De ce trebuie sa fim pro-viata?

Sacralitatea vieții nu se vede doar în unicitatea noastră ca indivizi și a modului în care am fost creați, ci și în interacțiunea intimă dintre Divinitate și umanitate prezentă în viața noastră.

SACRALITATEA VIETII

În textul original al poruncii a șasea, „Să nu ucizi” (Exodul 20:13), porunca sună astfel: lo ratzach. În ebraică, cuvântul nu este folosit în sistemul legal în aspecte militare. Cu alte cuvinte, nu este folosit pentru a se vorbi despre ucidere ca pedeapsă capitală și nici despre moarte ca rezultantă a conflictelor militare. Nu este folosit nici pentru vânatul animalelor.

Cea mai bună traducere în contextul cuvântului ratzach ar fi „să nu ucizi pe nedrept”. Dumnezeu consideră viața umană atât de prețioasă, încât o apără plasând o poruncă în cadrul Decalogului care să-i împiedice pe oameni să ucidă după bunul plac. Înaintea Decalogului (istoric vorbind), Geneza 9:6 prezintă un aspect care ar trebui să ne dea de gândit: Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. Distrugerea unei vieți omenești violează ceva din modul în care Dumnezeu ne-a creat.

În Geneza 1:26-27, când primul om iese din mâinile lui Dumnezeu, Acesta afirmă că omul este după chipul și asemănarea Sa. Cu alte cuvinte, ceva din Dumnezeu ne-a fost comunicat și nouă oamenilor, chiar în modul în care trăim și suntem plăsmuiți. De aceea orice denaturare a vieții omenești lovește adânc în inima Celui care ne-a creat și ne-a încredințat să purtăm în noi înșine o frântură din realitatea Lui.

Avortul nu este doar o încălcare a drepturilor omului, ci și o încălcare a drepturilor lui Dumnezeu de a fi stăpân al vieții. În chestiunile de viață și de moarte, suveranitatea lui Dumnezeu este întotdeauna în joc. Cultura morții sfidează acest aspect, înălțând omul într-o poziție pe care niciodată nu a avut-o. Sacralitatea vieții nu se vede doar în unicitatea noastră ca indivizi și a modului în care am fost creați, ci și în această interacțiune intimă Divinitate-umanitate în viața noastră. Noi suntem visul lui Dumnezeu. Înainte ca oricare dintre noi să fi existat, El avea un vis cu noi și pentru noi. Înainte ca oricare prunc să fie conceput, Dumnezeu avea un vis pentru ei. Acest vis cu siguranță nu se numește avort.

Ne este acrordată astfel o distincție eternă, care își are ca scop aducerea omului în părtășie cu Dumnezeu. În timp ce citești aceste cuvinte aș vrea să te gândești la implicațiile lor. Ultima carte a Scripturii rezumă destinul pe care Dumnezeu îl are pe inimă pentru oameni: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (Apoc. 1:4-6)

Visul lui Dumnezeu pentru oameni nu este moartea (Ezechiel 18:23, 33:11), ci o părtășie cu el. Acesta este motivul pentru care Fiul Său a venit și a locuit pentru oameni: în cele din urmă, omul să locuiască împreună cu Dumnezeu. Ia în considerare ceea ce spune Iosif Țon: Aceste Trei Persoane care au spus “Să mai facem persoane ca Noi, să le educăm, să le formăm caracter ca al Nostru, să-i învățăm să trăiască împreună cu Noi, să-i aducem să trăiască împreună cu Noi toată veșnicia.”

Acesta este planul creației, planul pe care Sfânta Treime l-a făcut atunci când a creat acest Univers. Și au creat Universul cu acest singur scop: „Să facem o planetă unde să fie posibilă viața. Acolo îl facem pe om după chipul și asemănarea noastră, și acolo îl formăm până când e capabil de trăire împreună cu Noi, ca să-l luăm la Noi”.

Contrar năzuințelor oamenilor, Dumnezeu este Domn absolut peste viața omenească. Acesta nu este un aspect pe care El să-l negocieze cu noi, de aceea pedeapsa cerută este una atât de severă (Gen 9:6). Caracterul sacru al vieții umane reflectă suveranitatea lui Dumnezeu Însuși. Nu-L ucidem pe El când avortăm un prunc, dar ucidem un vis din inima Lui.

Avortul in economia lui Dumnezeu

Trăim zile periculoase în care oamenii nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele lor, încălcând cu mândrie principiile sacre ale lui Dumnezeu în ceea ce privește viața. Printre noi s-a strecurat o mentalitate perversă. O redefinire a conceptelor de libertate și capacitate a omului de a se „bucura” de ea. Un om care se dorește eliberat de orice înseamnă Dumnezeu, se numește pe sine liber-cugetător, o minte modernă. O țară care se dorește liberă de habotnicia lui Dumnezeu se auto-proclamă seculară.

