Identitate prin har

Nicu Zaharie – scriitor, pastor, Biserica „Filadelfia”, Baia Mare

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Cel mai mare beneficiu pe care îl avem din momentul în care ne întoarcem la Dumnezeu este că devenim copii de Dumnezeu.

Când Îl acceptăm pe Hristos în inimile noastre, nu suntem doar iertați de păcate și eliberați de vicii, ci suntem înfiați de Tatăl ceresc și primiți în familia Sa.

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, ... ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:4-5)

Noțiunea de copil de Dumnezeu se folosește în zilele noastre cu un sens general, având conotația de om creat de Dumnezeu.

Oamenii spun că sunt copii ai lui Dumnezeu pentru simplul fapt că au fost creati de El. Biblia, însă, ne revelează că această expresie are însemnări mult mai adânci și mai împortante.

Doar pentru că ai fost creat de Dumnezeu, nu înseamnă că ești copilul Său. E adevărat că Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, dar, prin păcatul lor, aceștia au pierdut drepturile ce li s-au dat.

Neascultând de Dumnezeu, au fost izgoniți departe de privilegiile pe care le aveau în grădina Eden. Începând cu ei, lumea s-a dedat la rău și la fapte păcătoase, îndepărtându-se tot mai mult de Creatorul ei.

Din cauza păcatului s-a creat o ruptură între om și Dumnezeu.

Omul a ales să trăiască în afara voii Creatorului său, alunecând tot mai departe de scopul pentru care a fost creat:

Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui și-L împiedică să v-asculte! (Isaia 59:2)

Aceste cuvinte sunt foarte dure dar, în același timp, prezintă

realitatea omului fără Dumnezeu. Dacă nu L-ai acceptat pe Isus ca

Mântuitor personal, Biblia spune că ești despărțit de Dumnezeu,

nu ești copilul Său.

Vestea bună e că de acum poți și tu să-L inviți pe Isus să vină în inima ta. Doar prin El poți fi mântuit. Spune-I chiar acum că îți pare rău de păcatele tale și că dorești ca El să devină Domnul și Mântuitorul tău. Invită-L să preia controlul vieții tale. Nu trebuie să faci ceva special pentru aceasta. Doar vorbește cu Dumnezeu

așa cum vorbești cu prietenul tău. El e lângă tine chiar acum. El te vede, te aude și vrea să devină prietenul tău cel mai bun. Dacă ai făcut aceasta, crede că El deja a intrat în inima ta și te va călăuzi în continuare. La începutul acestei cărți găsești o adresă de e-mail la care ne poți adresa întrebările pe care le ai.

Dacă Isus este Mântuitorul tău, atunci tu ești deja copil de Dumnezeu. Nu mai trebuie să faci nimic pentru a câștiga acest drept. Ai fost înfiat de Dumnezeu în momentul în care L-ai invitat pe Isus în inima ta. Ai primit deja acest statut. Foarte mulți creștini se chinuiesc să câștige favoarea Tatălui pentru a deveni copiii Lui. Oamenii cred că trebuie să facă ei întotdeauna ceva pentru a obține anumite lucruri. Pentru a fi copil de Dumnezeu, tu nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să accepți. Dacă L-ai acceptat pe Isus, atunci acceptă și acest fapt.

În cele ce urmează nu îti voi spune ce trebuie să faci pentru a fi copil de Dumnezeu. Așa cum am spus deja, nu este nimic de făcut în acest sens. Doar crede și acceptă. Totul a fost făcut de Isus Hristos prin moartea Sa pe cruce. El ne-a răscumpărat și ne-a oferit certificatul de înfiere. Odată cu acest drept, ai nenumărate beneficii pe care le voi prezenta în acest capitol.

a. Ești o făptură nouă!

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.

Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

(2 Corinteni 5:17)

În momentul în care ai fost născut din nou, ai devenit o făptură nouă. Odată ce Hristos a intrat în inima ta, lucrurile au început să se schimbe. Tu nu mai ești cine erai înainte, o persoană fără viitor și fără speranță. Acum ești în Hristos și ai o identitate nouă!

