Cum putem sfinti locuinta? Sunt anumite obiecte problematice?

O practică pe care o recomand celor care au încredințarea că vor să o facă, ar fi aceea de a sfinți teritoriul. Aici este vorba spre exemplu, de a începe cu propria locuință. În casa ta poate s-au făcut păcate săvârșite de tine și de familia ta, indiferent că voi ați construit-o sau că a fost administrată de alții înainte și v-ați mutat într-un apartament ce a fost locuit de alte persoane.

Dacă stai în rugăciune și îi ceri lui Dumnezeu călăuzire pentru a cere iertare în ce privește păcatele făcute de tine și de familia ta în acea locuință cât și pentru păcatele săvârșite de alții care au locuit acolo, poți veni mai apoi împotriva duhurilor care și-au găsit un loc prielnic în casa ta, să le numești și să le alungi în numele Domnului Isus Hristos.

După aceea, să iei niște untdelemn pe care să îl sfințești și să îl dedici Domnului. Cu degetul să iei din untdelemn și să marchezi teritoriul spațiului în care locuiești, începând cu colțurile casei. Trebuie să proclami peste acel teritoriu în care locuiești că el este un teritoriu al Împărăției lui Dumnezeu, unde Dumnezeu să se poată manifesta, unde El să îți poată vorbi și să te poată călăuzi și proteja. Acesta este un lucru destul de important și am văzut că are efecte. Ușile trebuie unse asemenea ungerii care s-a făcut la ieșirea poporului Israel din robia egipteană. Nu trebuie uns tot tocul cu untdelemn, ci trebuie doar punctat ușiorii ușii și pragul de deaupra, pentru a fi protejat de orice încercări vrășmașe de a invada teritoriul. Aceste lucruri au efect.

Îmi aduc minte de o întâmplare în care niște parteneri de rugăciune au mers în Spania cu scopul de a participa la niște conferințe. Acolo au fost cazați într-o clădire în care simțeau foarte mult frig, măcar că afară era foarte cald. O săptămână întreagă au simțit disconfortul frigului din acea încăpere. La un moment dat, unul dintre ei au spus că pe perioada conferinței, acel spațiu le este dat lor spre administrare. Lucrurile lor și așternuturile pe care le foloseau, erau acolo. Atunci le-a venit ideea de a face sfințirea teritoriului. S-au rugat și au fost călăuziți să alunge duhuri de crimă și blasfemie. Lucruri destul de oribile. Le-au făcut și și-au cerut iertare în numele administratorilor acelei clădiri și să ierte faptele ce au avut loc acolo, care a dus la contaminarea clădirii. Apoi au alungat acele duhuri.

După ce au terminat, au început imediat să simtă cum aerul începe să se miște în încăpere. Se simțea ca și într-o vană cu apă caldă și apă rece, când scoți dopul încep să vină valuri de rece și de cald, care se scurg. După aceste lucruri, atmosfera a început să devină caldă și primitoare. Nu știau de ce nu au făcut acest lucru de la început și au trebuit să se chinuie o săptămână. Acum când trebuiau să plece, lucrurile erau rezolvate. Mai apoi, aceștia au aflat că acea clădire fusese folosită ca și închisoare, într-o vreme în care au fost revolte în Spania. În spațiul respectiv se întâmplaseră crime și tot felul de atrocități. Aceste lucruri aveau acum sens cu ceea ce au primit ca și călăuzire în rugăciune cei care i-au făcut sfințirea. Lor li se părea cam mult pentru locul acela, care părea de altfel lipsit de orice amenințare vizibilă.

Acestea sunt lucruri simple, pe care le putem face ca și ungerea cu untdelemn sau sfințirea teritoriului și care pot aduce un beneficiu extraordinar.

O altă întâmplare în legătură cu acest subiect are în vedere o echipă care a mers în India cu o lucrare misionară. La un moment dat, o persoană curioasă de a vedea interiorul unui templu hindus, a intrat înăuntru și a început să facă poze. El a vrut să ducă acasă imagini din cultura respectivă și din felul lor de închinare despre care știa că este rău și idolatru. Ca un turist care face niște fotografii din curiozitate, el a intrat în templu și a început să facă poze. Când s-a întors acasă, a fost singurul care a avut probleme digestive, probleme de boală destul de serioase. Când am vorbit cu el, mi-a împărtășit aceste lucruri. Eu l-am întrebat dacă s-a descălțat când a intrat în templu. El mi-a răspuns afirmativ, spunându-mi că dacă nu te descalți la intrarea în templu, nu te lasă să intri. Acesta era un lucru obligatoriu.

Atunci i-am spus că descălțarea este un act de închinare, atunci când intri într-un templu. În exemplul lui Moise, vedem că Dumnezeu îl pune să se descalțe atunci când merge să vadă ce e se întâmpla cu rugul aprins. Domnul îi spune: descalță-te, pentru că acesta este un pământ sfânt!. Prin urmare, descălțarea este un act de închinare. Omul mi-a spus atunci că nu s-a închinat în acel templu, deoarece el ca și persosnă îi aparține lui Hristos. Eu i-am spus că acceptând regula de a se descălța era un act de închinare pe care el l-a făcut în mod inconștient. Din acel moment, duhul respectiv a putut să îi cauzeze problemele digestive pe care le-a avut. Atunci omul nu mai era așa convins că el are dreptate și că defapt nu se închinase în templul din India, recunoscând că a făcut un act de închinare inconștient.

