Educația sexuală în școli

Interviu cu Adrian Totan, coordonator al programului de educație sexuală al Fundației Estera, Timișoara

În ce măsură educația sexuală a tinerilor se încadrează în tematica promovării familiei și a vieții?

Ele se leagă, și e normal să se lege. Pornind de la perspectiva familiei și a vieții din perspectiva lui Dumnezeu, așa ajungem la sexualitate. Ceea ce se întâmplă acum în școli și în licee are de-a face cu lipsa de educație sexuală, care ar trebui să pornească din familie. Experiența noastră de ani de zile cu copiii din școli ne spune că părinții nu se ocupă de educația lor sexuală. Nu părinții sunt cei care să le dea un ABC în domeniul sexualității. Acest lucru e trist. De aceea, promovând familia, ar trebui promovată și educația sexuală din perspectiva vieții și a adevărului, e ceea ce a creat Dumnezeu până la urmă.

De ce este necesară educația sexuală a tinerilor, în sistemul educațional?

Dumnezeu ne-a creat ființe sexuale și e bine să cunoaștem intenția Lui. Ceea ce vedem în realitatea de zi cu zi este o exagerare și o deviere de la intenția lui Dumnezeu. Dacă nu aducem perspectiva pe care o are Dumnezeu, vom urma și vom face ceea ce face toată lumea, ceea ce se întâmplă în cultura de astăzi. Acesta e un motiv, al deraierii de la intenția inițială.

Un alt motiv este că tinerii poartă consecințele deciziilor rele, nefaste, în acest domeniu. Aceste consecințe înseamnă o prevalență a sarcinii în rândul adolescentelor, în România. Iar Județul Timiș este locul numărul unu în România la fete tinere care nasc. E bine că nasc, ca alternativă la avort. România este locul doi în lume la numărul de avorturi.

Din punct de vedere al consecințelor care apar în urma unei activități sexuale nesănătoase, vedem sarcini, avorturi, boli cu transmitere sexuale și în viitor, familii distruse. Toate acestea au loc ca urmare a unor decizii neinspirate, care au la bază lipsa unei educații minimale și a faptului că acest lucru se întâmplă în cultura românească, percepția că toată lumea face așa, și tinerii nu își mai pun întrebări.

De ce să-i educăm? Când mergem în școli și în licee, când intrăm, nu profesorii sunt cei care se opun la proiectele noastre de educație sexuală, ci părinții și bunicii se opun: „Cum adică să vorbim adolescenților despre educație sexuală? E ca o încurajare să facă lucrurile respective”. Noi răspundem că e ca și cum ai spune unui tânăr de 18 ani, care știi că oricum va conduce mașina, că nu are rost să mai facă școala de șoferi pentru că oricum va conduce mașina cum vrea el. E un nonsens să spunem că, dacă știm că se vor implica în relații sexuale, că n-ar trebui să existe educație sexuală. Tocmai pentru că știm că va lua anumite decizii, tânărul ar trebui educat să nu se implice în sexualitate cum nu ne dorim.

Și tinerii învață aceste lucruri. În ciuda preconcepției că nu avem nicio șansă cu tinerii, de fapt sunt tineri care aleg abstinența de la etapa de liceu. Aleg abstinența și din convingeri pe care le aveau dinainte, dar și ca urmare a cursului pe care încercăm să-l predăm în școli, program numit Abstinență=Libertate.

Cum răspunde educația sexuală pe care voi o faceți, problemelor cu pornografia?

Atât noi care lucrăm, cât și ca părinte, îți dai seama că problema pornografiei e actuală, probabil chiar înainte de 13 ani,. De exemplu, băiatul meu, în clasa întâi, mi-a spus că colegii lui pe telefon aveau imagini deochiate.

Un lucru important e relația părintelui cu copilul. Este inevitabil ca un copil să nu fie expus la aceste lucruri, dar dacă el are libertate și deschidere față de părinte și o relație foarte bună pentru a dialoga, atunci lucrurile se pot rezolva. Dacă copilul nu poate aborda probleme mai simple cu părintele, cu siguranță acesta nu va vorbi despre problema sexualității, a pornografiei, a presiunii grupului sau a ridiculizării la care este supus.

Educația sexuală poți să o abordezi și la grădiniță, și la 7 ani. Dar mai ales în perioada de preadolescență de 11-12 sau 14 ani este critic să o abordezi dacă nu ai făcut-o până atunci, dar va fi foarte greu să o abordezi dacă nu ai dezvoltat o relație în care onestitatea, vulnerabilitatea nu există sau relația dintre soț și soție sau părinte-copil nu funcționează.

Când vorbim de educația sexuală, ea nu este în afara educației sănătoase pe care părinții ar trebui să o facă sau în afara relației pe care copilul ar trebui să o dezvolte cu părinții.

Ceea ce facem în contextul educației  este că abordăm aceste subiecte învățând ce înseamnă sexualitatea în mod normal, sănătos, așa cum a creat-o Dumnezeu. Pornografia este o deviere și o exagerare a ceea ce înseamnă instinctul sexual, plăcerea sexuală pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar e important să vedem că Dumnezeu e autorul plăcerii sexuale, El a creat ființa umană ca o ființă sexuală. Și faptul că interacționăm mult și non-sexual. Avem situații în care sexualitatea noastră se manifestă prin actul sexual, dar avem și multe alte situații în care nu au de-a face cu manifestarea instinctului sexual.

Vrem să-i învățăm ce a intenționat Dumnezeu cu sexul. Pornind de la cine este omul, modul în care l-a creat Dumnezeu. Începem să predăm de la perioada de adolescență, clasa VII-VIII, până la liceu. Vorbim despre ce se întâmplă în adolescență, de ce e problematică adolescența, și discutăm lucrurile din punct de vedere fiziologic, psihic și spiritual. Apoi intrăm în discuția despre actul sexual.

Noi predăm în școli modul normal în care ar trebui să se manifeste sexualitatea și actul sexual., prezentând și cadrul cel mai sănătos în care acestea ar trebui să aibă loc.

De unde a pornit această idee a cursurilor de educație sexuală a Fundației Estera?

Fundația Estera se ocupă de consilierea fetelor și femeilor care trec prin criza unei sarcini neplanificate și poate nu își doresc sarcina. În 1999, la un an de la înființarea Fundației, a venit la noi o fată de 13 ani care era în clasa a șaptea și locuia într-un sat de lângă Timișoara. Această fată era însărcinată în luna a patra, cu gemeni. Ea a venit la fundație împreună cu prietenul ei care trecuse de vârsta de 18 ani, întrebând ce să facă. Fata nu știa nici măcar elemente de bază de fiziologie, ce înseamnă să fii femeie, când poți să rămâi însărcinată, lucruri simple. Atunci ne-am gândit ce am putea face nu doar să reparăm, pentru că fetele veneau la noi când deja exista sarcina, ci ce să facem pentru a putea preveni aceste lucruri. Așa s-a născut ideea unui curs de educație sexuală.

Am luat legătura cu inspectorul școlar din vremea respectivă și am aflat că se confruntau cu aceleași probleme. Atunci erau mai limitate problemele, dar acum, în orice școală în care am predat, vreo 20 de școli și licee la care mergem într-un an de zile, fără excepție, una sau două fete din școala respectivă era însărcinate și urmau să devină mame. Școlile, profesorii și directorii se confruntă cu problema asta, iar în acel caz, inspectorul școlar a știut ce se întâmplă și ne-a spus că abia așteaptă programul nostru. Ne-am strâns împreună câțiva din noi și am conceput 11 lecții care cumulează această informație despre sexualitate din perspectiva moralei creștine.

Statisticile spun că vârsta medie la care tinerii își încep viața sexuală a scăzut de la 18 ani la 16 ani, cum e acum. Dar vedem că ea merge și mai jos, la 13-14 ani. În România, acum 6-7 ani a fost cazul acelei fete de 11 ani, însărcinată, care a ales până la urmă să meargă în Anglia să facă avort, pentru că la noi, peste 3 luni nu se face avort. Ne confruntăm cu vârste tot mai mici la care copiii și adolescenții devin la rândul lor părinți. Fetițe devin mame la vârstă foarte fragedă.

La nivel mondial e la fel. Mai multe instituții și UNESCO au făcut statistici în 2008 la nivel de 80 de țări în care existau astfel de cursuri de educație sexuală. S-au confruntat cu aceleași probleme. În rândul tinerilor, sunt consecințe dramatice – sarcina și avortul, mai ales la adolescente, apoi boli cu transmitere sexuală, în special sifilis, gonoree și virusul papilomatos (care dă în timp cancerul de col uterin pentru fete). Uitându-se la consecințe, au încercat să vadă ce se poate face pentru educație sexuală.

Statistica lor spunea că, pentru a încerca să schimbi comportamentul adolescenților, ar trebui să faci minim 20 de ore. Noi, cu cursul nostru, eram cu puțin mai mult de jumătate. Și și acele 11 ore le aveam în cadrul orelor de dirigenție. Dar de mai mulți ani nu mai există ore de dirigenție, deci nu mai avem acele 11 ore. Astfel, acum trebuie să ne organizăm la nivel de 4 ore, și luăm de la matematică, de la sport, de oriunde de unde profesorul consilier reușește să vorbească cu profesorii pentru a ne oferi aceste ore.

De asemenea, din perspectivă laică, doar uitându-se la consecințele pe care ai vrea să le eviți, cea mai bună alternativă, pe lângă protecție și prezervative, este abstinența. Din perspectiva UNESCO, din perspectiva Ministerului Educației și din perspectiva Direcției de Sănătate Publică, cea mai bună metodă de protecție pentru adolescenți este abstinența. Cu perspectiva aceasta a moralei creștine pe care o aducem noi, am văzut că ne integrăm perfect cu ei când e vorba de adolescenți. Când e vorba de alte categorii de vârstă, ei recomandă altceva decât noi. Dar la adolescenți, ținând cont că ei sunt încă în formare și nu sunt maturi, cea mai bună metodă de prevenție este abstinența.

Ce fel de educație sexuală propun cei de la Fundația Estera?

Este crucial conținutul educației sexuale. Pentru că, pe bună dreptate, unii părinți se tem de influențe asupra copiilor lor pe care ei nu și le doresc. Aici vorbim de schimbare de sex și de  homosexualitate. Acestea fac  parte din ceea ce se propune la nivelul Uniunii Europene, în ce privește educația copiilor.

Cursul pe care l-am conceput este din perspectiva moralei creștine. Am spus de la început acest lucru inspectoratului, profesorilor și diriginților, ei știu că aceasta e ceea ce noi promovăm. Am inserat valorile creștine, valorile lui Dumnezeu într-un curs care reflectă un limbaj public sau laic, dar cu adevărurile  din perspectiva lui Dumnezeu.

Începem cu cine este omul, imaginea de sine, ce ar trebui să urmărească omul. Facem diferență între ideal-standard și cum se comportă omul și le comparăm. Educația înseamnă nu numai să descrii ce face omul, să legiferezi ce face omul. Ci noi ne uităm și la ideal, la standardul care știm că e din perspectiva lui Dumnezeu. Și atunci educația înseamnă cum mergem înspre acel ideal, cum ajutăm oamenii care în mod instinctiv merg într-o direcție nepotrivită să vadă care sunt consecințele.

Ca și obiectiv ne propunem ca elevii să fie informați cu exactitate cu privire la sexualitatea lor, atât din punct de vedere științific, dar și din punct de vedere moral, al alegerii și al educației, oferindu-le alternative. Pentru fiecare din aceste alternative, le descriem consecințele. Ei sunt liberi să aleagă.

În special în adolescență e o perioadă critică în ce privește identitatea, îți pui întrebarea cine ești, cine sunt prietenii tăi, cine te acceptă. Aici vorbim despre imaginea de sine, principii și adevăruri. Apoi intrăm în detaliu cu privire ce se întâmplă cu organismul nostru din punct de vedere fiziologic, maturizarea sexuală,ce se întâmplă la nivel emoțional (pentru că și acesta e foarte fluctuant în adolescență), ce se întâmplă cu gândirea (care devine mai largă, mai abstractă), cu alegerile noastre. Vorbim și despre partea spirituală, dar și despre partea relațională, care e critică în adolescență, despre presiunea pe care o creează prietenii și anturajul.

Un alt subiect pe care îl abordăm este gândirea critică, evaluarea diferitelor perspective cu privire la implicarea sexuală. Facem împreună cu copiii un fel de tabel pe tablă, cu argumente pro și contra implicării în relații sexuale. Și este impresionant să vezi cât de clar pot gândi, atunci când îi provoci cu motivele pentru care se implică sexual - plăcere, curiozitate, presiunea anturajului  - și cu motivele pentru a nu se implica sexual – sarcină, avort, boli, pierderea reputației. Îi ajutăm să gândească, să se echilibreze, să evalueze aceste lucruri.

De aici, vin lucrurile care sunt cele mai tulburătoare pentru ei, pentru adolescenți. Chestionarele noastre din 1999-2000 și până azi ne arată că cele mai de impact sunt aceste două lecții care urmează. Un lucru prin care le deschidem ochii, ceva ce filmele, revistele și internetul nu prezintă, sunt bolile cu transmitere sexuală. Filmele nu prezintă un super actor care, la 2-3 săptămâni după o relație sexuală pasageră, se ține de abdomen și are dureri la urinare, pentru că a contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS). Dar e foarte comun. Iar în această lecție vorbim despre o consecință dramatică, cu consecințe asupra viitorilor copii, asupra calității vieții – BTS. În prezent, sunt peste 50 de boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV-SIDA care duce la moarte. Unele sunt permanente și le ai toată viața, altele se vindecă dar lasă urme asupra copiilor și a sănătății fetelor. Aceasta e o lecție care îi tulbură. Și acesta e și scopul, în sensul bun.