E adevărat că Diavolul va încerca să te convingă că ești la fel ca înainte, că nimic bun nu s-a schimbat în tine, că nu poți să împlinești poruncile lui Dumnezeu și așa mai departe. Satan va încerca din răsputeri să te țină departe de identitatea pe care ai primit-o prin Isus Hristos. Dar, tu trebuie să știi ca el este un mincinos și ceea ce contează cu adevărat este ceea ce Dumnezeu spune despre tine. Iar Dumnezeu îți spune că esti o făptură nouă, ești un nou „tu”, iar trecutul tău este șters și lucrurile din viață s-au făcut noi.

Pentru Domnul Isus nu contează cine ai fost sau câte păcate ai făcut. Pentru El nu contează nici măcar gravitatea greșelilor tale. Când te-ai întors la El, trecutul tău a fost șters, ca și cum nu ai fi comis niciodată păcatele respective. Mai mult decât atât, ai fost făcut o persoană nouă, net superioară celei de dinainte.

La fel ca orice adevăr al Împărăției lui Dumnezeu, și pe acesta îl primești tot prin credință. Chiar dacă uneori nu simți că ești o făptură nouă, tu tot ești o făptură nouă pentru că Dumnezeu spune aceasta, iar ceea ce El spune este întotdeauna adevărat.

b. Poți trăi de pe poziția de fiu!

Dacă până acum ai crezut că ai de-a face cu un Dumnezeu mânios, care abia așteaptă să greșești pentru a te putea pedepsi, trebuie să înțelegi că Dumnezeu nu este un stăpân nemilos. El este un Tată iubitor, căruia Îi pasă de tine, iar tu ești fiul sau fiica Lui.

Probabil că de multe ori ești ispitit să crezi că Lui Dumnezeu nu Îi mai pasă de tine și că te-a abandonat, dar nu este așa. El este cu tine în toate circumstanțele vieții. El te ține în brațele Sale, ca un Tată ce își protejează copilul.

El este Tatăl tău, iar tu ești copilul Său. Ce mare onoare să fii copil de Dumnezeu! Nici chiar îngerii din cer nu au această onoare (vezi Evrei 1,2). Dumnezeu ti-a dat ție, cel ce crezi în sacrificiul Fiului Său, acest drept. Acum poți vorbi cu Tatăl tău din cer, de pe poziția de fiu sau fiică.

Se poate ca relația ta cu tatăl tău firesc să nu fi fost una tocmai bună. Poate că tatăl tău nu te-a dorit, te-a ignorant sau te-a abuzat și s-a comportat urât cu tine. Dumnezeu nu este așa. El te dorește, te iubește, îți acordă atenție și vrea să trăiești de pe poziția de copil al Său.

Sau poate că aici pe pământ ai un tată bun, de care ești mândru și de la care ai avut ce învăța, dar și el este limitat. El te poate ajuta când este aproape de tine și poate să facă multe pentru tine, dar nu îți poate împlini toate nevoile. Dumnezeu, însă, este nelimitat, e lângă tine mereu și prin Isus Hristos vrea să-ți împlinească toate

nevoile.

Îmi amintesc de vremurile când trăiam în țară, în același oraș cu părinții mei. De fiecare dată când aveam nevoie de ajutorul lor, puteam apela la ei cu încredere. Când mi se strica ceva în casă îl sunam pe tatăl meu, iar el venea și rezolva problema. La fel era și cu mama mea. Lucrurile s-au schimbat, însă, în momentul în care am plecat împreună cu soția mea în India. Îmi amintesc că într-o zi, fiind departe de casă, m-am rugat Domnului și I-am spus: „Doamne, acum sunt departe de tatăl meu pământesc, dar Tu ești aici cu mine. Acum nu mai am la cine apela când am nevoie de ajutor, decât la Tine. Te rog să nu mă lași fără ajutor nicicând.” Atunci am realizat că Dumnezeu chiar este Tatăl meu și că eu sunt copilul Său. Am realizat că termenul de fiu sau fiică a lui Dumnezeu nu sunt doar niște cuvinte cu care noi, creștinii, ne-am obișnuit atât de mult fără a realiza adevărata lor valoare.