CÂND UN OM SE DEPĂRTEAZĂ DE PRINCIPIILE DIVINE ȘI CÂND O ȚARĂ ÎL ELIMINĂ PE DUMNEZEU DIN SISTEMUL EI, SE ANTRENEAZĂ FĂRĂ ȘTIRE ÎNTR-O CULTURĂ A MORȚII CARE NU PROMOVEAZĂ VIAȚA. ASTFEL, ÎN MOD LEGAL, PRIN MENTALITATEA ȘI LEGILE NOASTRE, DEVENIM O NAȚIUNE UCIGAȘĂ.

Într-una dintre scrierile sale, Pontiful Ioan Paul al II-la identifică un concept numit “cultura morții“ vorbind despre atitudinea contradictorie dintre susținerea drepturilor omului și toleranța (sau chiar încurajarea) unor crime precum avortul. Această cultură a morții este determinată de doi factori majori: (1) o mentalitate prin care se susține faptul că dreptul la viață îl are doar persoana autonomă, care nu depinde de nimeni – un prunc nenăscut își pierde astfel acest drept și (2) promovarea unei libertăți individualiste (“Eu sunt cel care contează“) care are ca rezultat superioritatea celui puternic față de cel slab, a celor care aleg avortul față de cel avortat.

Moartea pătrunde adânc în cultura în care trăim. Violența și distrugerea sunt la fiecare pas, de la școli, în familii, în versurile artiștilor contemporani și filmele difuzate la ore de vârf. Când a fost ultima dată când ai verificat ce fel de filme și desene animate urmărește copilul tău? Până termină școala generală, un copil va fi urmărit mii de crime televizate și sute de mii de acte violente împotriva omului. Da, conștiința noastră spune că violența și crima sunt îngrozitoare, suntem în același timp martori ai desensibilizării inimii noastre față de aceste aspecte. De mici suntem astfel îndoctrinați să credem că ambele sunt aspecte ale vieții obișnuite și ajung chiar să ne distreze în serile libere când mergem la cinematograf sau ne așezăm în fața televizorului. Să ne mai mire oare cât de puțin respect avem pentru viața oamenilor?

Având aceste idei în minte, nu ne este greu să ne gândim de ce, atunci când în oameni se ridică următoarele gânduri problematice: „Copilul acesta îmi va distruge cariera!” sau „Vreau să mă distrez cât mai mult, dar am uitat de prezervativ” sau „Nu pot crește singură un copil” sau „Sarcina a venit prea devreme, nu sunt pregătit” sau „Sunt ginecolog; avortul este parte a slujbei mele” sau „Ce va spune biserica dacă află că fata mea este însărcinată?” sau „Doctorul spune că nu se va naște normal…” răspunsul lor este AVORTUL.

În anul 1990, după eliberarea României de sub comunism, s-au înregistrat peste 990.000 de avorturi la cerere. Aproape un milion de suflete nu și-au găsit locul pe pământ într-un singur an! Vezi tu, majoritatea avorturilor sunt motivate de o nevoie pe care persoana respectivă o are și astfel pruncul devine modalitatea prin care această nevoie este total sau parțial împlinită. Înțelegi unde vreau să ajung? Între carieră și prunc, stare materială și prunc, reputație și prunc, cel din urmă este sacrificat pentru a-l hrăni pe cel dintâi. Conveniența noastră devine altarul pe care ne sunt sacrificați copiii. Seamănă extrem de mult cu un subiectivism atât de exagerat încât primește valențele unei închinări la idoli!

Aceste afirmații ne pun în gardă în ceea ce privește aspectele spirituale implicate în avort. Pentru aceasta vom extrage câteva paralele din viața poporului evreu. În primul rând, în momentul în care ei pătrund în Țara Promisă, Dumnezeu le poruncește să nu se amestece în ritualurile și cultura popoarelor păgâne din țară (Deuteronom 18:9-12). Și totuși, poporul cade pradă culturii. Una dintre îngrozitoarele practici îmbrățișate a fost închinarea la Moloh. Închinarea la Moloh presupune sacrificarea bebelușilor pentru a intra în grațiile acestui idol. Această practică este reflectată în Psalmul 106:35-40. Psalmistul vorbește de trei ori în acest pasaj despre slujirea la idoli: v. 36 îi prezintă ca fiind o cursă pentru popor, v. 37 și 38 vorbește despre jertfirea copiilor în ritualurile idolatre. În textul ebraic, în original, versetul 37 prezintă însă o realitate mult mai înfiorătoare. În versetul 37 cuvântul ebraic pentru idoli este shed. Demoni. Și-au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor! Demonii au primit din partea părinților proprii copii. Oamenii aceștia nu se închinau înaintea unei statui obscene, ci înaintea unei întregi hoarde de demoni. În mijlocul ritualului și al orgiilor, iadul era deschis larg pentru ca oamenii să se închine demonilor.

