Drumul Crucii, din nou pe străzile din România, în Săptămâna Mare în 2018

În Săptămâna Patimilor, 70 de actori amatori pun în scenă procesul răstignirii Mântuitorului. Denumit sugestiv Drumul Crucii - Cu moartea pe moarte călcând, reprezentația arată într-un mod dramatic momentele suferințelor lui Isus Hristos. Dramatizarea e realizată de un grup de credincioşi din mai multe confesiuni religioase, pentru a demonstra că în creştinism nu sunt graniţe. Ei întruchipează personajele scenelor biblice, precum: Isus Hristos, soldaţii romani, Pilat din Pont, Baraba, Maria şi alte personaje, îmbrăcați toți în costume de epocă.

La invitaţia unor asociații si biserici din ţară, anul acesta Drumul Crucii se va desfășura după cum urmează:

Luni - 2 aprilie - LUGOJ - ora 16:00 - Casa de Cultura

Marti - 3 aprilie - HERCULANE - ora 16:00 - Casa de Cultura

Miercuri - 4 aprilie - PETROSANI - ora 16:00 - Zona blocurilor - Centrul Nou/Parcul Vicol

Joi - 5 aprilie - CLUJ - ora 16:00 - Catedrala Sf Mihail- Bulevardul Eroilor

Vineri - 6 aprilie - ALBA IULIA - ora 15:00 - Casa De Cultura

Iată câteva interviuri dintr-un reportaj despre Drumul Crucii din 2017, difuzat în emisiunea Mapamond Creștin pe AOTV.

„Foarte frumoasă reprezentația și foarte realistă. Chiar am vrezut că îi vor bate cuiele. Foarte frumos! Felicitări celor de la Drumul Crucii pentru faptul că au venit și la noi în oraș, după atâta timp. Sper ca lumea chiar să simtă și să înțeleagă mesajul de Paște, mesajul ce înseamnă că Hristos cu adevărat este viu!” (Cosmin Canea, spectator). 

„De multe ori, în timp ce făceam reprezentația, îmi venea să plâng, mă uitam la ceea ce se întâmplă și mă gândeam că e mult mai puțin decât ceea ce a fost cu adevărat.” (Oana Sucilea, actor voluntar).

Artistul ceramist Dan Leș, inițiatorul proiectului Drumul Crucii, care joacă și în rolul Mântuitorului vrea să ne amintească în imagini cutremurătoare de adevărata semnificație a Paștelui: „Ce mă motivează e faptul că românii răspund într-un număr atât de mare. Această sărbătoare este importantă pentru creștinătatea română. Cea mai importantă, deoarece reprezintă moartea și învierea lui Isus Hristos. Suntem un țepuș în fața unui mare tăvălug, consumerismul, iar românii riscă să își piardă valorile, tradiția și sărbătoarea aceasta sfântă. Cred că este important să le spunem românilor că această sărbătoare este importantă. Noi o facem prelucrată vizual în mijlocul lor. Sunt lovituri grele, de multe ori nu ne ies trucajele. O mai încasez în plină figură. Dar cred că mulți care au fost aici au fost marcați. Am văzut fețe plângând. Am văzut oameni bătrâni și copii care erau afectați și plângeau. Eu cred că datoria părinților e să le explice acasă copiilor ce s-a întâmplat acum 2000 de ani.”

„Din perspectiva unui soldat, nu e chiar ușor. E prima dată când particip la această procesiune. Am rămas impresionat de oamenii care vin să vadă Drumul Crucii. Și ei sunt foarte impresionați. Unii oameni au plâns. Alții erau la început foarte flegmatici, dar la sfârșit au venit și mi-au strâns mâna, spunându-mi că ce am făcut este un lucru extraordinar și că ne așteaptă să venim și în alți ani.” (Petru Iovanovici, actor voluntar, soldat).