De aceea sfințirea teritoriului și a avea grijă cum intri chiar și într-o excursie într-un astfel de teritoriu idolatru ar trebui să ne alerteze, pentru a nu cădea în astfel de capcanele pe care cel rău le întinde, cu scopul de a aduce opresiune și de a-și câștiga drepturi asupra oamenilor. El vrea să ne chinuie, chiar dacă acele chinuri nu sunt grozav de mari, dar sunt neplăcute. Noi le-am putea contracara cu ușurință.

Pentru cei care se întreabă de ce să facă această ungere și dedicare, cred că ar fi de ajuns să ne gândim că așa cum Templul și uneltele din el beneficiau de o dedicare printr-o stropire ceremonială, același principiu putem să îl aplicăm și noi în ce privește locuințele noastre. Ca și creștini, vrem să dedicăm casa și spațiul pe care îl administrăm Împărăției lui Dumnezeu, pentru ca mai apoi, El să fie cu noi și să Își poată manifesta autoritatea, călăuzirea și protecția de care avem nevoie. Într-o casă, poate cei care au locuit înainte au făcut vrăjitorii, crime (aici se include și avortul). Toate aceste păcate sunt săvârșite în parteneriat cu duhuri ale răutății, care au împins oamenii înspre a le practica. Aici intră și rostiri a blasfemiilor, înjurături și lucruri care să îi dea acces Diavolului se simtă ca la el acasă. Dacă într-o locuință au loc astfel de lucruri, Satana are dreptul să se manifeste.

De asemenea, ceea ce ar mai trebui să facă parte din curățirea teritoriului este și scoaterea afară și distrugerea statuetelor cu idoli (cu Buddha sau cu alte lucruri), care apar în casele creștinilor nu pentru că aceștia le cumpără ca să se închine lor. Oamenii le păstrează, pentru că le consideră mici suveniruri pe care le colecționează sau de care beneficiază, fiind aduse de către prieteni. Poate prietenii nu le aduc cu gânduri rele, dar trebuie scăpat de ele. Aici mai putem face referire la tablouri care înfățișează demoni, balauri și lucruri de acest gen. Ele sunt lucruri ce dau demonicului dreptul să acționeze în teritoriul respectiv.

Biblia vorbește despre aceste lucruri. În timp ce Moise era plecat să aducă tablele legii, cei din tabără au făcut un vițel de aur, pe care l-au numit „dumnezeul lor”. Când Moise a coborât de pe munte cu tablele legii, a ieșit un tărăboi nemaipomenit. Poporul s-a împărțit în două tabere și în final, toată scena s-a rezumat la morți și sânge vărsat. Totul din cauza acelui vițel pe care l-au numit „dumnezeul lor”. Aceasta este o reprezentare a unui idol. La 400 de ani diferență, Ieroboam ajunge să dețină o parte din Israel, mai puțin Ierusalimul cu Templul. Pentru a da oamenilor prilej de a se închina și a nu resimți lipsa Templului, se gândește să facă ceva: un loc de închinare, unde a făcut doi viței de aur. Aici vedem un popor care își ținea istoria în rânduială și avea o amintire a lucrurilor făcute. Acel simbol al vițeluilui de atunci se dublează aici, obiectul închinării constând de această dată în doi viței de aur. Ei nu au schimbat însă simbolul. Dacă s-ar fi născut acest lucru din imaginația lui Ieroboam, ar putut fi orice alt animal sau orice alt simbol. Simbolul vițelului era o presiune demonică ce dădea târcoale poporului și de care nu scăpaseră cu adevărat și în totalitate. Vedem că aceste simboluri demonice (tablouri, statuete) au atașate de ele duhuri, care își vor simbolul într-un anumit loc, ca acolo să li se dea dreptul de manifestare, pentru că oamenii tind să așeze astfel de obiecte la loc de cinste.

O întâmplare face că o anumită persoană mers în vizită la cineva și s-au pus să se roage. La un moment dat, a simțit că nu se putea ruga în acea cameră. Atunci a observat că într-o încăpere alăturată era un papirus confecționat manual cu un dragon colorat foarte frumos, pus la loc de cinste. După ce i-a explicat gazdei despre ce era vorba și au ajuns să distrugă acel tablou, atmosfera s-a limprezit. Atunci au putut să se închine și să se roage. Ba mai mult, au ajuns la concluzia că toate dramele din familia respectivă (cea care deținea tabloul) s-au întâmplat după ce tabloul a fost adus în casa lor: decesul soțului femeii, două atacuri banditești.

Atunci când demonicul e pus la loc de cinste și are drepturi, poate acționa în diverse forme ca să vateme omul, aducând tulburare și chiar moartea, dacă este cu putință.

Din această cauză, sfințirea și curățirea teritoriului este foarte importantă. Așa cum nu e normal să îți pui poze pornografice în încăpere deoarece te gândești că e aiurea, tot așa de aiurea e să pui și simboluri demonice și idolatre, chiar dacă sunt suveniruri care ți se par că nu au nicio valoare.

Interviu: Mircea Graur, consilier, http://InHimMinistry.com

--------------------
Cursul SOS sintetizeaza mai multe principii de baza pentru eliberare si vindecare interioara: pocainta, acordarea de iertare altora, vindecarea arborelui generational, dezlegarea legaturilor nedumnezeiesti, legarea demonica si eliberarea de acestea, ruperea blestemelor, ungerea cu undelemn, vindecarea supranaturala.

Acceseaza si parcurge cursul SOS, gratuit: http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/cursul-sos