Nu vorbesc despre un film horror aici sau despre povești de spus prin tabere: demonii primeau închinarea adusă de niște oameni îmbătați de idolatrie. John Piper, un pastor bine-cunoscut afirma următorul lucru:

PARTEA RELIGIOASĂ A PĂGÂNISMULUI POATE A DISPĂRUT DIN SOCIETATEA NOASTRĂ MODERNĂ ȘI OCCIDENTALIZATĂ. DAR IATĂ CUM LUCREAZĂ DIAVOLUL ÎN LUMEA SECULARĂ DE AZI… TOTUL PARE FOARTE SECULAR, FOARTE RAȚIONAL, FOARTE RELIGIOS, FOARTE ÎNĂLȚĂTOR, DAR ÎN REALITATE TOTUL ESTE FOARTE DEMONIC.

Diavolul este numit ucigaș, mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8.44). Strategiile sale și ale demonilor săi includ minciuna, înșelătoria (Apocalipsa 12.9), crima (Psalmul 106.37) și orice alt tip de activități care îi determină pe oameni să se depărteze de Dumnezeu și să-i ruineze (Ioan 10.10). Cunoscând acest lucru, dacă jertfa reprezintă un schimb între adorator și adorat, care ar fi efectul avortului pentru individ și pentru întreaga națiune? Crezi că demonii sunt interesați să ofere oamenilor în schimb viață din plin? Ucidere, prăpăd, dezolare. Aceasta este ceea ce demonii oferă. Oh cât de mult ne înșelăm pe noi înșine dacă avem impresia că totul este OK. Nimic nu este OK când viața pruncilor noștri este dată demonilor. Nimic nu este OK când avortul deschide uși spre demonizarea unei întregi națiuni. Nimic nu este OK când pământul României este pângărit, poluat prin vărsarea sângelui nevinovat.

În al doilea rând, în contextul în care poporul Israel pătrunde în Țara Promisă, Dumnezeu poruncește spunând: „Să nu pângăriți țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat pângărește țara; și ispășirea sângelui vărsat în țară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa” (Numeri 35.33). Este evident însă din Psalmul 106 că această poruncă nu a fost ascultată. Pământul țării a fost întinat prin vărsarea sângelui nevinovat. Vezi această tranziție de la o vină personală la o vină colectivă, la consecințe naționale? Ceea ce trebuie să reținem este aceasta: sângele pruncilor avortați poluează România și nu există metode ecologice pentru îndepărtarea acestei poluări. Da, România are parte de o poluare mai gravă decât ceea ce este produs de Copșa Mică, Roșia Montană, Zlatna sau Borzești la un loc. După cum pământul a fost pângărit de sângele neprihănitului Abel, strigând înaintea lui Dumnezeu (Geneza 4.10), tot astfel sângele milioanelor de avorturi strigă după dreptate.

Ce este de facut astfel? Avem vreo nadejde, avem vreo scapare?

Ca și creștini, trebuie să înțelegem că avortul este și lupta noastră și Dumnezeu este foarte interesat de răspunsul nostru în acest context.

1. ÎN PRIMUL RÂND, roagă-te! Roagă-te pentru oprirea avorturilor și pentru România. Un teolog spunea odată că rugăciunea de mijlocire reprezintă sfidarea spirituală a ceea ce deja există în numele a ceea ce Dumnezeu a promis. O lege care îngrădește avorturile în România ar fi o mare biruință, dar una incompletă. Pentru a împiedica avorturile este nevoie de o schimbare a gândirii și a inimii, iar Duhul Sfânt poate schimba inima multora! Fii un strigăt înaintea tronului lui Dumnezeu pentru oprirea avorturilor!
2. ÎN AL DOILEA RÂND implică-te activ în lucrările pro-viață! Credința noastră se vede prin faptele noastre concrete, ne spune Iacov 2:17-18. Prin activitatea pro-viață nu suntem doar activiști, ci și oameni care ne opunem unei culturi a morții și devenim o voce printre oameni pentru oprirea avorturilor.
3. ÎN AL TREILEA RÂND, ai grijă la mentalitatea acestor vremuri. Fiind încurajați din toate părțile la o libertate (promiscuă) sexuală, concepte precum abstinența sexuală sau castitatea până la căsătorie, ne sună ridicol și batjocoritor, dar ele sunt o afirmație clară a unei inimi care dorește alinierea cu inima lui Dumnezeu în ceea ce privește nașterea de copii sau sarcinile nedorite sau avorturile...
4. NU ÎN ULTIMUL RÂND, dacă ai trecut prin experiența unui avort, în Hristos există un har scandalos care ne transformă și ne restaurează. Ai avut de-a face cu avortul? Vino la Hristos în căință reală pentru a ți se ierta păcatul și pentru a găsi restaurare. Iată promisiunea Bibliei: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Vestea bună a jertfei lui Hristos rămâne la fel de bună și pentru aceia dintre noi care ne-am apropiat deja de El și avem România pe inimă. Datorită jertfei Lui, „să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4.16).
   OARE NU SE AFLĂ ROMÂNIA LA VREME DE NEVOIE? În Hristos avem „prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere” (Efeseni 3.12).

Articol extras din cartea „Să nu ucizi. Avortul în economia lui Dumnezeu” scrisă de Gabi Giulușan (Sens Unic Media Grup, Arad, 2010)