată echipa de la centru facem multe lucruri frumoase pentru copii. Chiar dacă fiul meu este la o vârstă fragedă, îmi doresc ca el să participe în acest program cu copiii ca să nu creeze niciodată în mintea lui vreo diferență între cei de aici și copiii din alte cartiere.

Centrul social „Cărămidari”

Simona Constantin: În perioada verii avem tot felul de activități în care îi implicăm pe copii. În funcție de participarea lor, de felul în care fac lucru manual, de versetele biblice învățate sau rezultatele de la jocurile organizate de noi, primesc puncte, iar la finalul verii vor fi premii pentru cei care au reușit să obțină cel mai bun punctaj. Activitatea cu copiii este o provocare zilnică pentru că în funcție de vârstă trebuie să ne raportăm în mod diferit la ei. Dar cu răbdare și dragoste reușim să îmbinăm lecțiile, jocurile, precum și activitățile despre Dumnezeu, deoarece asta este ceea ce vrem să investim în ei.