Stiri Crestine - Mapamond Crestin editia 339 - ianuarie 2010

Exodul din Țara Sfanta

Tara Sfanta este o tara a conflictului si a rivalitatii, a gardurilor de securitate si a punctelor de control, o tara unde trei credinte se intersecteaza: crestinismul, islamul si iudaismul.

„Credinta noastra a luat nastere in aceasta tara si de aici intreaga esenta a crestinismului s-a raspandit in aceasta parte a lumii”, declara Steven Khory, pastorul Bisericii baptiste „Calvarul” din Ierusalim. Totusi, este o tara unde minoritatea crestina este pe cale de disparitie. Rani Espionoli, un crestin palestinian are senzatia ca cineva il sufoca si nu are cum sa scape, ca trebuie sa plece de aici in cautarea a altceva.

Zeci de mii de pelerini crestini vin strabat Via Dolorosa din Ierusalim in fiecare an pentru a pasi pe urmele lui Isus si pentru a vizita alte locuri sfinte. Dar ce se poate spune despre crestinii care locuiesc acolo ? Multi pleaca si aceasta zona ar putea deveni un parc de distractii crestin: un loc placut de vizitat, dar fara o prezenta crestina.

Acest exod al crestinilor este o tendinta ingrijoratoare. In 1940 in Ierusalim locuiau 45 000 de crestini. Astazi sunt mai putini de 10 000. De la Ierusalim si pana la Betleem, locul nasterii lui Hristos, situatia este cutremuratoare. Crestinii parasesc zona cu miile. Cei care locuiesc in Israel, Gaza si West Bank numara 150 000, mai putin de 2% din intreaga populatie. Brian Bush este presedintele Fundatiei crestine pentru Țara Sfanta.

Briah Bush, de la CFHL se intreaba: „Daca acest exod al crestinilor continua, cine mai ramane in casele de inchinare de aici ?” El se teme ca nu vor mai fi voci care sa-L laude pe Dumnezeu, ci doar niste pietre goale, monumente si muzee, si ca aceasta ar fi o tragedie pentru ca nu va mai exista nicio biserica vie.

Rani Espionoli, un crestin palestinian care lucreaza in satul Nazaret, locul copilariei lui Isus, a fost intrebat de ce pleaca crestinii. El a spus ca unii din prietenii lui crestini au fost atacati, masinile si casele lor vandalizate. El marturiseste ca unii sunt persecutati fizic si verbal, si ca aceasta problema devine din ce in ce mai mare si apasatoare, nu doar in West Bank si Gaza, ci si printre crestinii din nordul Israelului, din Ierusalim si zona Galileii.

Cele mai infioratoare doua incidente ? In 2007 militantii isralmici au ucis pe managerul librariei crestine din Gaza, Rami Ayyad. Un an mai tarziu, adolescentul evreu mesianic, Ami Ortiz, a supravietuiti intr-un mod miraculos unei bombe trimise prin posta de catre un evreu extremist. Atacuri mai putin mortale, dar tot perturbatoare au fost impotriva bisericii baptiste Calvarul din Ierusalim. Aceasta fetita se bucura de locul de joaca al bisericii care a fost vandalizat in moduri repetate. Pastorul Steve Khory spune ca insemnele bisericii au fost rupte si crestinii au fost hartuiti. In ciuda presiunii continue el este hotarat sa continue lucrarea. El este incredintat ca Dumnezeu te pune in locul potrivit, la timpul potrivit, pentru motivul potrivit, ca ei trebuie sa ramana acolo si sa ia atitudine. „Cand tot mai multi crestini pleaca, noi trebuie sa ramanem aici. Cineva trebuie sa faca asta”, afirma el.

