Freedom Sunday - 18 Octombrie 2015 - Ziua Europeană împotriva Traficului de Persoane
Mulți creștini sunt într-o criză sau se îndreaptă spre una. Cultura în care trăim se schimbă și nu în directia pe care vrem să o vedem. E un trend anti-creștin care capătă din ce în ce mai mult momentum și tot ceea ce spun creștinii e din ce în ce mai greu de înțeles în spațiul public. E atât de greu de înțeles pentru oamenii crescuți într-o mentalitate naturalistă, încât nu mai este nici măcar ascultat. Iar în creștinul individual apare un conflict interior în care el însuși pune la îndoială dacă ceea ce spune este un mesaj convingător. Dar criza poate fi un lucru bun, pentru că pune lucrurile într-o nouă perspectivă și ne poate scoate dintr-o monotonie care ne ține captivi unui obicei ineficient.
Cunoașterea lui Dumnezeu (teologia) se împarte, după unii, în două: închinare și apologetică. Una ține de practicarea credinței și alta de explicarea ei. În fapt, cele două nu trebuie separate. Însă, din anumite motive, uneori vrem să fim relevanți numai prin explicații, prin argumente și poziții ferme în dezbateri. Și în viața bisericii, argumentele nu trebuie separate de trăire și de demonstrarea dragostei într-un mod convingător. Ăsta e modul în care putem să ne pierdem puterea de a convinge.
E nevoie de un echilibru în abordarea spirituală, etică și socială a societății. Dacă punem mai puțin accent pe una sau două dintre ele, nu mai suntem ce trebuie să fim. Răspândim o Evanghelie socială (fără aspectul spiritual), propovăduim har ieftin (fără aspectul etic) sau devenim un ghetou (fără aspectul social).
Dintre cele trei, în România, cred că cel mai neglijat aspect e cel social. Și tocmai acesta e cel care aduce cu sine persuasiunea. Asta pentru că aspectul etic e cel mai nepopular și cel spiritual e oarecum amanetat de mișcările religioase. Creștinismul însă, a fost diferit. El a adus pe lume spitalele, orfelinatele, azilele de bătrâni. În antichitate, astfel de lucruri nu existau sau cel puțin nu cum le știm azi.
Dumnezeu Însuși este Cel ce aude glasul celor asupriți, începând cu Abel. El Se numește Dumnezeul care a scos Israel din robie. Iar primele cărți ale Bibliei sunt povestite de Moise oamenilor care au ieșit din acea robie. Legea Vechiului Testament vorbește despre cine este Dumnezeu și cum trebuie tratat omul, în contextul practicării la scară largă a robiei. Drepturile omului și societatea de azi sunt clădite pe acea lege, fundația de sub scoarța pământului.
Și sclavia nu a fost abolită. Dar biserica pare să creadă că așa a fost. Sclavia zilelor noastre are o altă denumire. Se numește trafic de persoane și are aceleași forme ca în lumea Vechiului Testament: exploatarea sexuală, munca forțată, obligarea la cerșetorie, prelevarea de organe, obligarea la comitere de fapte ilegale și altele. Dintre ele, cele mai răspândite sunt primele două.
Diferența este că nu se mai face “la vedere”. Și de asta, multă lume nu știe că este a doua cea mai profitabilă industrie la nivel global după traficul de droguri. Esta activitatea ilegală cu cea mai mare creștere și se estimează că peste 35 de milioane de oameni sunt în sclavie astăzi (UNODC), mai mult decât în orice altă perioadă din istorie. Iar prețul mediu al unei persoane este de 70-90 de euro.
România este principala țară sursă pentru victime ale traficului de persoane din Uniunea Europeană, însă victime din România sunt găsite în Qatar, SUA, Canada sau Australia. Și avem un număr impresionant de victime minore, majoritatea fete exploatate sexual. Și dacă vă gândiți că sunt oameni care o fac de bunăvoie, reflectați la faptul că vârsta cea mai întâlnită printre victime e de 17 ani. Pot proveni din orice mediu. Așa ceva nu este normal.
Și avem și cei mai mulți traficanți din Uniunea Europeană. Vin din același mediu ca victimele. Sunt bărbați, băieți, femei sau fete. Sunt cunoștințe, prieteni sau rude, de cele mai multe ori, care îi păcălesc pe cei apropiați pentru a-i putea vinde. Puțin le pasă că cei care îi cumpără îi bat și îi abuzează în orice fel aduce profit. Puțin le pasă ce probleme fizice și traume psihice rezultă din asta.
Ce poate face Biserica pentru a lupta împotriva TRAFICULUI DE PERSOANE?
Din păcate se vorbește atât de puțin despre asta, încât a informa oamenii despre traficul de persoane e deja un act de slujire pentru societate. În al doilea rând, orice creștin se poate ruga pentru victime. Și în al treilea rând, poate să investească în comunitate. Orice sprijin adus unor copii sau oameni în dificultate le scade gradul de vulnerabilitate și apoi, crește influența și încrederea comunității în biserică.
DACĂ VREȚI SĂ VORBIȚI DESPRE TRAFICUL DE PERSOANE, ANUL ASTA ZIUA EUROPEANĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE (18 OCTOMBRIE 2015) ESTE DUMINICĂ.
Dacă aveți nevoie de mai multe informații sau resurse despre traficul de persoane, puteți intra pe:
www.18octombrie.ro
Articol scris de Stefan Coman, manager de proiect, organizatia eLiberare
PRIN ACEASTA VOR CUNOAŞTE TOŢI CĂ SUNTEŢI UCENICII MEI, DACĂ VEŢI AVEA DRAGOSTE UNII PENTRU ALŢII. Ioan 13:35
DACĂ PREDICĂM FĂRĂ SĂ PRACTICĂM,SUNTEM NECONVINGĂTORI. DACĂ PRACTICĂM FĂRĂ SĂ PREDICĂM, SUNTEM NEINTELIGIBILI. Tim Keller