Reamintirea tragediei evreilor din Ucraina
„A fost teribil, eram ingrozit! M-am ascuns in spatele mamei mele. Sangerand, cadeau unul peste altul, ca in niste straturi. Erau o gramada de oameni dezbracati, decedati.”
Amintirile martorilor oculari utilizate in acest material au fost stranse de catre echipa proiectului We Learn to Remeber. Sa ne imaginam ca ai o viata pasnica, ai o familie, copii, o slujba si un hobby! Esti un cetatean onorabil, care n-a facut niciun rau nimanui.
Din senin, citesti un anunt.
Tuturor evreilor din Kiev si din imprejurimi li se ordona sa se prezinte luni, 29 septembrie 1941, la ora 08:00, la coltul dintre strazile Melnikova si Dokterivski, langa cimitire. Isi vor aduce actele, bani, alte bunuri de valoare, haine groase, lenjerie etc.
Orice evreu care nu se va supune ordinului va fi impuscat.
Totul a inceput in 20 septembrie 1941, cand armata germana a ocupat Kievul. In 24 septembrie, autoritatile ocupante au emis anuntul de mai sus.
Toti evreii din Kiev au fost cuprinsi de teama si de o stare de asteptare apasatoare. Multi s-au chinuit sa accepte noua realitate.
Bunicul meu a spus ca nu va pleca nicaieri deoarece erau in razboi cu Germania, care era o tara pagana.
A crezut ca vestile ca toti evreii urmau sa fie exterminati erau doar niste zvonuri.
Aici este coltul dintre strazile Melnikova si Dokterivsky. Aici este locul unde trebuiau sa vina toti evreii din Kiev si de la periferie.
Chiar aici incepe asa-numitul drum al mortii. La acea vreme, Babi Yar era doar o rapa ca oricare alta. Germanii au vazut-o ca locul ideal pentru executii in masa. Zeci de mii de cadavre puteau fi ascunse acolo!
Are aproximativ 6,5 km in lungime si o adancime de 50 m. Toti cei care au fost in stare sa paraseasca orasul, au fugit. Majoritatea evreilor au ramas. Bunicul a ramas in Kiev impreuna cu unul dintre fiii lui, sotia acestuia si copiii lor. In 29 septembrie, s-au dus la Babi Yar, unde si-au gasit sfarsitul.
E dureros sa iti imaginezi ce au putut simti acei oameni cand si-au dat seama ca urmau sa fie omorati.
A ramas in Kiev cu fata ei deoarece nu a putut pleca din cauza unei imbolnaviri. Asya Korablina, martor ocular al evenimentelor de la Babi Yar
Bunica, impreuna cu fata ei, au murit la Babi Yar. Exterminarea evreilor a reprezentat inceputul altor crime in masa. Exterminarea evreilor a reprezentat inceputul altor crime in masa. In urmatorii doi ani, oameni de diverse etnii, origini si varste au fost exterminati la Babi Yar. In total, peste 100 000 de oameni si-au gasit sfarsitul in acel loc groaznic.
Familia noastra a fost lovita de o tragedie. Draga noastra mama, impreuna cu Celia si cei 2 copii ai ei au fost impuscati de salbaticii nazisti germani. Au pierit la Babi Yar.
Da, draga sora, e o nenorocire pe care o jelim. Nu putem face nimic altceva. Acei nazisti ticalosi au impuscat o multime de sovietici. Din ce in ce mai multi locuitori ai Kievului si turisti iau parte la defilarile si intalnirile comemoraive organizate cu scopul de a pastra tragedia in amintire.
Pe de alta parte, multi se comporta de parca Babi Yar ar fi tragedia altcuiva.
Sursa: GNA