Episcopul Fouad Twal, Patriarhul latin al Ierusalimului, spune ca zona este parasita de crestini nu din cauza persecutiei, ci a situatiei nefavorabile, a conflictului care aduce fata in fata pe arabi si israeliti, iar crestinii sunt la mijloc. Crestinii nu sufera din cauza persecutiei religioase, ci din cauza ocupatiei si a conflictului politic de 60 de ani a carui rezolvare nu se intrezareste. Twal crede ca palestinienii crestini se vor intoarce in Țara Sfanta atunci cand va fi pace. Intre timp, grupuri precum Fundatia crestina pentru Țara Sfanta lucreaza pentru a-i tine pe crestini aici. Unii parasesc tara pentru ca nu au unde lucra. Proiecte de restaurare precum acesta de la Manastirea Ecce Homo ofera locuri de munca. Se crede ca Ecce Homo este locul in care Isus a fost judecat de catre Pilat din Pont si biciuit de catre soldatii romani.

Sora Trudy Navuurs, care lucreza la Manastirea Ecce Homo declara ca odata ce barbatii au de lucru, sunt incurajati sa ramana pentru ca sunt oameni orientati spre familie si nu mai doresc sa plece.

Episcopul Twal declara ca palestinienii crestini trebuie sa fie incurajati de catre crestinii din toata lumea ca sa ramana. Printre altele, a spus ca pot gasi locuri de munca in America Centrala si alte locuri, dar nu vor gasi o alta Țara Sfanta, nu-si vor gasi niciodata radacinile religioase. Doar acolo, unde isi au radacinile.

Intrebarea este: „Daca dispar fauritorii de pace, cine va mai fi lumina lui Dumnezeu, cine va mai aduce dragostea lui Dumnezeu acestor oameni ?”

Refugiatii birmanezi

De mai mult de doua decenii Tailanda gazduieste refugiatii din Birmania, cunoscuta si sub numele de Myanmar. Birmanezii si-au parasit tara din cauza conditiilor de trai precare si a incalcarii in masa a drepturilor omului de catre guvern. Mai mult de trei milioane de birmanezi locuiesc in diferite parti ale Tailandei. Multi dintre ei au gasit un nou camin aici si sunt si cei care au gasit o noua credinta.

Sai Myint avea doar 15 ani cand s-a alaturat unui grup de rebeli din Burma. Familia lui a devenit foarte saraca dupa ce tatal care era soldat si-a pierdut picioarele in timp ce lupta, si in consecinta, si locul de munca. Nu aveau bani pentru mancare. El a facut doar doua clase la scoala. La varsta adolescentei, neavand nicio directie in viata, s-a alaturat prietenilor lui din munti si a luptat impotriva armatei. Dupa trei ani, Sai Myint s-a saturat de lupte. A traversat granita in Tailanda sa gaseasca un loc de munca, dar ca majoritatea imigrantilor ilegali a fost vandut ca si sclav. Un pescar a platit unui agent 300 de dolari pentru Sai Myint, dar a trebuit sa munceasca de doua ori mai mult pentru a-si cumpara libertatea. El declara ca a fost foarte greu, dar aici a avut sansa sa-si gaseasca un loc de munca si sa aibe o viata mai buna.

Sai Myint a fost budist, dar in 2007 a gasit o viata noua cand un prieten l-a adus la Adunarea Crestina Myanmar. Aici, refugiatii birmanezi si-au predat vietile lui Isus si sunt transformati. Ca si Sai Myint, acesti fosti budisti sunt botezati in credinta crestina dupa ce afla despre dragostea lui Dumnezeu pentru ei.

O crestina birmaneza marturiseste: „In timp ce ne rugam, am avut o vedenie in care statuia lui Buddha s-a prabusit si L-am vazut pe Isus stand inaintea mea. Mi-a spus: „Eu sunt Domnul si sunt mai presus de toti dumnezeii si idolii.” Eram budista, dar acum ma inchin lui Isus Hristos.”

Pastorul Zaw Min, de la Adunarea Crestina Myanmar, spune: „Fiecare are o marturie personala ca Dumnezeu exista, ca Isus este viu. Duhul Sfant i-a convins si L-au acceptat pe Isus Hristos ca si Mantuitor personal.” Biserica lui echipeaza membrii pentru a fi evanghelisti si misionari. Intr-o zi, cand tara lor va fi deschisa, se vor intoarce acasa si vor fi misionari in propriile case si sate.

Dorinta lui Sai Myint este sa spuna familiei lui despre cum l-a transformat Dumnezeu. Inainte obisnuia sa consume alcool si droguri, dar toate acestea au incetat cand si-a predat viata lui Isus. Este foarte fericit acum si doresste acelasi lucru si familiei sale.

Copiii exploatati prin munca

Guvernul american a declarat ca nu doreste sa pedepseasca sau sa faca de rusine tarile in care copii sunt exploatati prin munca, dar ca doreste sa scoata la lumina abuzul a aproximativ 215 milioane de copii.

„Nicio familie nu ar trebui sa depinda de munca depusa de un copiii sai pentru a pune mancare pe masa si nicio persoana nu ar trebui fortata sa lucreze in captivitate.”

Ultimele raporturi arata ca in timp ce numarul total al copiilor muncitori a scazut cu aproape 3% din 2004 pana in 2008, rata declinului a incetinit in anii recenti. Oficialii spun ca sunt ingrijorati deoarece criza economica globala pune presiune pe saraci, ducand la exploatarea continua a copiilor.

„Ma refer la copiii care sunt fortati sa munceasca si le este refuzata sansa de a merge la scoala. Acesti copii indura ore intregi de munca pentru bani putini, sau chiar deloc.”

Raportul indica faptul ca India ramane „casa” celui mai mare numar de copii muncitori, urmata de China si include o lista cu 128 de bunuri produse de copiii muncitori din intreaga lume. Șase noi produse au fost adaugate anul acesta, printre care se numara cafeaua, trestia de zahar din El Salvador, ceaiul din Rwanda si diamantele din cateva tari africane. Guvernul american spera ca acest raport va motiva si alte guverne sa ia masuri impotriva muncii copiilor. Oficialii departamentului de munca au mai declarat ca bisericile si grupurile de credinciosi reprezinta o parte importanta in rezolvarea problemei.

Liderii religiosi pot explica familiilor de ce este asa de important sa duca copiii la scoala si apoi sa ajute la dezvoltarea unui program care sa ofere aceasta sansa copiilor.

Departamentul Muncii spune ca bisericile poate inspira parintii sa realizeze acest progres in viata copiilor lor, si ca in multe cazuri reprezinta un factor de decizie.

Masina zburatoare

Este un buggy zburator, o masina de teren care ruleaza pe sosea, si la nevoie o ia pe calea aerului. Are o bancheta in spate, destul de lunga pentru trei persoane. Este destul de lata si pentru a pune o targa pe ea. Revista de stiinta Popular Mechanics l-a desemnat pe acest inventator misionar unul din cei mai straluciti 10 inovatori ai anului 2009.

“Este greu pentru oamenii care locuiesc in lumea dezvoltata sa inteleaga faptul ca sunt multe parti ale lumii departe de sosele”, spune Steve Saint.

Steve Saint stie despre ce vorbeste. Este fiul pilotului misionar martir, Nate Saint. Povestea lor este prezentata in filmul “Capatul sulitei” care reda atacul mortal al salbaticilor cand Nate si prietenii sai au incercat sa ajunga la ei cu Evanghelia.

“Tatal meu fiind pilot, am crescut cu aceasta gena. Porunca lui Hristos pentru noi este sa mergem in partile lumii in care Evanghelia nu a patruns, si unde Biserica Lui nu exista, pentru a planta biserici. Avioanele fac parte din mobilul misiunii.

