SOS 3. Putem fi afectati de pacatele stramosilor?
Inapoi | Inainte |
Acesta este un principiu al MOŞTENIRILOR, vizibil valabil în diferite domenii: justiţie, medicină, psihologie şi nu mai puţin în Scriptură. Avem planşa “PRINCIPIUL GENERAŢIONAL” care încearcă să prezinte cele două împărăţii şi două linii genealogice: Împărăţia cerurilor şi Împărăţia întunericului. Credinciosul are moşteniri de pe linia lui Adam şi de pe linia celui de al doilea Adam, Isus Hristos. Făcând parte atât din familia lui Dumnezeu, cât şi din familia lui Adam avem două tipuri de moşteniri.
Avem moşteniri de pe linia lui Adam, “moşteniri pământeşti”: binecuvântări şi blesteme, şi moşteniri de pe linia lui Isus (al doilea Adam), “moşteniri cereşti”: binecuvântări.
De la Adam am moştenit generaţional, datorită NEASCULTĂRII lui, moartea şi un fel deşert de vieţuire precum şi celelalte, bune şi rele, făcute de cei din neamul nostru.
Romani 5:12 “De aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume, şi prin pãcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricinã cã toţi au pãcãtuit...”
1 Petru 1:18-19,23 “cãci ştiţi cã nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost rãscumpãraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserãţi de la pãrinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur şi fãrã prihanã. [.......] fiindcã aţi fost nãscuţi din nou nu dintr-o sãmânţã, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rãmâne în veac.”
Însuşi Isus Hristos a venit pe pământ şi a plătit la cruce plata păcatelor noastre pentru a ne face moştenitori!
De la Isus (al doilea Adam) am moştenit generaţional, datorită ASCULTĂRII Lui, viaţa veşnică şi neprihănirea.
Ioan 1:12-13 “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Romani 6:4-5 “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”
Romani 8:17 “Şi, dacã Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreunã moştenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim şi proslãviţi împreunã cu El.”
Biblia ne arată misiunea apostolului Pavel cu privire la moşteniri, în Fapte 26:17-18 “Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
Mosteniri pamantesti, generationale
Moştenim lucruri bune: moştenim pe părinţii noştri, averile agonisite de generaţii, educaţia pe care ne-o acordă, ba chiar şi credinţa lor după cum spune Scriptura în cazul lui Timotei, în 2 Timotei 1:5 “Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefãcutã, care s-a sãlãşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi Sunt încredinţat cã şi în tine.”
Deşi avem responsabilitatea a ceea ce credem noi, beneficiem chiar şi de moştenirea îndurării Lui Dumnezeu “pânã la al miilea neam” pentru cei ce iubesc pe Domnul şi pãzesc poruncile Lui (Exod 20:6).
Moştenim însă şi cele rele: pedepsirea nelegiuirii părinţilor în copii pânã la al treilea şi la al patrulea neam, al celor ce păcătuiesc prin idolatrie (în cele 10 porunci veşnice, Exod 20:5) sau problema apartenenţei reale, desăvârşite, în adunarea Domnului, a celui născut din curvie (sau al celor din genealogia lui), până la a zecea generaţie. Toate acestea sunt de fapt în acelaşi timp atât principii spirituale cât şi avertismente cu privire la efectul anumitor păcate.
Astfel ni se spune în Deuteronom 23:2 “Cel nãscut din curvie sã nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui sã nu intre în adunarea Domnului.”
Iar în Exod 20:5-6 “Sã nu te închini înaintea lor [a altor dumnezei] şi sã nu le slujeşti; cãci Eu, Domnul, Dumnezeul tãu, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea pãrinţilor în copii pânã la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mã urãsc, şi Mã îndur pânã la al miilea neam de cei ce Mã iubesc şi pãzesc poruncile Mele.”
Vedem participarea generaţională a oamenilor şi în Evrei 7:9-10 “... însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam”.
Vestea cea bună este că putem fi restauraţi, prin pocăinţă, ca să scăpăm de moştenirile generaţionale cele rele, prin lucrarea Domnului Isus Hristos.
Astfel putem aplica rugăciunile de pocăinţă, în numele familiei şi a neamului, a lui Neemia, “eu şi casa tatălui meu am păcătuit”(Neem.1:6), sau din Daniel 9:20 “... mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu” sau Ieremia 14:20 „Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.”
În Noul Testament vedem problema generaţională a efectului necredinţei în Marcu 9:14-29: un copil demonizat, adus de un tată necredincios, ce făcea parte dintr-un neam necredincios. Abia după ce tatăl se pocăieşte, rostind cu lacrimi:“Cred Doamne, ajută necredinţei mele!” Domnul Isus îl poate elibera pe copil! Lucru pe care ucenicii nu ştiuseră şi nu putuseră să îl facă.
De asemenea întrebarea ucenicilor din Ioan 9:2 „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” chiar dacă în acel caz nu era aşa, întrebarea rămâne legitimă, prin faptul că nu a fost contestată de Domnul, şi astfel atestă posibilitatea existenţei unei cauze generaţionale a bolii, datorate păcatelor predecesorilor.
Rezumat
Copiii lui Dumnezeu, credincioşii, fac parte deci din două familii: familia lui Adam şi familia lui Dumnezeu. De la ambele familii moştenim.
Ceea ce dorim este să ne dezlegăm, cât mai desăvârşit, de orice moştenire rea, generaţională. Aceasta se realizează prin pocăinţă. Noi ne putem debarasa de moştenirea rea primită, prin recunoaşterea păcatelor predecesorilor noştri, în mod specific, cerând iertare, în numele familiei din care facem parte, pentru păcatele ce sau săvârşit.
Această cerere de iertare îl restaurează doar pe cel care s-a pocăit, şi pe urmaşii lui minori. Nu credem că cineva se poate pocăi în numele strămoşilor, cu efect asupra acelor predecesori!
“Pachetul S.O.S” - autori: Bogdan si Mircea Graur - www.inHimministry.com
Inapoi | Inainte |