O altă consecință este cea a sarcinii. Când ești adolescent, și dacă folosești metode de prevenție, nu știi să le folosești, deși cei mai mulți nu folosesc. Riști să ajungi la sarcină. Și vrem să le arătăm valoarea vieții, ce înseamnă sarcina, faptul că copilul e o minune, e un miracol ceea ce se întâmplă în pântece. Și folosim filmulețe cu imagini reale cu fetusul mișcând, cu ceea ce se întâmplă în 9 luni de sarcină.

Asociat cu lecția despre sarcină e lecția despre avort. Din păcate cele mai multe adolescente care aleg să-și înceapă viața sexuală și rămân însărcinate aleg să facă avort.

După ce am abordat consecințele fiziologice, asupra organismului, ale implicării în comportamentul sexual indezirabil, ne uităm și la componentele care nu se văd, ale emoțiilor și psihicului uman. Avem o lecție despre traume emoționale și relaționale - faptul că abuzezi de celălalt, faptul că celălalt se simte ca un obiect sexual pentru împlinirea nevoilor tale, consecințele faptului că faci avort. Toate aceste rupturi, pierderi, toate lucrurile duc la pierderea reputației, la faptul că ți-ai călcat niște principii din cauza anturajului, toate acestea sunt greu de vindecat, poate chiar mai greu de vindecat decât consecințele fizice.

Apoi abordăm problema anturajului. Dacă tu te-ai hotărât pentru niște valori, dar ceilalți din jur te ridiculizează că ești virgin, cum faci față presiunilor, cum să spui nu, ferm dar respectuos. Cum răspunzi când te vor exclude din grup și te vor șicana. Dacă știi că există o alternativă și se poate, vei rezista mai ușor. Și e de ajutor pentru ei să știe să se pregătească să facă față.

La fiecare dintre lecțiile noastre, cea mai bună metodă de protecție, și pentru boli, și pentru sarcină sau pentru traumele care vin asociate cu avortul, părăsirea sau că ajungi să crești singură copilului, este abstinența. Nu doar din perspectiva creștină abstinența e cea ce protejează adolescentele, ci aceasta este și recomandarea medicilor și a UNESCO.

În ultimele două lecții, vorbim despre alternativa la relații sexuală, ce înseamnă prietenie în general. Pentru că actul sexual este parte dintr-o relație care ar trebui cultivată nu doar la nivel fizic, sexual. Vorbim despre prietenia romantică între iubit și iubită și cum poți să dezvolți această prietenie fără a te implica în relații sexuale. Și argumentul nostru e că actul sexual oprește încrederea, respectul și cunoașterea, pentru că se merge prea repede pe traiectoria sexuală. Asta îi încurajează să meargă înainte și să rămână abstinenți fără a se implica în relații sexuale, în perspectiva căsătoriei.

Ultima lecție este să vadă viitorul, să vadă că abstinența este temporară, o protejare pentru acum. Dar va veni vremea când vor găsi o persoană cu valori comune pe care o vei iubi, iar acela este cadrul pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru sexualitate. Iar performanțele sunt mult mai mari, statistici din SUA arată că în familiile stabile între doi credincioși, satisfacția sexuală este cea mai mare, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Orice altceva, dacă ai început mai devreme viața sexuală, dacă ai avut mai mulți parteneri, dacă în familie ai mai multe escapade sexuale, nu îți vei găsi satisfacția sexuală maximă.

Ai cui este responsabilitatea sexuală a copiilor?

Responsabilitatea primară pentru educație sexuală este a părinților în primul rând. Ceea ce încercăm noi să facem în aceste ore este să-i educăm și pe părinți. Părinții au acceptat să facem educație sexuală copiilor. În școli, la ședința pe care dirigintele o are cu părinții, am fost și noi ca fundație, și părinții și-au dorit să știe ce să facă mai departe, ce le-am recomanda. Am avut o oră în care am vorbit despre conținutul cursului și alte materiale și bibliografie avem, încât părinții să continue relația cu copiii lor și să discute cu ei despre aspectele sexuale.

Apoi am continuat cu profesorii, în special psihologii. Am avut la școli întâlniri înainte sau după predare, pentru a le spune ce ar putea face ei ca și cadre didactice și cum ar putea discuta cu cazurile concrete pe care le au. Mulți profesori se confruntă cu debutul vieții sexuale al elevilor și cu consecințele unei vieți sexuale nedorite în clasa sau școala lor.

Cred că responsabilitatea e împărțită. În primul rând, părinții. Apoi școala și profesorii. Apoi societatea și Biserica. Toate instituțiile ar trebui să concure pentru o educație sănătoasă în ce privește sexualitatea pentru copiii noștri, pentru viitorul lor.