” Saint si echipa lui I-Tec dezvolta si echipamente medicale. Ei incearca sa gaseasca metode prin care pot trimite oameni de frontiera si misionari, fara cunostinte medicale initiale, sa mearga in ajutorul nevoilor oamenilor si astfel sa deschida o usa pentru Evanghelie.

Aceast scaun de dentist incape intr-un rucsac si include un burghiu stomatologic solar. Saint a invatat oameni de pe patru continente cum sa repare dintii. Primul curs dureaza zece zile, care este urmat de un al doilea curs dupa sase sau 12 luni. In cateva parti ale lumii sunt deja oameni fara pregatire medicala initiala, dar care acum au devenit asa de buni in stomatologie in zonele de frontiera incat au ajuns sa pregateasca alti urmasi ai lui Dumnezeu sa devina stomatologi.

Totul vine ca urmare a experientei lui Saint pe cand locuia in jungla Ecuatoriala. Scopul lui este sa ofere prietenilor sai din jungla, si altora, instrumente pe care le pot folosi pentru a impartasi credinta crestina.

“Luam aceste instrumente si le reinventam pentru a fi utile celor din zonele de frontiera ca sa poata cladi Biserica inceputa datorita calatoriilor misionare”, spune Saint.

Lucrarea din inchisoarea

  El Dorado De cealalta parte a portii de inchisoare, a gardurilor electrice si a paznicilor, multi detinuti gasesc speranta unui viitor mai bun. Drumul spre acest loc a fost lung si uneori dureros, dar Centrul Vietii Spirituale din cadrul inchisorii El Dorado din Kansas are un impact extraordinar. Aaron Harper a servit doi ani din pedeapsa de zece ani. Ca si membru al formatiei de inchinare, Harper declara ca noul centru i-a oferit un loc in care sa se apropie de Dumnezeu.

Detinutul Aaron Harper spune ca el nu considera acest loc o inchisoare, ci o baza de antrenament in care Dumnezeu are atentia sa deplina si unde i se demonstreaza ca toate eforturile mele sunt inutile si depinde de El in totalitate. “Tot ce El imi da aici, pot sa dau inapoi celorlalti, tot ce mi-a dat mie si detinutilor de aici ”.

Structura fizica este impresionanta, dar mai interesant este felul in care acest Centru al Vietii Spirituale a fost finantat. Constructia nu a fost sustinuta din fonduri guvernamentale, ci totul a fost finalizat prin donatii si evenimente de strangere de fonduri. Unii spun ca strangerea a peste un milion de dolari in plina recesiune este ceva remarcabil.

Lynn McBride, directorul executiv al lucrarii in penitenciare din centrul Kansasului din noiembrie 1991, spune ca Dumnezeu i-a dat viziunea Centrului Vietii Spirituale in urma cu sapte ani. El Ii da lui Dumnezeu toata slava pentru ca a ajutat la finalizarea acestui proiect. El marturiseste: “Unii trimiteau 1000 de dolari, altii 10 000, 50 000, chiar si 100 000 de dolari. Unii trimiteau trei dolari si nu stiam de unde vin. In toti anii de santier nu am oprit niciodata constructia acestei cladiri pentru ca nu am avut destui bani fiindca aveam intotdeauna destui bani sa continuam constructia ”.

Unii se plang ca unitatea este prea frumoasa pentru detinuti, dar conducerea unitatii ii contrazic spunand ca programele spirituale au success in reintegrarea detinutilor in societate. Primul serviciu religios pe care l-au avut aici a adunat 250 de detinuti din care 7 si-au predat viata lui Hristos.

Lynn McBride a mai declarat: “E un eveniment important. Sa vedem cum un astfel de centru ia fiinta si cum barbatii se inchina lui Dumnezeu a fost un eveniment foarte important. Este foarte emotionant sa vedem cum se contureaza totul.” O mare parte din munca a fost depusa de catre detinuti. Constructia a inceput in octombrie 2005 si a durat patru ani.