PRO-VIAȚĂ - O sinteză despre problema avortului și abandonului

Statisticile spun că România este unica ţară din lume în care numărul avorturilor oficiale (1958-2014) depăşeşte numărul locuitorilor în viaţă. Dacă includem avorturile neoficiale, „la negru”, cifra devine și mai mare. Țara noastră este în fruntea Europei și ocupă un îngrozitor loc 2 în lume la numărul de avorturi pe cap de locuitor. În mod clar, protejarea vieții copiilor nenăscuți nu este o prioritate în România.

De zeci de ani, femeile din România aleg între a fi sau a nu fi mame, între a da sau a lua viața unui copil, fără a-și da seama că aleg între binecuvântare și blestem. Binecuvântarea de a naște și a da vieții o șansă, împlinind astfel voia lui Dumnezeu, și blestemul provocat de avort, oprirea unei vieți, care duce mai apoi la nefericire, sub povara unei conștiințe pătate. Magnitudinea acestei tragedii, pierderea a peste 20 de milioane de copii creaţi de Dumnezeu şi ucişi de oameni prin avort, ne provoacă să rupem tăcerea şi să luăm apărarea „acestor foarte neînsemnaţi”, dar cu mare preţ în ochii lui Dumnezeu.

Ce spune Dumnezeu despre avort

Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Ps. 139:13-16)

E imposibil să citești Biblia și să crezi că Dumnezeu socotește un fetus drept simplu ghem de țesut care poate fi eliminat la alegerea mamei. Biblia spune că Dumnezeu țese o ființă în mod minunat, în timpul sarcinii. Iar în Ezechiel 16:38, Dumnezeu spune că există o judecată pentru femeile „ucigătoare de copii”.

Procesul de formare a ființei fenomenal de complexe a omului este distrus brutal prin avort. Dacă Dumnezeu recunoaște o persoană la nivel de embrion, atunci din punct de vedere spiritual, un avort e crimă și păcat, chiar dacă e legal să avortezi în România. De asemenea, sângele nevinovat vărsat în urma milioanelor de avorturi atrage consecințe spirituale, inclusiv la nivel „macro”, adică a țării întregi. „Să nu pângăriți țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat pângărește țara.” (Numeri 35.33). Este vinovat de ceva cel încă nenăscut?

Ca și creștini, nu suntem chemați să judecăm femeile ce fac avort, ci să acționăm pentru prevenirea păcatului și pentru restaurarea societății prin dragoste.

De ce se avortează în România?

Deși 98% din români se declară creștini, și absolut toate confesiunile creștine definesc avortul ca fiind păcat, un studiu din 2007 (Barometrul de Opinie Publică, mai 2007) a constatat că 50% din românce au făcut cel puțin un avort în viață. Alte studii spun că o femeie din patru cu vârsta peste 33 ani a făcut avort (studiu 2012, Institutul pentru Politici Publice).

Motivele pentru care o femeie decide să scape de o sarcină nedorită sunt variate. Pentru tinere, dorința de a avea o viață sexuală activă fără consecințe, sau ideea ratării personale și a carierei este decisivă în a motiva un avort. Absența unui partener stabil în relație, în cazul unei aventuri, poate determina o viitoare mamă să creadă că nu are capacitatea de a crește singură copilul. Unele femei însărcinate, fie ele căsătorite sau nu, consideră că nu pot întreține financiar un viitor copil. Iar în contexte mai tradiționale, rușinea de a rămâne însărcinată în afara căsătoriei, presiunile familiei sau stigmatul social din comunitate pot determina o mamă să facă avort. Și nu în ultimul rând, presiunea soțului sau partenerului, de altfel responsabil în mod egal de decizia avortului, poate conduce la acest deznodământ.

Când vine vorba de a alege între starea materială, carieră, reputație și respectiv copil, statisticile arată clar că în România post-comunistă, copilul cel mai adesea pierde. Și își pierde viața. Iar mama este urmărită de această decizie tot restul vieții.

Sunt însă și situații în care mama, deși nu dorește să păstreze copilul, decide să nu avorteze, dar să abandoneze copilul după naștere. E o opțiune substanțial mai bună decât avortul, dar și ea are consecințe negative care-l vor urmări toată viața pe copil.

Istoria avorturilor în România

Din punct de vedere al legislației românești, avortul a fost legal la cerere între anii 1957-1966, sub comunism. În această perioadă, 70-80% din sarcini se terminau în avort. Însă în 1966, ca urmare a politicii lui Ceaușescu ce urmărea creșterea demografică a României, faimosul decret 770 a împins avortul în ilegalitate, provocând faimoasa generație a „decrețeilor”, copiii născuți între 1967-1989.