„În decursul anilor cu Drumul Crucii, reacțiile oamenilor sunt diferite, fiecare are modul lui de a se raporta. Scopul nostru final este de a le arăta oamenilor practic ce reprezintă Sărbătoarea Paștelui. Ducem lipsă de informație și, de multe ori, nici informația existentă nu e corectă. Cred că, cu această reprezentație, scoatem în evidență faptul că Hristos este Cel care reprezintă tot ce înseamnă sărbătorile de Paști.” (Sorin Antal, actor voluntar, Pilat).

Povestea Drumului Crucii, spusă de Dan Leș

În preajma Sărbătorilor de Paşti (acum 15 ani) eram la Bucureşti la o expoziţie de ceramică. Cu cât se apropiau sărbătorile, se accelera ritmul alergării cumpărătorilor. Oferte de tot felul îţi furau ochii. M-am oprit o clipă şi gândul care mi-a venit a fost dacă asta e tot ce facem noi când vin Paştele. Cum am reacţiona dacă L-am vedea pe Iisus Hristos purtându-şi crucea chiar pe străzile noastre? Am fi oare atunci dispuşi să ne oprim câteva clipe, să medităm la esenţa Sărbătorilor Pascale? Cum ar fi posibil să aducem în realitate această istorie, pe care cu toţii o cunoaştem, dar care în ultima vreme este tot mai diluată?

Ca răspuns am fost inspirat cu o imagine, pe care o vedeam foarte clar în mintea mea: se contura puternic imaginea lui Iisus ducându-Şi crucea, înconjurat de soldaţi pe străzile asfaltate. Pentru moment am văzut o frântură din agonia Lui transpusă în zilele noastre. Am fost provocat atunci să fac tot ce pot, pentru ca această aducere aminte renască în zilele noastre, în memoria omului modern.

Primul pas l-am făcut în anul 2005, când împreună cu un grup de prieteni am pus în scenă pe străzile Băii Mari, evenimentele care au precedat moartea lui Iisus Hristos pe cruce. Am văzut atunci că oamenii chiar se opresc din alergarea lor câteva minute, pentru a onora ceea ce Domnul Iisus a făcut pentru noi toţi.

Sigur că noi nu eram decât o reflectare palidă a ceea ce a suferit Iisus, dar cu fiecare an, prin continuitate, prin idei noi care completează şirul evenimentelor, prin creşterea numărului de actori amatori implicaţi, prin caracterul interconfesional, prin sprijinul autorităţilor, prin atenţia pe care ne-o acordă presa, deci prin harul Celui de Sus, ne apropiem de ţelul de a aduce în contemporan într-un mod cât mai accesibil, istoria morţii Fiului lui Dumnezeu pe cruce.

În anii care au urmat, credincioşi din alte oraşe ne-au chemat cu mare drag să organizăm şi pe străzile lor Drumul Crucii.

Cred că această dramatizare este importantă din două perspective: pentru comunitate creează cadrul pentru sărbătorirea învierii Domnului Iisus Hristos, iar pentru fiecare dintre noi poate fi premisa înţelegerii scopului lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum reiese din Evanghelia după Ioan capitolul 3, versetul 16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică.”. Aceasta este o declaraţie pe care nu putem să o luăm decât foarte personal şi eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, încât toată vina mea, greşelile, păcatele mele le-a pus asupra Singurului care le putea purta şi achita: 100% om si 100% Dumnezeu, Iisus Hristos. El era singurul în stare să plătească în locul meu.

Şi asta mă aduce în faţa întrebării: ce fac eu în legătură cu acest sacrificiu? Mă întorc la ale mele, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Sau Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care mi-l face rezolvând chiar El conflictul între mine şi Dumnezeu şi mă identific cu jertfa lui Iisus Hristos la cruce, pentru ca păcatele mele să fie efectiv iertate, să ştiu că eu personal m-am împăcat cu Dumnezeu, să fiu acceptat de Tatăl ca frate mai mic al lui Iisus, să am nădejdea vieţii veşnice?

Dan Leș

Sursa text: www.drumulcrucii.ro