Istorisiri ale supravietuirii si miracolelor din timpul Holocaustului

Îngrijorările cu privire la un posibil viitor holocaust sunt foarte reale în Israel astăzi. 46% dintre israelieni cred că ar putea avea loc din nou un holocaust, potrivit unui sondaj realizat de către Foundation for the Benefit of Holocaust Victims. Aproape jumătate dintre supraviețuitori mai cred că Holocaustul va fi uitat în viitor. Acest sondaj a coincis cu Săptămâna Amintirii Holocaustului, la 70 de ani după ce aliații au pătruns în lagărele de concentrare ale naziștilor și au descoperit cadavrele a șase milioane de evrei. Mai puțin de 200 000 de supraviețuitori mai sunt în viață astăzi, dar israelienii se străduie să păstreze amintirea acestora vie.

Este dificil să înțelegem oroarea și distrugerea cauzată de ``mașina ucigașă a lui Hitler``. O treime dintre evreii din întreaga lume au fost omorâți. Durerea și rănile au fost transmise și generațiilor viitoare. David Hershkovitz o auzea pe mama sa țipând în somn din cauza agoniei retrăite. Un soldat german a despărțit-o de mama ei care a murit la Auschwitz.

``Nu vorbea despre camerele de gazare, deoarece nu a fost acolo, nu vorbea despre faptul că erau arse cadavrele, pentru că nu a fost acolo, dar a experimentat despărțirea și lucrul acesta nu l-a uitat``, mărturisea David Hershkovitz.

Mama lui Hershkovitz a murit în urmă cu doi ani, dar cu ajutorul unui studiu despre a doua generație în centrul Israelului, acesta reușește să păstreze vie povestea ei. Institutul ``Shem Olah`` îi învață pe cei ca Hershkovitz cum să-și spună povestea, odată ce supraviețuitorii Holocaustului nu vor mai fi.

Directorul institutului, Avraham Krieger, spunea că mulți dintre copii nu au pus întrebări grele cu privire la părinții lor.

``Cum au făcut față părinții întrebărilor care îi condamnau în acele momente ? Cum au trecut prin momentele dificile ale separării, ale plecării, ale deciziilor dificile ? Nu au putut să pună aceste întrebări și părinții nu au putut să răspundă``, spunea Avraham Krieger.

Între timp, în Ierusalim, Muzeul Holocaustului ``Yad Vashem`` spune mai multe povești prin expoziția ``Copiii în perioada Holocaustului: stele fără cer``, cu ajutorul păpușilor și desenelor.

Ursulețul Innei Rennet Rehavi este expus și el. Aceasta a avut ursulețul cu ea în timp ce a reușit să scape, împreună cu mama ei, din trenul care se îndrepta spre Auschwitz.

``Ursulețul a rezistat mai bine decât mine și mulți alții. A fost rănit mult mai grav decât mine. Îi lipsește o ureche și un braț, dar a fost un adevărat erou``, spunea Inna Rennet Rehavi.

O altă supraviețuitoare a Holocaustului, Rita Kasimow Brown, ne-a spus povestea supraviețuirii ei și a miracolelor din viața ei. ``Aceasta este o pictură mai recentă pe care am numit-o ``Supraviețuitoarea rănită```.

Rita Kasimow Brown avea șapte ani când naziștii au invadat orașul său natal Turmolt, Polonia. În 1941, naziștii i-au încercuit pe evrei și i-au băgat într-un ghetou. Rita a ajuns o artistă recunoscută a Holocaustului. Ea a lucrat și ca terapeut prin artă, experiența supraviețuirii sale fiind tema multora dintre picturile sale.

``Eu sunt supraviețuitoarea rănită. Tot timpul mă pictez în alb. Probabil are legătură cu cămașa de noapte nu tocmai albă pe care am purtat-o în timpul Holocaustului``, spunea Rita Kasimow Brown.

Acum în vârstă de 80 de ani, Rita este plină de viață și energie. Dacă nu i-am vedea operele și nu i-am auzi povestea, nu i-am ghici niciodată trecutul dureros, însă ea poartă cu ea zilnic amintirile dureroase.

``Nu știu dacă aceste răni pot fi vindecate în întregime. Ele rămân în mintea ta și îți afectează viața de zi cu zi``, mărturisea Rita Kasimow Brown.

Povestea sa este prezentată în cartea ``Portrait of a Holocaust Child, Memories and Reflections``.

Rita le-a spus celor de la CBN cum familia sa a scăpat din ghetou și a supraviețuit ``mizeriei``, după cum îi spuneau ei:

``Tatăl meu a lipsit câteva zile și a găsit o altă familie de creștini într-un orășel numit Malaki, unde a săpat un puț mare sub staul. De acolo aveam legătură cu groapa cu cartofi și aveam o ușă ce dădea în casă. Am stat acolo împreună cu mama și tata și cu cei doi frați ai mei mai mici. Doar fratele meu mai mic putea să stea în picioare în acel puț. Eu stăteam întinsă în canalul dintre puț și groapa cu cartofi. Am trăit astfel 20 de luni. Am suferit de foame și ne era tot timpul frică. A fost un adevărat iad. Parcă trăiam într-un mormânt.``

Orele în care era trează erau un adevărat coșmar. Noapte și zi, oră de oră, sufereau continuu. Cei mai mulți dintre cei 12 frați ai tatălui ei au murit, însă familia sa de cinci membri a supraviețuit.

``Creativitatea m-a ajutat nu doar să supraviețuiesc, dar și să îmi păstrez sănătatea mintală``, spunea Rita Kasimow Brown

În 2006, Rita a revizitat Polonia pentru prima dată, pentru a lua parte la Marșul Vieții. În timp ce era la Auschwitz, o mușcătură de păianjen a primit o semnificație specifică:

``Este păianjenul negru care m-a mușcat și care seamănă puțin cu svastica. De asemenea, el e plin de sânge.``

Mamă a doi copii și bunică a trei nepoți, Rita spune că a văzut multe miracole în viață:

``Noi avem în noi un instinct al supraviețuirii, care atunci era mai puternic, însă, odată cu trecerea timpului, sistemul de apărare slăbește. Ceea ce ne dă acum putere sunt copiii și nepoții. Aceasta este victoria noastră.``

Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 73 - aprilie 2015 - ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel