Biserica joaca un rol important in procesul de reconciliere dupa geocidul din Rwanda
Anul acesta se implinesc 25 de ani de la genocidul in care au murit aproape un milion de oameni in Rwanda. Efrem Graham a vizitat tara aflata in estul Africii, pentru a vedea cum credinta si iertarea au ajutat la remodelarea si reconstruirea acestei tari minunate.
Efrem Graham: Cu o astfel de priveliste este usor sa intelegem de ce se numeste Rwanda „Taramul celor o mie de coline”. Mai bine de jumatate din populatie traieste din agricultura, lucrand acest pamant roditor. Insa, in 1994, acest pamant roditor a devenit locul unui genocid. In jur de 800 de mii de rwandezi au fost ucisi in doar 100 de zile, in mare parte de etnie Tutsi, de catre radicalii etniei Hutu. Tensiunile dintre cele doua triburi au fost starnite de colonistii belgieni care au impartit rwandezii in doua etnii. Ei au considerat ca etnia Tutsi era superioara. In anii 1930 au dat ordin ca fiecare rwandez sa aiba o carte de identitate in care sa-i fie trecuta etnia.
Efrem Graham: Nu poti sa nu vorbesti despre genocidul din Rwanda fara sa te opresti aici, la Hôtel des Mille Collines unde s-au refugiat in jur de 2.000 rwandezi in timpul celor 100 de zile negre si sangeroase. Hotelul a devenit cunoscut in filmul „Hotel Rwanda”.
Efrem Graham: Aceasta scena evoca ziua de 6 aprilie 1994, momentul in care a izbucnit genocidul.
Efrem Graham: Nici in prezent nu se stie cine a dobarat avionul presedintelui, insa actele violente care au urmat nu pot fi date uitarii.
Alice Mukaruinda: Mi-au luat copilul si l-au taiat in doua.
Efrem Graham: In data de 29 aprilie 1994, Alice Mukaruinda si-a pierdut bratul, copilul ei si aproape si-a pierdut si viata.
Alice Mukaruinda: Militia Interahamwe a avut un orar conform caruia a actionat. Se fluiera la 10 dimineata, marcand astfel inceputul crimelor si la 3 dupa amiaza se marca sfarsitul lor. Stiam ca in acel rastimp trebuia sa ne ascundem. In acea zi am facut la fel. Ori ne ascundeam sub corpurile oamenilor decedati cand auzeam ca vin cu armele, ori sapam o gaura in pamant unde sa ne ascundem.
Efrem Graham: Cicatricile arata unde a fost batuta si mutilata Alice dupa ce soldatii au gasit-o pe ea si pe bebelusul ei. I-au batut sotul cu brutalitate, inainte ca echipele de salvare sa-l fi salvat.
Alice Mukaruinda: Dupa ce si-a revenit, si-a amintit ca am fost lasata in urma. I-a ceut politiei si armatei sa il duca inapoi unde a fost gasit.
Efrem Graham: Genocidul s-a terminat in iulie 1994. Paul Kagame, actualul presedinte, a condus un grup de rebeli pentru a prelua controlul asupra tarii. De atunci, s-a straduit sa aduca unitate in tara. Nu mai exista oameni de etnie Hutu sau Tutsi, ci numai rwandezi. Pesedintele Kagame si-a repetat angajamentul sau de a face totul ca istoria sa nu se repete, la un eveniment care a marcat 25 de ani de la sfasitul genocidului.
Paul Kagame: In fiecare zi invatam sa iertam. Dar nu vrem sa uitam.
Efrem Graham: Ananias Sentozi este director la organizatia umanitara „World Vision”. El spune ca doar prin iertare poate tara sa avanseze. Dupa genocid, organizatia „World Vision” a fost pe teren cu prim-ajutor, mancare, si medicamente. Organizatia a jucat un rol important in procesul de reconciliere.
Ananias Sentozi: Nu exista dezvoltare pe termen lung, daca oamenii nu sunt uniti.
Efrem Graham: Militia radicala Hutu s-a folosit de propaganda si a indemnat cetatenii sa ucida oamenii de etnie Tutsi si pe oamenii de etnie Hutu cu o viziune moderata. Dupa genocid, multi dintre cei responsabili au inundat sistemul criminal. Dar presedintele Kagame a refuzat sa aplice pedeapsa cu moartea. El a sters pedeapsa cu moartea si a oferit o alta solutie, un sistem de tribunale comunitare care se numesc „gacaca” unde criminalii isi pot depune marturia si-si pot cere iertare.
Emmanuel Nadayisaba: La proces, am inceput sa ma iert pe mine insumi.
Efrem Graham: Emmanuel Nadayisaba si-a marturisit crimele cand a iesit din inchisoare. El a devenit voluntar si a contribuit la cladirea comunitatii. In acest timp, a inteles ca se afla in aceeasi echipa cu una dintre victimele sale, desi ea nu stia cine este el.
Alice Mukaruinda: Amandoi ne-am alaturat asociatiei de cladire a pacii si a reconcilierii in care era implicat si „World Vision”.
Efrem Graham: Dupa ce a fost atacata, Alice a spus o rugaciune.
Alice Mukaruinda: Am vrut sa fiu aproape de Dumnezeu.
Efrem Graham: I-a cerut lui Dumnezeu sa o duca la cei care i-au gresit si sa o ajute sa ii ierte. Nu s-a gandit ca rugaciunea ei va fi ascultata. Apoi, Emmanuel a vrut sa vorbeasca cu ea.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 775 - mai 2019. Ultimele stiri crestine: https://alfaomega.tv/stiri