Mantuirea si pacatul (3)

G. Credinţa

Cele două locuri în care se petrece procesul de a crede, sunt:

• inima
• mintea

Din păcate, cele două elemente nu cred acelaşi lucru.

Mintea crede un lucru.

(Pocăinţa înseamnă: „a-ţi schimba mintea.”)

Inima crede alt lucru.

Vindecarea începe atunci când credem adevărul şi eliminăm minciuna atât din mintea, cât şi din inima noastră.

Împărţirea, dihotomia şi modul contradictoriu de gândire dintre minte şi inimă crează nesiguranţă şi vulnerabilitate. Deschidem astfel poarta duşmanului care ne aduce durere şi minciuni.

H. Negarea şi urmările

Mulţi dintre noi nu au rezolvat dilema minţii împărţite.

Trăim într-un turn de fildeş al aşteptărilor religioase care nu permit întreruperi ale realităţii. Negarea adevărului obstrucţionează lucrarea pocăinţei şi a harului în viaţa noastră. Pocăinţa înseamnă schimbarea minţii, eliminând pretextele şi imaginaţia nefolositoare, pentru a ne alinia gândurile la adevărul lui Dumnezeu. Oscilăm între două opinii, mişcându-ne între poruncile Duhului şi chemările firii. Ca şi credincioşi, nu realizăm nimic durabil pentru Împărăţie, ci doar săpăm o brazdă, mişcându-ne înainte şi înapoi în nehotărârea noastră. Cu cât oscilăm mai mult, cu atât mai adâncă va fi brazda.

Mulţi dintre noi, nerecunoscând pericolul în care ne aflăm şi nici şiretenia vrăjmaşului, ne considerăm suficient de deştepţi pentru a ne alege singuri calea. Nu urmăm în mod consecvent călăuzirea Duhului Sfânt. Îl urmăm doar un timp, apoi credem că ne vom putea găsi singuri calea de a ieşi din jungla păcatului. Oscilăm între umblarea în Duhul şi umblarea după poftele firii. Iacov spune că un om nestatornic este instabil în toate căile lui. Cuvântul grecesc pentru gândirea dublă este „di psihos” – cu două suflete sau sfâşiat între două opinii. Înţelesul nu este doar acela de slab în credinţă, ci acela de a fi dispus să meargă în egală măsură şi pe calea neprihănirii, dar şi pe calea neadevărului.

I. Vindecarea şi eliberarea

Cunoaşterea adevărului este cheia eliberării, a vindecării spirituale şi a libertăţii credinciosului.

De multe ori, eliberarea aduce şi vindecarea trupului. Deseori apăsarea din suflet (emoţiile) a creat durere fizică în corp. Când doctorii nu pot găsi motivul patologic al bolii, presupunem că vrăjmaşul lucrează pentru a submina funcţiile vieţii în corp. Ce altă cale e mai bună pentru a recolta rezultatele minciunilor decât incapacitarea corpului, „ţesut în mod măreţ şi minunat”, imaginea lui Dumnezeu reflectată în noi?

Scopul cel mai important al lui Dumnezeu şi dorinţa inimii Sale este să avem biruinţă şi să predicăm Evanghelia. Singura modalitate prin care putem face acest lucru este să îmbrăţişăm moartea de la Calvar şi Învierea. Doar umblând în adevăr (Isus) se va putea observa adevărata glorie şi scopul lui Dumnezeu, după a cărui chip am fost făcuţi. Dorinţa cea mai mare a lui Dumnezeu şi cel mai mare bine al nostru este să trăim visul pe care El l-a pus în viaţa noastră.

VERSETUL CHEIE: Matei 10: 7-8 - „Şi pe drum, propovăduiţi… vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.”

Restaurarea aduce:

• Putere interioară
• Iertare
• Speranţă şi vindecare
• Pace
• Recăpătarea inocenţei