Invazia (2)

E. Omul tare

Vechiul Demon Conducător

Vechiul demon conducător este spiritul care se instalează pe linia familiei tale.

Aşa cum Duhul Sfânt domneşte peste restaurarea unei vieţi, tot la fel se pare că diavolul a însărcinat pe unul dintre ai săi cu responsabilitatea de a se „ocupa” de distrugerea persoanei. L-am numit pe acesta Cel ce Ţine Evidenţele, sau Vechiul Demon Conducător (V.D.C.). El este cel care supraveghează toate activităţile demonice dintr-o viaţă. Ştie conturile păcatelor generaţiilor trecute. Ştie care blesteme sunt încă active şi ce acţiuni legale pot fi întreprinse asupra persoanei, deşi teoretic, cea mai mare parte a activităţii sale asupra creştinului este comisă ilegal.

El ştie care uşi sunt deschise, ce demoni se află în întărituri şi cine cui răspunde în ordinea autorităţii demonice. El ştie ce jurăminte şi ce cuvinte sunt încă în circulaţie. Datoria lui este să susţină activitatea de distrugere în viaţa persoanei de care el e responsabil. Mulţi oameni au crezut că nu e înţelept să vorbeşti diavolului şi au evitat această abordare în trecut. Singurele perioade când auzeam pe cineva vorbind diavolului era în timpul eliberărilor, şi atunci acest lucru se făcea ţipând la el. (Nici măcar nu e nevoie să ne ridicăm vocea la demoni, decât dacă ne îndoim de autoritatea noastră în Cristos. Dacă ne îndoim de aceasta, mai bine nu le vorbim deloc.) Când le ordonăm să spună adevărul, în numele lui Isus – „care va fi adevărat acum şi în ziua judecăţii” – putem avea încredere că vom aduna informaţia necesară. Isus le-a vorbit demonilor în multe ocazii. El le-a respectat eforturile, ba chiar le-a şi răspuns cererilor, lăsându-i să intre în porci. E evident că ei nu au ghicit unde vor merge porcii, dar Isus a ştiut.

Deoarece demonii sunt organizaţi în ierarhii de putere, îi putem lega unul de altul şi îi putem trimite împreună afară în acelaşi timp. Când sunt alungaţi în numele lui Isus şi când terenul lor legal le-a fost smuls, când credinciosul îşi cunoaşte autoritatea, nu mai e atât de dificil să ai de-a face cu demonii.

F. Spunând pe nume demonilor

Multe dintre căpeteniile diferitelor întărituri răspund direct Vechiului Demon Conducător (V.D.C.) care se găseşte ascuns în spatele numelui persoanei, la fel cum ar apărea pe certificatul de naştere.

V.D.C. poate fi folositor în grăbirea eliberării şi a vindecării. Atunci când îi putem vorbi cu autoritatea pe care ne-a dat-o Isus în Matei 10:1 şi în Luca 10: 19, folosind înţelepciune şi respect, putem aştepta protecţia lui Dumnezeu pentru a nu fi dezamăgiţi. Toţi demonii trebuie să spună adevărul când li se ordonă aceasta, în numele lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului iubitor. Propria lor mărturie poate fi folositoare pentru a-i incrimina.

Este important să fim specifici cu duşmanul când avem de-a face cu el. E nevoie să-l numim. El e foarte legalist şi literal, pentru a nu mai vorbi de religiozitatea sa. E nevoie să „punem punctul pe i” şi să „punem punct la sfârşitul propoziţiei” înainte ca el să-şi recunoască partea în toată afacerea.

Biblia ne prezintă două modele de a-l numi pe diavol: după ceea ce face şi după lucrul de care se agaţă. „Duhul neputinţei bolii”, „duhul apăsării”, „duhul fricii” şi „duhul muţeniei şi al surzirii” sunt doar câteva exemple de numire a duşmanului după ceea ce face.

Daniel 10: 10-21 ne oferă o perspectivă asupra lucrurilor la care ţine duşmanul şi asupra activităţii spiritelor teritoriale. Acestea conduc teritorii şi regiuni. Trăind în acele teritorii, sub conducerea aceea, noi suntem supuşi daunelor, mai ales dacă suntem inconştienţi de existenţa acelor duhuri. Din moment ce V.D.C. ne consideră pe mine sau pe tine drept teritoriul lui, este logic ca el să-şi ia numele după domeniul pe care îl stăpâneşte, la fel cum făcea şi prinţul Persiei. El se va identifica prin numele persoanei de care se ocupă, folosindu-se de numele acesteia de pe certificatul de naştere, pe care şi-l va lua ca aparţinându-i. Uneori, el foloseşte o poreclă. Dacă suspectaţi acel fapt, legaţi-l prin ambele nume.

G. Minciuna–activarea seminţelor rele ale păcatului

Isus a povestit o parabolă despre un om care şi-a însămânţat câmpul, dar pe când el dormea, a venit vrăjmaşul care a semănat neghină.

Despre ce câmp vorbeşte Isus? Care este pământul sufletului uman? Diavolul este duşmanul care iese în noapte pentru a semăna minciuni (seminţe ale răului) în solul proaspăt cultivat al sufletului nostrum; plantează seminţele rebeliunii, ale respingerii şi ale perversiunii în pământul delicat şi inocent al copilăriei; profită de inocenţa noastră, făcându-şi explicaţiile şi argumentele să sune cât mai corecte; se foloseşte de oportunitatea de a planta în vieţile noastre tinere aceleaşi minciuni distructive pe care le-a însămânţat şi în părinţii noştri.

Pe măsură ce noi, sau cei care au autoritate asupra noastră îi dăm consimţământul, prin alegerile noastre, Satan va fructifica acele minciuni, sperând să activeze întăriturile. Acele seminţe produc apoi roadele amărăciunii şi ale separării, prin care condiţia noastră de fiinţe pierdute se perpetuează, separându-ne de dragostea lui Dumnezeu. Acestea devin întărituri ale răului, prin care diavolul operează, legându-ne în păcate care ne rupe legătura cu Dumnezeu. Suntem închişi astfel în durere şi în înfrângere.

Iacov spune că păcatul este conceput atunci când dorinţele noastre ne fac să fim atraşi de ispititor. Avem aici o analogie spirituală a adevărurilor şi principiilor prin care funcţionează reproducerea. Pofta firii (ovulul) este fertilizat prin minciuna ispititorului (sperma). Când cele două intră în contact, este conceput păcatul. Păcatul ajuns la maturitate aduce moartea.