A fi fiu sau fiică de Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât un titlu, înseamnă locul nostru lângă inima lui Dumnezeu. A fi copilul lui Dumnezeu definește identitatea noastră împreună cu toate beneficiile și privilegiile pe care le avem în El.

Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: “Ava! adică: Tată (tradus din greacă: Tăticule)! (Romani 8:15)

Dacă până acuma nu ai înțeles că ești copilul lui Dumnezeu și că poți trăi o viață din belșug de pe această poziție, te încurajez să îți iei în serios rolul de copil al Său. Prin faptul că El te-a înfiat, poți exclama plin de bucurie „Tăticule!”. El te ascultă și se bucură pentru tine atunci când știi cine ești prin El.

c. Ești moștenitor al binecuvântărilor divine!

Din moment ce am fost înfiați de Dumnezeu am devenit și moștenitori a ceea ce Dumnezeu are. Prin faptul că Isus, Fiul Său, a murit pe cruce, Testamentul Său a fost făcut valabil pentru toți copiii Săi. Putem deja să ne bucurăm și să folosim toate lucrurile despre care este scris în Testament că sunt pentru noi. Tot ce a spus

Dumnezeu că ne-a dat prin Isus Hristos, putem avea. Tot ceea ce spune Isus că putem face în Numele Său, putem face. Tot ceea ce a spus Isus că vom primi în Numele Său, vom primi.

Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. (Ioan 16:23b)

Am întâlnit creștini care trăiesc la un nivel foarte jos, un nivel de cerșetori. Aceștia vin de multe ori înaintea lui Dumnezeu și, în loc să Îl glorifice pe Domnul pentru ceea ce le-a oferit deja prin jertfa Domnului Isus, se tot plâng și vor ca Dumnezeu să le dea lucrurile pentru care Hristos deja a murit ca să le avem.

Multe binecuvântări devin reale în viața nostră nu în momentul în care ne rugăm pentru ele, ci în momentul în care credem că Hristos a plătit deja în locul nostru pentru a avea acele lucruri.

Nu vreau să minimalizez importanța rugăciunii și a cererilor noastre înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm. Trebuie să aducem cererile noastre cu mulțumiri înaintea Tronului Său.

Dar, noi nu venim de pe poziția de cerșetori, ci de pe poziția de moștenitori. De pe această poziție, rugăciunea noastră va fi presărată cu suficienă credință pentru a primi lucrurile pe care le cerem. Știind că suntem moștenitori și că în Numele lui Isus avem deja răspuns la cererile pe care I le aducem, credința va exploda în

inimile noastre.

Când ne-a făcut copiii Lui, Dumnezeu ne-a dat și dreptul să moștenim lucrurile Sale. Acum suntem conectați cu cerul și cu binecuvântările Tatălui. Acum avem acces atât la resursele naturale, cât și la cele supranaturale. Prin Domnul Isus beneficiem atât de binecuvântările spirituale, cât și de cele materiale. Ambele

sunt importante pentru a răspândi Împărăția lui Dumnezeu.

Din nefericire, unii lideri încearcă să fie mai „spirituali” decât e cazul și, prin mesajele lor, îi fac pe oameni să se simtă vinovați pentru lucrurile materiale pe care le posedă. Ei îi îndeamnă pe oameni să se mulțumească cu puținul pe care îl au, ca și cum lucrurile materiale nu ar fi o binecuvântare, ci un blestem. Eu nu susțin că toate lucrurile materiale sunt o binecuvântare. Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că Dumnezeu este interesat să ne binecuvinteze și material, nu numai spiritual. Dumnezeu vrea să avem totul din belșug. El vrea să se îngrijească de toate nevoile noastre și să nu ne stresăm pentru ziua de mâine, nici de ce va fi în

viitor. Însuși Domnul Isus ne-a spus să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine, deoarece Tatăl nostru ceresc ne prețuiește suficient de mult pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie. (Matei 6:25-33)

Sărăcia nu este o caracteristică a Împărăției Cerului. Satan este cel care vrea să îi țină pe oameni departe de resursele pe care Dumnezeu le-a creat pentru ei. Am întâlnit mulți creștini care cred că Îl onorează pe Dumnezeu dacă trăiesc o viață lipsită de binecuvântare materială. Ei cred că suferă pentru Dumnezeu prin faptul că niciodată nu au bani suficienți pentru a trăi o viață decentă. Probabil că aceasta este una dintre cele mai urâte amăgiri din partea Diavolului.

