Ucenicie 10 - Darurile Duhului Sfânt

CAPITOLUL 1: DARURILE DUHULUI SFÂNT

Puține subiecte din Noul Testament sunt la fel de importante cum sunt darurile Duhului Sfânt. Pavel, în capitolul 12 din 1 Corinteni, prezintă Biserica Domnului Isus Hristos ca trup (1 Corinteni 12 : 27). El arată că membrii acestui Trup sunt credincioșii care manifestă diferite daruri, chiar la fel cum părțile trupului uman au diferite funcții și scopuri. Toți acești membri, lucrând împreună în armonie, devin Trupul mistic al lui Hristos pe Pământ. În lumina acestor lucruri, fără darurile Duhului Sfânt, Biserica este ceva diferit de ceea ce Dumnezeu a intenționat. În loc să fie un organism supranatural, Biserica este doar o altă organizație umană.

Descarcă acum Vezi toate brosurile

Este o chestiune de istorie faptul că la scurt timp după perioada apostolică, darurile Duhului Sfânt au început să dispară treptat din Biserică. S-au dat multe motive pentru care s-a întâmplat acest lucru. O explicație comună este că, atunci când canonul Noului Testament (cărțile Noului Testament recunoscute de către Biserica Creștină ca fiind autentice și inspirate) a fost complet, aceste daruri nu mai erau necesare.

Așa cum binecunoscutul scriitor, Donald Gee, scoate în evidență în cartea sa minunată, Despre darurile spirituale, nu există nicio evidență în Noul Testament care să sprijine o astfel de înțelegere. Acesta a scris:

„Un asemenea argument se bazează pe o completă concepție greșită a adevăratei naturi și a scopului darurilor Duhului Sfânt. Se presupune că în Biserica Primară, exprimarea prin aceste daruri a avut toată autoritatea Scripturilor, dar Noul Testament dovedește în totalitate netemeinicia unei astfel de idei. Biserica Primară este redată ca apelând în mod constant la Scripturile Vechiului Testament (notă: niciodată la proprii lor „profeți”) pentru sprijin pentru toate doctrinele și pentru rezolvare în fiecare dispută (Faptele Apostolilor 2 : 16, 15 : 15, 26 : 22). „Profeția Scripturii” (2 Petru 1 : 20) a dat un alt nivel diferit de autoritatea față de darurile spirituale care erau printre ei, și încă o face.

Deși manifestarea darurilor Duhului Sfânt a încetat într-o oarecare măsură după era apostolică, nu există nicio dovadă că aceasta s-a întâmplat din cauză că Domnul și-a luat înapoi darurile. Acestea au încetat din cauză că Biserica a devenit călduță. Începutul cuiva de a deveni căldicel poate fi văzut în avertismentul Domnului pentru Biserica din Efes, când a dat lui Ioan revelația legată de anul 96, d.Hr. (Studenții profetici sunt de-acord că această biserică simbolizează perioada apostolică a istoriei Bisericii).

„Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți, dar, aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” (Apocalipsa 2 : 4, 5)

În timpul perioadei marilor persecuții din secolele I și II, darurile Duhului Sfânt au continuat să fie mai mult sau mai puțin manifestate. Cu toate acestea, la scurt timp după ce Constantin a decretat creștinismul ca religie națională și Biserica a obținut favoare imperială, lucrarea darurilor spirituale a scăzut rapid.

Este important să observăm că darurile Duhului Sfânt nu au încetat vreodată în totalitate. Povestea sfântului Francis conține multe miracole de vindecare. Când și-a trimis predicatorii, el le-a dat aceeași poruncă pe care a dat-o Isus ucenicilor Săi, în Matei 10 : 8. Trebuiau să predice Evanghelia și „să vindece bolnavii, să curețe leproșii, să învieze morții și să alunge demonii.”

Istoria sectelor persecutate ale valdenzilor și albigenzilor arată că darurile Duhului Sfânt erau manifestate chiar în perioada Evului Mediu. John Wesley, în secolul al XVIII – lea, relatează în jurnalele sale un fenomen remarcabil, care a avut loc în timpul întâlnirilor primilor metodiști. Moravienii și alte grupuri contemporane au experimentat multe manifestări supranaturale neobișnuite. În timp ce folosirea și exercitarea darurilor s-a diminuat foarte mult în timpul secolelor următoare Evului Bisericii, acestea nu au dispărut complet. Când au început oamenii să se roage pentru restaurarea darurilor pentru Biserică, a rezultat prezenta revărsare a Duhului Sfânt pentru zilele din urmă.

Au încetat darurile spirituale?

Există un pasaj în Scriptură care a fost folosit ca și text-dovadă de către cei care susțin că darurile Duhului Sfânt au încetat în Biserică. Acest pasaj este în 1 Corinteni 13 : 8 – 10:

„Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârșit, acest <<în parte>> se va sfârși.”

Acest pasaj spune că profețiile, limbile și cunoștința vor înceta sau vor avea sfârșit. Cu toate acestea, Scriptura ne arată că perioada la care se referă nu este deloc în acest veac, ci veacul perfect care urmează să vină! Chiar și o persoană neînvățată știe că „ceea ce este perfect” nu a venit încă.

Semnele trebuiau să urmeze

În Marea Sa Trimitere, Domnul a dat promisiunea semnelor miraculoase care vor urma și vor confirma predicarea Cuvântului (Marcu 16 : 15 – 18). Aceste semne erau intenționate să convingă păgânii de autenticitatea mesajului Evangheliei. Nu exista niciun indiciu care să arate că termenii Marii Trimiteri aveau să se modifice într-un anumit fel. De fapt, Isus a spus că toate generațiile care au să vină, chiar și cele din ultimul veac, au să observe „toate lucrurile pe care vi le-am poruncit.”

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Şi învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28 : 19 , 20)

Cuvintele de mai sus sunt ultimele cuvinte scrise de către apostolul Matei. Cine poate să nege că Marea Trimitere nu mai are efect?

Citește integral Darurile Duhului Sfânt, parte a cursului UCENICIE:

Descarcă acum Vezi toate brosurile