Ce înseamnă să trăiești liber?

Daniela Sereș

Vreau să vă povestesc despre Dumnezeul vieții mele. Un Dumnezeu bun, iertător, puternic și credincios. Acel Dumnezeu a plănuit când să mă nasc, a plănuit un viitor și o nădejde pentru mine. De aceea, de mică, de când am fost dusă la binecuvântare a plantat în mine acea sămânță, care o perioadă foarte îndelungată a stagnat. Dar, prin rugăciunile părinților și bunicii mele, în cele din urmă a dat roade pentru că, cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce niciodată înapoi fără să rodească. Și asta a făcut și în viața mea, deși a durat un timp mai îndelungat. Dar, după cum am spus, El este un Dumnezeu credincios și întotdeauna face ceea ce își propune în viața noastră.

Vreau să spun că atunci când L-am cunoscut pe Dumnezeu, am cunoscut mai întâi bunătatea Lui în viața mea și cu cât cunoșteam mai mult bunătatea lui Dumnezeu în viața mea cu atât mai mult descopeream și păcatul din viața mea și m-am gândit: „Doamne tu poți să fi un Dumnezeu bun cu cei răi?". Da! Dumnezeu a fost bun cu mine, deși am fost o ființă rea. Eram adâncită, nu lângă un izvor cu apă, ci într-o rădăcină adâncă, într-o mlaștină adâncă în întuneric. Dar Dumnezeu m-a smuls cu putere de acolo și m-a adus la lumină. Mă gândeam că dacă ar fi, și va fi o zi a judecății, păcatele mele ar fi expuse pe un ecran mare vizibil al cerului, unde nu o să pot să mă ascund cu faptele mele de fețele cunoscuților și de fața lui Dumnezeu. M-am gândit: „oare ce este de făcut?" și nu găseam soluția. În același timp, aveam o presiune imensă asupra mea pentru că mi s-a trezit dintr-odată conștiința care urla împotriva mea. Aceasta îmi dădea o stare de murdărie spirituală, fizică și nu știam cum să scap de ea. Dar Dumnezeu bineînțeles că avea planurile Lui de salvare pentru mine pe care le-a țesut cu mult timp înainte și printr-o vecină, m-a orientat înspre biserica chiar din colțul străzii mele, Filadelfia, ca să vedeți că salvarea este chiar lângă ușă noastră, mai aproape decât credem sau ne închipuim noi. Duminica următoare m-am pregătit, m-am fardat bine, m-am îmbrăcat frumos și m-am dus la biserică. Când am intrat în acea încăpere parcă am intrat într-o altă lume. Am simțit o altă atmosferă, calm și pace, am văzut altfel de oameni, cu altă vorbire, cu altă atitudine și am fost profund impresionată. Acei oamenii au devenit prietenii mei, sfătuitorii mei, părinții mei spirituali și frații mei în cele din urmă.

De cum am intrat acolo și a început să cânte formația de laudă și închinare am început să plâng foarte tare, îmi curgeau fardurile, lacrimile și nu mai puteam să mă stăpânesc. Mă întrebam: „ce e cu mine?”. Nu știam ce mi se întâmplă. Am ieșit de câteva ori din sală pentru a mă duceam la toaletă unde îmi aranjam machiajul și veneam înapoi foarte încurajată că nu o să mai plâng. De fiecare dată când mă așezam la loc, mă uitam în stânga și în dreapta și le asiguram pe cele din lateral că eu nu am nimic, neștiind ce mi se întâmpla din moment ce plângeam necontrolat. Dar nu m-am mai putut stăpâni și mi-am dat seama că Dumnezeu deja lucra în mine. Și a lucrat într-un mod atât de rapid încât în câteva luni m-am botezat. Dumnezeu mi-a șoptit și mi-a vorbit în mod personal ca să mă botez și într-un mod secret pentru că știa că o să fie împotriviri din partea unora, sau chiar a familiei mele.

Timp de trei zile și trei nopți am auzit în continuu o voce care îmi spunea: „Botează-te! Botează-te! Botează-te!”. Fiind singurul lucru pe care l-am auzit în continuu, am făcut lucrul acesta, m-am botezat. În primul rând, mi-am cumpărat haine albe de botez, ca să fiu îmbrăcată cum vedeam că se practică și am ascultat vocea aceea pe care nu o puteam ignora, deși mie nici nu îmi trecea prin gând să mă botez. Mă gândeam că o voi lăsa pentru mai încolo, când voi fi pregătită. Mă gândeam că îmi trebuie un timp de pregătire ca să fiu sfântă și curată în fața lui Dumnezeu, să nu mai car bagaje cu mine și când o să fac decizia, să fiu ruptă total de lume, obiceiuri și de tot ce făceam înainte. Asta mă gândeam, dar vocea mi-a spus: „Botează-te!” și am făcut-o.