La fel se întâmplă și cu binecuvântările spirituale. Diavolul ne minte că ne-am putea mândri cu ele și e mai bine să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne ofere darurile Sale. Din această cauză, mulți copii ai lui Dumnezeu se mângâie cu gândul că, dacă va vrea Dumnezeu să le dea vreo binecuvântare le-o va da, iar

dacă nu, nu le va da. Aceasta este tot o amăgire din parta celui rău. Dumnezeu vrea să ne dea binecuvântări, dar noi trebuie să perseverăm în credință, așteptându-ne să le primim.

Dumnezeu este un Dumnezeu al binecuvântărilor. În momentul în care L-am primit pe Isus în inima noastră, am primit și dreptul de a moșteni binecuvântările Sale.

d. Ești prietenul lui Isus!

Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru

că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:13-15)

Înainte să fie vândut, Isus le-a spus ucenicilor că ei nu mai sunt robi, ci prietenii Lui. Același adevăr mi se aplică și mie și ție. Noi suntem prietenii Lui Isus. Aceasta înseamnă că noi avem acces la ceea ce face El și putem cunoaște voia și planurile Tatălui.

Este o mare diferență între a fi robul sau prietenul cuiva. Robul este foarte limitat, știe lucruri despre stăpân, știe lucrurile din exterior, dar nu cunoaște ce e în inima stăpânului său. Un prieten bun, în schimb, cunoaște lucrurile intime și personale despre tine.

Deoarece Isus ne-a făcut prietenii Săi, avem acces la inima Sa și la cele mai intime gânduri pe care El le are. Acum putem să-L slujim nu doar ca niște robi, din obligație, ci ca niște prieteni, din dragoste.

E adevărat că Biblia ne spune ca atunci când facem ceva pentru Dumnezeu, să nu ne lăudăm cu ceea ce am realizat, ci să admitem că suntem niște robi netrebnici, care am împlinit doar ceea ce eram datori să facem. (Luca 17:10) Acest verset nu anulează poziția de prietenie pe care o avem cu Hristos, ci subliniază atitudinea

pe care trebuie să o avem atunci când slujim. Prin faptele noastre bune nu vom putea niciodată echivala jertfa Domnului Isus. Prin slujirea noastră nu vom putea niciodată să plătim răscumpărarea pe care o avem prin Hristos. Jertfa Lui este darul Tatălui pentru noi și nu poate fi substituită cu absolut nimic.

Chiar dacă slujirea noastră trebuie făcută în smerenie, noi tot rămânem prieteni ai lui Isus. Așa cum am spus, de pe această poziție cunoaștem inima Sa și putem sluji și mai bine. Ne este ușor să slujim în smerenie, deoarece știm că și El a procedat la fel. Isus este Rege, dar El a slujit ca un servitor pentru a revela dragostea Tatălui.

Chiar dacă un rob poate să facă multe din lucrurile pe care le face un prieten, robul nu va putea simți ca un prieten și nu va avea inițiativa să facă ceea ce face un prieten. Dacă robul se supune din obligație, unor comenzi care îi sunt date de stăpân, prietenul le va împlini din proprie inițiativă și cu bucurie.

Odată ce creștem în relația noastră cu Dumnezeu și cunoaștem inima Sa, vom face ceea ce Îi place Tatălui nu pentru că ne poruncește, ci pentru că ne simțim onorați să facem lucrurile respective. Aceasta va aduce bucurie nu numai Tatălui, ci și nouă, copiilor Lui.

Articol extras din capitolul 1 al cărții „Identitate prin har”, de Nicu Zaharie.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista