Angelika Wenger - povestea femeii din spatele unei lucrari puternice
Angelika Wenger este o femeie a lui Dumnezeu care s-a născut în Germania, dar care Îl slujește pe Dumnezeu de 20 de ani pe teritoriul României.
„Când am fost adolescentă, de 14-15 ani așa, am primit niște scrisori iar una a fost din România. Acolo scria în limba germană dacă vreau să începem o prietenie prin scrisori. Era o fată de lângă Sibiu. Pe mine m-a impresionat asta. Până atunci nu am știut că există nemți în România. Când am avut aproape 18 ani i-am întrebat pe părinții mei dacă am voie să o vizitez pe acestă fată în România.” a spus Angelika Wenger.
În anul 1985, Angelika Wenger și-a cumpărat un bilet de tren și a ajuns pentru prima dată în România, unde a fost impresionată de multe dintre lucrurile pe care le-a văzut aici.
„Când am venit în România prima dată am rămas șocată, dar pe de altă parte m-au impresionat foarte mult oamenii cu care m-am întâlnit, peisajul. Totul m-a impresionat.” și-a amintit aceasta.
Aceasta a venit de mai multe ori în România în timpul regimului comunist iar în timpul uneia dintre vizite a fost prinsă la vamă cu Biblii și trimisă în închisoare.
„Atunci, în '89 înainte de revoluție m-au prins și m-au luat la închisoare. Am stat acolo un timp. Știu că a fost foarte multă rugăciune în spatele meu ca să pot fi eliberată din închisoare atunci.” a mărturisit Angelika Wenger.
În 1992, deja contribuia la înființarea unui orfelinat susținând proiectul atât cu bani cât și cu resurse materiale.
„Am lucrat normal în Germania, am lucrat în editură creștină și mi-a plăcut foarte mult acolo. Dar am știut că Domnul vrea mai mult și mi-am luat concediu și tot ce am avut la dispoziție pentru a merge în România ca să ajut. Am cunoscut niște frați în România și cu ei împreună am început. După o vreme am zis că vin să vizitez să văd cum merg lucrurile. Când am ajuns într-un week-end, nu i-am anunțat că vin, și am văzut că nu erau nici copii, nu erau nici lucrurile pe care le-am adus, totul a dispărut. Am rămas foarte, foarte dezamăgită. Pentru mine a fost ca un cuțit în inimă pentru că am dat tot ce a fost în mine și am iubit țara aceasta și m-am hotărât să plec înapoi în Germania și nu mai vreau să calc niciodată pe teritoriul României.” A pecizat Angelika Wenger.
La scurt timp, Dumnezeu i-a vorbit din nou despre România iar acea chemare a răscolit profund rănile provocate de dezamăgirea suferită.
„Duhul Sfânt mi-a spus care este chemarea mea sus pe munte, când eram singură. Am putut să aud clar asta chiar dacă nu a fost ușor și m-am luptat mult cu Dumnezeu. A fost decizia cea mai bună. Mi-am luat mașina, am pornit la drum și am ajuns aici în acestă zonă. Domnul m-a adus exact la locul acesta, Vâlcelele Bune. Locul era ca o pustie, ca în junglă. Nu am știut limba prea bine atunci. Domnul mi-a spus să fac o casă acolo dar eu L-am întrebat cum să fac o casă de vreme ce eu nu am construit nici măcar o căsuță pentru un câine, iar în '94-'95 nu prea erau materiale de construcții, au fost foarte greu de găsit. Dumnezeu m-a ajutat. Am început cu casa de misiune și într-un an am reușit să o terminăm dar a fost o adevărată aventură. După aceea am simțit că mai trebuie să fac ceva pe lângă ajutoarele pe care le-am dus în acea vreme oamenilor nevoiași. Așa au început lucrurile.” A mărturisit Angelika Wenger.
Niște prieteni din Germania au venit să o viziteze și au sesizat că Angelika dezvoltase deja o lucrare stabilă iar pentru a putea continua dezvoltarea au considerat că prietena lor are nevoie și de un sot, care să-i fie partener în această misiune.
„Acești prieteni, fără ca eu să știu, au luat în Germania niște reviste creștine și au scris un anunț prin care scris că căută un bărbat puternic pentru o misionară din sud-estul Europei. Și într-o zi m-au sunat și m-au rugat să verific faxul pentru că aveau ceva pentru mine. Au trimis niște scrisori. Am râs și am zis că e o glumă foarte bună.” Și-a mai amintit aceasta.
Totuși, a realizat că acești prieteni s-au implicat foarte serios în găsirea unui partener pentru ea și astfel a decis să raspundă la două dintre scrisorile primite.
„Și una dintre acestea a fost cea a lui Mathias.” a spus Angelika.
„Înainte am fost foarte patriot. Nu m-am gândit că aș mai putea pleca vreodată din județul în care am crescut dar m-am ocupat de Europa de Est și am fost și în Rusia iar în acest interval de timp am făcut cunoștiință cu Angelika.” A spus misionarul Mathias Wenger.
„A fost ceva foarte supranatural. Într-un timp foarte scurt, am știut că noi suntem chemați amândoi.” A mărturisit Angelika Wenger.
„Am venit aici în România. Și Dumnezeu a făcut în așa fel încât să mă adaptez bine și să am o perspectivă pentru țara și pentru misiunea aceasta. Ne-am căsătorit în 1999.” A mai mărturisit misionarul.
„Eu știu că Mathias mă completează perfect. El are o inimă dedicată României și a fost pergătit înainte de a ne căsători.” A adăugat Angelika Wenger.
„Bineînțeles că la început nu știam exact care va fi ocupația mea dar am găsit destul de repede locurile în care să mă implic.” A pecizat Mathias Wenger.
„Dumnezeu ne-a dat atunci și doi copii: pe Hannah și pe Lucas iar acum slujim împreună.” a spus misionara.
„Momentan eu mă simt aici la locul portivit și îmi place lucrarea pe care o fac.” A adăugat Mathias Wenger.
„Viziunea noastră este ca oamenii să fie transformați prin Isus Hristos, să aibă caracter, să fie mai maturi în Hristos. În 2003 am început prima ediție a Școlii de Ucenici, aici în casa de misiune. Dumnezeu ne-a spus să facem o clădire mai mare pentru că locul era prea strâmt. Am reușit să construim o altă clădire lângă casa de misiune iar acolo am continuat cu alte ediții ale Școli de Ucenici.” A precizat Angelika Wenger.
„De aproximativ patru ani sunt angajat la misiune. Am cunoscut-o pe Angelika în anul 2003, când am fost stundent la prima ediție a Școalii de Ucenici. În 2003 deja erau căsătoriți și lucrau împreună. I-am privit de multe ori cum reacționează atunci când încercările și problemele veneau peste ei și pot să spun că L-am văzut pe Hristos de fiecare dată.” a mărturisit Florin Lupean, profesor al Școlii de Ucenici din Vâlcelele Bune.
„Dacă ai scris undeva 'Viața în Isus Hristos' trebuie să fii conștient că prin tot ceea ce faci trebuie să Îl reprezinți pe Isus.” a spus misionarul Mathias Wenger.
„Trebuie apreciați acești oameni pentru că au făcut mult bine generației noastre de tineri, au investit în tineri, au făcut bine bisericilor și au făcut bine oamenilor care au avut nevoie de un loc unde să vină, să se liniștească și să caute voia lui Dumnezeu.” A mai spus Florin Lupean.
„Noi ne dorim ca tot ceea ce am început aici, tot ce a început soția mea înainte dar și ce facem noi acum, să vedem că sunt oameni lângă noi care vor să ajute, care să crească și care să facă asta mai departe.” A mai adăugat misionarul Mathias Wenger.
„Ei și-au înțeles locul, și-au înțeles rolul și sunt credincioși în lucurile pe care Dumnezeu le-a încredințat. Iar acest lucru face din ei niște oameni speciali și de aceea mulți oameni îi iubesc.” a mai menționat Florin Lupean.