Inima impartita (1)

A. Părţile interioare

Biblia ne oferă o perspectivă avansată asupra lucrării interioare din inima omului şi asupra strategiei duşmanului de distrugere a noastră în Psalmul 51: 6: „Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu.”

Psalmistul face o referire indirectă la părţile interioare ascunse în Psalmul 86:11 când Îi cere Domnului: „Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.” O inimă care nu se uneşte cu Dumnezeu este formată din părţi, din dispoziţii împărţite, din afecţiuni şi motive amestecate.

Părţile interioare

Proverbe 11: 3 spune ” Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea”. Neprihănirea înseamnă sănătate, împlinire şi unitate interioară. Psalmul 139: 13, 16 declară: „Tu mi-ai întocmit organele, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele… Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau…”

Cuvântul evreiesc pentru părţile interioare, „kilyah” înseamnă: rinichi, fiinţă interioară, inimă, minte, spirit şi sâmbure (de grâu). Interpretarea acestui cuvânt are un înţeles mai amplu decât cel referitor la organele interne. Vindecarea interioară are de-a face cu aceste părţi şi cu minciuna care le-a legat. Acele părţi din noi care găzduiesc stările neprielnice ale omului carnal, neconvertit, cunoscut şi sub numele de fire, sunt de fapt părţile care conţin întăriturile vrăjmaşului.

B. Humpty Dumpty şi cioburile fiinţei umane

Versurile din copilărie, „Humpty Dumpty şedea pe un perete, Humpty Dumpty a căzut rău şi nici caii regelui, nici oamenii regelui nu l-au mai putut repara pe Humpty”, ilustrează bine ceea ce se întâmplă în vieţile tinere şi fragile ale multor oameni.

Copiii sunt ca o ceaşcă. Vieţile lor sunt lovite de către traumele morţii, ale divorţului, ale neînţelegerilor, abuzului şi crizelor. Uneori, trauma poate fi foarte evidentă ca o tortură sau abuz, sau poate fi subtilă precum o cicăleală între colegi. Criza pregăteşte oportunitatea pentru ca mintea să fie disociată. Disocierea este abilitatea minţii de a se separa de o durere intensă sau de frică prin refocalizare şi distragere. Formele uşoare de disociere se numesc „a visa cu ochii deschişi.”Toţi am făcut aceasta. Profesorul este plicticos, iar noi privim afară pe fereastra clasei. Suntem readuşi la realitate când ni se strigă numele, dar nu înţelegem logica formulei care a fost scrisă pe tablă în timpul absenţei noastre mentale. Nu înţelegem pentru că ne-am separat de conştientizare. Golurile din memorie sunt uneori rezultatul unor evenimente traumatizante din copilărie. Aceste bucăţi fragmentare poartă încă în ele esenţa persoanei, cu privilegiile voinţei şi ale luării de decizii.