În perioada aceea era o tabără la Bulz, din care făcea parte biserica noastră. Am rugat o prietenă din biserică să mergem de urgență acolo pentru că nu mai puteam să amân. M-am dus acolo și m-au botezat. Acolo am făcut prima dată cunoștință cu puterea lui Dumnezeu, cu puterea Lui supranaturală prin care a lucrat prin acei oameni care erau acolo. Am fost eliberată. Am văzut acolo minunile lui Dumnezeu, vindecări, chiar miracole... acea atmosferă plină de putere care m-a impresionat foarte mult și unde am simțit într-adevăr eliberare. Nu am mai simțit acea condamnare pe care o simțeam înainte și acea apăsare de vinovăție. Dintr-odată mi s-a luat sentimentul de vinovăție și dacă mă gândeam: „cine o să poată să șteargă filmul vieții mele dacă o să fie văzut?". Am aflat că Isus este cel care m-a iertat și mi-a șters toate păcatele. Când am descoperit lucrul acesta am simțit o imensă ușurare, incredibilă, m-am simțit atât de liberă, de acceptată și nu am văzut în acei oameni nici o judecată. Am putut să le mărturisesc tot ce am avut pe suflet pentru că eu chiar am vrut să fiu liberă și să mă eliberez de acolo.

Pe drum, când am venit acasă, am început să dau telefoane pentru a-mi anunța familia că m-am botezat, pentru că nimeni nu știa. Am sunat-o pe mama, pe sora mea, dar în vocile lor am simțit o îngrijorare foarte mare și parcă îmi spuneau că ăsta e cel mai mare rău pe care l-aș fi putut face și că nu o să mă pot ține. Erau dăți când parcă stăteau la pândă să vadă când o să greșesc sau când o să fac ceva în dezacord cu voia lui Dumnezeu, pentru că s-au gândit că fac legământ cu Dumnezeu și o să îmi calc legământul și asta li s-a părut foarte grav. Dar, Dumnezeu a fost cel care m-a ținut. M-am întors acasă și soțul meu a fost singurul care mi-a acordat credit, spre uimirea mea, pentru că el a fost cel care mi-a deschis brațele și Dumnezeu l-a făcut să își deschidă și inima pentru mine. El era singurul care nu mai putea avea încredere în mine pentru că o viață întreagă l-am trădat, l-am mințit și i-am distrus toate așteptările. Când am ajuns acasă, dintr-odată, a izbucnit în lacrimi, m-a îmbrățișat și chiar a crezut că toate promisiunile pe care i le fac o să fie adevărate și vorbeam despre un Dumnezeu credincios.

Soțul meu s-a botezat în cele din urmă. M-am rugat mult pentru el. Dumnezeu ne-a restaurat căsnicia într-un mod miraculos. Eram tot timpul pe punctul de a divorța, nu aveam o căsnicie bună, căutam mai mult defecte decât calități în el. Dar, dintr-odată, Dumnezeu mi-a arătat un om ce e plin de calități, un om care e cinstit și corect și care a avut răbdarea lui Dumnezeu în el și inima lui bună care să mă ierte și să mă primească. Am descoperit în el un prieten bun, un tată bun, un sprijin bun și am văzut că are inima lui Dumnezeu în el. De aceea, Dumnezeu care e credincios, a refăcut, nu din cioburi, ci din praf toată căsnicia noastră. A restaurat relația dintre noi, cu copilul nostru și în casa noastră este o armonie, o pace, o liniște pe care nu am cunoscut-o până atunci.

Provenind dintr-o familie destrămată, până la urmă părinții mei au divorțat, deși au fost credincioși, nu L-ai mai pus pe Dumnezeu pe primul plan. Eu am luat multe obiceiuri proaste de acolo, nu am avut exemple bune și am acționat și eu ca atare. Am mers în direcția total greșită față de Dumnezeu, dar mă urmăreau puținele cântări pe care le-am reținut. La biserică am fost doar de câteva ori când am fost mică, dar cântările acelea vechi, mi-am dat seama că știam fiecare cuvânt din ele. Mi-au rămas așa adânc sădite în inimă și uneori mă agățam de ele și le cântam. De fapt, Îl aveam în mine pe Dumnezeu și sămânța Lui și El a făcut ca la momentul potrivit să dea roade.

Dumnezeu nu a terminat aici lucrarea cu familia mea și eu cred cu tărie că fiul meu va face și el legământ cu Dumnezeu, chiar dacă acum e împotrivitor. Dumnezeu are planuri și pentru el și vreau să îndemn oamenii care au în familiile lor persoane care nu sunt credincioase să persevereze în rugăciune și să o facă cu bucurie. Eu mă rog deja, ca și când l-aș vedea deja mântuit. Deci nu am niciodată tristețe în rugăciunile mele, ci mă rog ca pentru un om deja mântuit, puternic, sfânt în fața lui Dumnezeu și pot să îmi bucur sufletul dinainte de a se întâmpla și cred cu tărie fără nici o urmă de îndoială.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista