Manualul luptatorilor (2)

D. Ocupaţie sau proprietate

„Posedarea demonică” este un termen nefolositor. Nu vă lăsaţi atraşi în discuţii inutile despre posibilitatea ca un creştin să fie sau nu posedat de demoni.

În limba engleză, posesia are două sau trei înţelesuri: a ocupa, a controla sau a deţine proprietatea. Termenii nu înseamnă acelaşi lucru şi nici nu pot fi interschimbabili. Prin urmare, dacă cineva poate controla locul pe care îl ocupă, s-ar putea ca el să nu controleze locul al cărui proprietar este. Să facem un pas mai departe:

• A controla prin ocupare nu înseamnă că suntem proprietari.
• Putem ocupa lucruri care sunt în proprietatea noastră şi putem poseda lucruri pe care nu le ocupăm. Diferenţa dintre un moşier şi un arendaş ilustrează acest fapt.

Cine este în casă ?

Când suntem salvaţi, Regele cumpără casa. Dar faptul că Regele cumpără casa nu înseamnă că şoarecii vor pleca. Un rege poate avea un palat care este plin de şoareci, dar aceştia nu sunt proprietarii castelului, în ciuda faptului că părţi din acesta sunt ocupate de şoareci.

Mulţi creştini sunt dependenţi de jargonul teologic al credinţelor lor şi rămân blocaţi, pentru că doctrina nu le permite o explicare adecvată sau un remediu pentru condiţia de suferinţă umană pe care o experimentează. Pentru că ei cred că un creştin nu poate avea un demon, nu au idee cum să explice lucrurile ciudate pe care le văd şi le simt. Nu au nici o cale de a-l identifica pe cel care este în casă, şi nici nu ştiu ce să facă.

E. Şoareci, gunoi şi Regele

La fel cum un rege ar da porunca de a se pune capcane şi de a se astupa găurile de şoareci, tot la fel şi Regele Isus ne-a dat, prin Duhul Sfânt, dreptul de a profita de autoritatea Sa pentru a curăţi casa.

Noi suntem templul Duhului Sfânt. Odată ce suntem mântuiţi, aceasta însemnând a intra sub autoritatea Sa, procesul salvator al restaurării şi al sfinţirii începe. Exact acelaşi lucru li s-a întâmplat copiilor lui Israel când au sosit, în final, la moştenirea lor, după o absenţă de 430 de ani. Deşi Ţara Promisă era încă moştenirea lor legală, au găsit-o invadată de uriaşi şi fortificată prin cetăţi ale naţiunilor păgâne.

Noi suntem darul Tatălui pentru Fiul Său, suntem moştenirea lui Cristos. Dar la fel ca şi Tara Promisă, am devenit un regat plin de rele şi supus duşmanului. Oridecâte ori cedăm ispitei duşmanului, îmbrăţişăm minciuna, iar el îşi extinde teritoriul. Regula spirituală a jocului este: „cui doreşti să te supui, aceluia îi vei fi sclav.” Fiecare act de ascultare de Satan (păcat) îi permite acestuia să îşi lărgească domeniul pe care l-a câştigat prin „păcatele strămoşilor”, până când drepturile pe care le-a moştenit prin păcatele generaţiilor trecute devin ferm fixate în noi.

Diavolul se foloseşte de păcatele părinţilor pentru a câştiga dreptul legal de a pătrunde în templul urmaşului. „Drepturile” diavolului sunt legale doar până în momentul când suntem salvaţi. El se foloseşte de aceste drepturi pe care le pretinde pentru a-şi forma o bază de acţiune care îi oferă o poziţie internă de pe care poate înfrânge persoana. Aceste citadele ale răului nu dispar în mod magic atunci când Isus intră în viaţa cuiva.