Walter Bingham: supraviețuitorul de 98 de ani al Holocaustului

Chris Mitchell, reporter CBN: Jurnalistul evreu de origine germană avea nouă ani când Hitler a venit la putere în Germania. Chiar copil fiind, a asistat la schimbările petrecute, în timp ce țara sa aluneca în abisul urii naziștilor față de evrei. Am discutat cu Walter pentru a asculta povestea sa înainte de Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului.

Crainicul senior de la radioul național din Israel, Walter Bingham !

Walter Bingham, supraviețuitorul al Holocaustului: Bună ziua și bun venit !

În apartamentul său din Ierusalim, Walter Bingham de 98 de ani păstrează amintiri din cele mai negre zile ale tinereții sale. Născut în 1924, Bingham avea 15 ani când Adolf Hitler a demarat ceea ce noi cunoaștem ca fiind Holocaustul. În biblioteca sa păstrează o copie a infamei autobiografii a liderului nazist, Mein Kampf, scrisă în anul nașterii lui Bingham. În această carte, Hitler detaliază soluția sa finală pentru exterminarea evreilor. Această copie provine de la un birou nazist de după război. Viața dvs. a cuprins foarte multe evenimente din istorie ! Unul din acestea este Holocaustul, dar ce ați văzut la începutul anilor ‘30 ? Ați fost martor la acele arderi de cărți.

Walter Bingham: Da, noi obișnuiam ca băieți să mergem în parc să ne jucăm. Într-o bună zi, ei au ținut o ardere de cărți și noi i-am văzut. Oamenii aruncau cu cărți în flăcări, aruncau cultura germană în foc. Legea spunea că toate bibliotecile trebuiau să își golească rafturile de cărțile proscrise și să le aducă într-un loc anume, care în orașul nostru era parcul. Oamenii de rând care și-au cumpărat asemenea cărți trebuiau să le aducă, altfel erau pedepsiți. Îmi amintesc cum, cu mare bucurie, cu cântece și strigând Heil ! aruncau cultura germană în flăcări.

Chris Mitchell: Ați fost martor și la Noaptea de cristal.

Walter Bingham: Da, Noaptea de cristal a avut loc în 1938. Într-o zi am văzut că pe străzi era freamăt și când m-am apropiat, am văzut că o sinagogă din Mannheim ardea. Pompierii erau acolo, dar nu ca să stingă flăcările care mistuiau sinagoga, ci să răcească o proprietate germană din apropiere care nu trebuia să ia foc.

Chris Mitchell: Noaptea de cristal a marcat începutul soluției finale a lui Hitler și cei care au trecut prin ea sunt supraviețuitorii Holocaustului. După câteva luni, mama lui Bingham l-a pus în așa-numitul transport pentru copii, un efort al britanicilor de a evacua cu trenul 10 000 de copii evrei în Marea Britanie.

Walter Bingham: Războiul era iminent. Toată lumea știa că va izbucni războiul și părinții și-au dus copiii la tren.

Chris Mitchell: După cinci ani, Bingham s-a alăturat armatei britanice.

Walter Bingham: Nu era țara mea, dar motivația și datoria față de alți soldați refugiați evrei era mult mai mare fiindcă nu luptam pentru cineva anume, ci luptam contra naziștilor. Motivația mea era să-mi găsesc familia și să scăpăm de regimul nazist.

Chris Mitchell: La două zile după Ziua Z, Bingham a aterizat pe plajele Normandiei și apoi conducea o ambulanță pe câmpurile de luptă ale Europei, primind la urmă o medalie de bravură și laudă din partea regelui.

Walter Bingham: Eu nu am ucis pe nimeni, doar am salvat vieți.

Chris Mitchell: După terminarea războiului, Bingham a fost transferat la contrainformații, în Hamburg, Germania. Acolo a intervievat naziștii arestați de britanici. Între ei era și Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe nazist.

Walter Bingham: L-au adus în biroul meu și i-am spus: Ce poți să-mi spui despre soluția finală ? S-a uitat la mine și mi-a spus: N-am știut nimic de asta, fuhrerul știa. Apoi i-am zis: Acum înțeleg că ai auzit de ea. Cum ai aflat ? S-a întors către mine și mi-a spus: Am citit în ziar.

Chris Mitchell: După război, Bingham a fost unul din puținii copii din acel transport cu trenul care au reușit să-și găsească cel puțin unul dintre părinți. El și-a regăsit mama. Mai demult, Bingham împărtășea experiența sa grupurilor de studenți și altora. Le aducea o mică servietă plină de rămășițe din era nazistă.

Walter Bingham: Acesta este un semn purtat de tineretul lui Hitler. Acesta este un pumnal. Aici scrie sânge și onoare și era purtat de copii de 13-14 ani. Ce cântau ei ? Când sângele de evreu țâșnește din cuțit.

Chris Mitchell: Credeți că ceea ce se întâmplă azi în lume este la fel cu ce se întâmpla pe atunci ?

Walter Bingham: Nu am niciun dubiu. Parcă suntem în anii ‘30, doar că nu va fi vreo soluție finală, fiindcă avem statul Israel. Dar toate lucrurile care merg în acea direcție, toate atrocitățile și atacurile și lucrurile despre care citiți, parcă sunt o copie a anilor 1930.

Urmărește acum cele mai noi știri și reportaje creștine accesând pe pagina noastră de facebook: @StirileAlfaOmega! https://facebook.com/StirileAlfaOmega Alte știri și reportaje creștine: https://alfaomega.tv/stiri Știre prezentată în cadrul emisiunii „Jerusalem Dateline” 412, difuzată la Alfa Omega TV în februarie 2022.