Între 1967-1989, după declararea lor ca ilegale, avorturile nu au dispărut, ci au intrat în subteran. Cifrele oficiale spun că peste 10.000 de femei au murit din cauza condițiilor improprii în care se făceau avorturile ilegale. Numărul lor real e probabil mult mai mare.

Decrețeii, peste 2 milioane de copii născuți în această perioadă, sunt acum liderii societății românești. Mulți din aceștia sunt oameni împliniți, din familii fericite. Însă mulți au fost nedoriți, dar lăsați să trăiască de frica pușcăriei sau a riscului real ca mama să moară din cauza condițiilor improprii de avort.

Cei mai puțin norocoși dintre ei, sau cei cu handicap au crescut în condiții grele, adesea abandonați în orfelinate în condiții îngrozitoare. Sunt notorii orfelinatele comuniste de la Siret (județul Suceava) și Cighid (județul Bihor) unde erau ținuți în special orfanii cu handicap, înfometați, bătuți și ținuți în mizerie. Imediat după revoluție, aceste orfelinate au fost subiectul unor reportaje TV ce au șocat Europa.

Consecințele acelor politici și decizii se resimt și azi, în viețile a mii de adulți români.

După revoluție, avortul a fost legalizat din nou. Numai în 1990 au fost înregistrate 990.000 avorturi în spitalele de stat, 70-75% din sarcini terminându-se din nou în avort, ca înainte de decretul din 1966. Procentul a coborât ușor în ultimii 25 de ani, deși tot ocupăm un trist loc 1 în Europa la avorturi.

Lecția fundamentală ce o putem învăța din istoria noastră recentă este că nici o lege nu poate rezolva o problemă de inimă, ci doar o poate limita în efecte. Numărul avorturilor oficiale a scăzut drastic în urma decretului din 1966, însă a crescut numărul avorturilor ilegale realizate în condiții improprii, și numărul femeilor decedate în urma acestor avorturi. A crescut numărul copiilor născuți vii, dar a crescut dramatic și numărul copiilor abandonați și instituționalizați.

Problema-sursă nu poate fi rezolvată prin legislație (deși ea limitează efectele), ci doar prin dragoste, prin răscumpărarea lui Dumnezeu, prin înțelegerea și aplicarea principiilor lui Dumnezeu în ceea ce privește viața, relațiile, familia și conduita sexuală.

Abandonul copiilor

Alături de problema avortului, trebuie tratată și problema abandonului copiilor. Aceștia nu ajung să fie avortați, dar nici ei nu sunt doriți de părinții lor, și ajung în grija statului. În prezent, în jur de 1200 de copii sunt abandonați anual de mamele lor în spitale, motivul principal fiind starea financiară precară, conform datelor oficiale.

Soluțiile pentru ei sunt puține – mulți ajung în centre de plasament (orfelinate) până la 18 ani, după care trebuie să se descurce pe cont propriu. Mulți nu se pot descurca, și astfel ajung pe stradă sau trăiesc în condiții de subzistență, perpetuând astfel cercul vicios al sărăciei și sarcinilor neplanificate.

Cei mai norocoși dintre copiii abandonați ajung în case de tip familial (în care există un cuplu parental care să joace un rol de părinte pentru câțiva copii) sau la adopție.

Din 2001, strategia statului este de a favoriza dezvoltarea de centre familiale (având un număr redus de copii), în detrimentul centrelor de plasament (ce găzduiesc copii numeroși), acestea dând rezultate mai bune în cazul copiilor aflați în protecția statului. Însă trauma abandonului este greu de șters.

Cum răspund creștinii

Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Iacov 1:27

Suntem chemați să fim sare și lumină, să luminăm chiar și în locuri unde întunericul este mare. Indiferent de confesiune, creștinii răspund practic la problema avortului și abandonului în diferite moduri. Iată câteva:

1. Prin rugăciune

Se ridică tot mai mulți creștini, comunități și organizații care se roagă constant pentru salvarea copiilor nenăscuți, pentru decizii pro-viață ale femeilor însărcinate și pentru restaurarea femeilor ce au făcut avort.

2. Promovarea vieții

Creștinii devin mai activi în a conștientiza opinia publică cu privire la sacralitatea vieții, prin a explica și informa mai bine societatea, și în special femeile, despre consecințele spirituale ale acestui fenomen negativ. Tot mai multe biserici și organizații se implică activ, printre care și noi la Alfa Omega TV. Vă recomandăm Săptămâna PRO-VIAȚĂ (21-27 martie 2016) la Alfa Omega TV pentru a vă informa mai în detaliu. Iar dacă susțineți viața, participați la Marșul pentru Viață din 26 martie 2016, organizat în zeci de orașe în toată țara!

3. Medici pro-viață

Deși încă firav, apare un grup de medici pro-viață ce afirmă valoarea inestimabilă a vieții, chiar dacă avortul le-ar putea aduce venituri materiale. Iată un extras din mărturia doctorului Cioată, parte dintr-un grup de medici decorați de patriarhul Daniel în 2015 pentru activitatea pro-viață: „Am avut multe cazuri de pacienţi indecişi, cupluri necăsătorite, fete tinere. Mi-am luat timp, am discutat cu ei, le-am arătat embrionul, fătul, inimioara pentru a-i determina să schimbe decizia. Mulţi au renunţat la a face avort. I-am ajutat la naştere şi au fost fericiţi”. Să îi susținem în rugăciune pe acești doctori, să devină o majoritate.

4. Consiliere

Organizații creștine oferă consiliere pentru femeile ce au făcut avort, pentru partenerii sau soții lor. Avortul are atât consecințe fizice, cât și spirituale și psihologice pentru mamă, și ea are nevoie de vindecare, har și restaurare, de mâna lui Hristos întinsă prin Biserică.

5. Prin proiecte sociale

Cu toate că statul derulează programe asemănătoare, și organizații creștine implementează centre și programe de asistență pentru femei cu sarcină nedorită ce includ consiliere și susținere financiară la nevoie. Scopul lor e să prevină avortul, uciderea copilului. Pentru mamele și copiii nou-născuți cu risc de abandon, există case maternale unde mama și copilul sunt găzduiți pentru o perioadă, primesc asistență materială, consiliere și sunt ajutați să pornească la drum. Există de asemenea case familiale, centre de plasament și centre de zi menținute de organizații creștine pentru a ajuta copiii abandonați. Și tot mai mulți creștini individuali se implică activ în a susține fie centrele creștine, fie centrele de stat, prin diverse acțiuni de voluntariat, pentru a aduce dragostea lui Dumnezeu practic la acești copii abandonați.

E o mare diferență în abordarea bazată pe dragostea lui Dumnezeu și cea laică a statului, și rezultatele sunt mărturie!

6. Legislație pro-viață și pro-adopție

Deși o lege nu poate rezolva o problemă spirituală a inimii, ea poate totuși să limiteze acest fenomen, să faciliteze adopția - singura cale de restaurare a unui copil nedorit - și să protejeze familia. Creștinii implicați în politică și domeniul civic militează pentru legi pro-viață și pro-familie.

7. Adopția

Biblia spune că și noi am fost adoptați din punct de vedere spiritual, primind o nouă familie, un nou Tată și un duh de înfiere (Romani 8:15). Da, a crește un copil necesită mult efort și investiție personală. Dar adopția e singurul răspuns eficient la problema avortului și a copiilor abandonați, la acest păcat ce fracturează societatea noastră.

8. O alternativă morală

Creștinii pot oferi o alternativă coerentă la una din principalele probleme-rădăcină ce cauzează sarcinile nedorite și avorturile - imoralitatea și relațiile sexuale în afara căsătoriei. Creștinii oferă alternativa castității, a limitării vieții sexuale pentru cadrul familiei, ce oferă un mediu sigur și copiilor născuți în urma lor.

Ce poți face tu?

1. Informează-te mai bine. Urmărește și săptămâna Pro-Viață la Alfa Omega TV!
2. Roagă-te pentru oprirea avorturilor, pentru schimbarea inimii părinților ce iau decizia, pentru adopția și restaurarea orfanilor!
3. Promovează alternativa relațiilor sexuale doar în cadrul familiei și a castității până la căsătorie în contrast cu libertatea sexuală.
4. Implică-te în mișcările pro-viață, susține-le, fii voluntar! Participă la Marșul pentru viață! Arată că îți pasă!
5. Ajută orfanii. Ia în considerare adopția.
6. Dacă ai făcut avort, caută restaurarea lui Dumnezeu. Există creștini gata să te ajute fără să te judece!

www.alfaomega.tv/pro-viata