
„De ce nu pot să-mi țin copilașul în brațe?” | Dumnezeu suferă alături de tine când pierzi un copil
De ce tocmai mie? De ce trebuie să trec prin așa ceva? Poate că, asemenea Cristinei, îți pui și tu astfel de întrebări atunci când treci prin durere.
Cristina Lakatoș: Experiența mea cu Dumnezeu a fost una frumoasă, de la bun început, de când ne-am întâlnit. Au fost momente în care am trecut prin încercări și Domnul a fost cu mine. Am fost bolnavă și doctorii nu mi-au dat multe șanse de supraviețuire, însă Domnul a avut alt plan în dreptul meu.
Sufăr de boala celiacă, enteropatie indusă de gluten. Sunt alergică la gluten. Când m-am născut, nu știau doctorii ce probleme sunt, arătam ca un copil somalez, cu burta mare, picioarele subțiri, anemică tot timpul, și cu diaree. În multe investigații făcute la Baia Mare, mamei mele i s-a spus că nu sunt șanse de supraviețuire și că ar fi bine să mă lase în spital. Dar Domnul și mama mea au luptat pentru mine. După multe perfuzii de sânge, după multe medicamente, tratamente, am ajuns și la Cluj-Napoca, unde am fost tratată până în 2014. Din trei în trei luni eram internată la Cluj-Napoca.
Și iată că am ajuns la frumoasa vârstă de 32 ani. Pot să spun că primii 31 de ani au fost ani grei, dar și plini de binecuvântări din partea Tatălui.
Acum trei ani, am făcut cunoștință cu Asociația „Piciorușe Little Feet”, în urma pierderii unei sarcini. A fost o sarcină destul de avansată. A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Mă autoizolam, mă condamnam și spuneam: „De ce mie? De ce tocmai mie? De ce eu trebuie să trec prin așa ceva? De ce nu pot să îmi țin copilașul în brațe?”
Dar planul meu nu a coincis cu cel al Domnului. Au fost luni în care am stat închisă, departe de familie și de prieteni.
A vrut să se sinucidă...
Pe vremea aceea, locuiam la etajul patru. În multe nopți, deschideam geamul și voiam să sar, dar de fiecare dată priveam spre cer și cerul era atât de senin și de frumos. Erau și unele seri în care era lună plină și îmi spuneam: „Eu nu am niciun drept să îmi iau viața, Domnul mi-a dat-o, El trebuie să mi-o ia”.
După încercările de a sări de la etajul patru, a mai fost o tentativă de a lua încărcătorul de la telefon și de a mi-l pune la gât. Atunci am spus: „Doamne, eu nu mai am nicio șansă, nu mai pot să merg înainte, tot ce avea sens pe pământul ăsta era băiețelul meu, Luca, dar Tu mi L-ai luat. Eu nu mai văd rostul meu pe pământul acesta”.
Și atunci, având cunoștințe despre Dumnezeu, multe nopți dormeam cu Biblia lângă mine, chiar dacă nu mai aveam puterea să deschid Cuvântul Domnului, sau să mă rog. Nu mai aveam puterea să cred în Dumnezeu. Am spus:
„Doamne, Tu m-ai părăsit, Tu m-ai lăsat, Tu mi-ai luat și ce mi-ai dat. Mi l-ai luat prima dată pe tatăl meu, în urmă cu 20 de ani, mi l-ai luat pe băiețelul meu...”
Eram singură. După câteva zile, am deschis Cuvântul Domnului și am zis: „Doamne, unde îl deschid, Tu dă-mi putere, nu știu dacă mai pot merge înainte sau viața mea se sfârșește aici”. Întâmplarea face că am deschis Cuvântul Domnului la cartea Iov, la versetul care spune: „Gol am venit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce, Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat!” (parafrază după Iov 1:21-22)
„Și atunci mi-am dat seama...”
Acel verset m-a încurajat, și am spus: „Domnul mi-a dat, Domnul a luat. Doar El are dreptul să-mi ia viața. Cine sunt eu să mi-o iau?”
După acea seară, am ieșit din izolarea în care am stat, apoi mi-am găsit un job. După câteva săptămâni, am primit un mesaj de la o prietenă care m-a invitat la Biserica „Filadelfia” din Baia Mare. Era o seară de rugăciune. Ea zicea: „Uite, vreau să te invit într-un loc frumos, într-un loc minunat.” Era exact lucrul de care aveam nevoie atunci. Am fost prezentă în acea seară la rugăciune, m-a umplut de bucurie.
Întâmplarea face că tot la Biserica „Filadelfia” am întâlnit-o pe Dana Ardelean, fondatoarea asociației „Piciorușe Little Feet”, după care am început, cu dânsa, consiliere unu la unu.
Pot să mărturisesc că, după două luni de ședințe, am devenit ceea ce sunt astăzi: un om vindecat, un om iertat, un om vesel. Acum pot să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat în viața aceasta.
A primit ajutor, apoi a început să-i ajute pe alții
Pot să mărturisesc că au început să apară minunile în viața mea: mi-am găsit un job minunat, între timp am devenit voluntar la asociația „Piciorușe Little Feet”. Încerc să ajut femeile și să le încurajez spre drumul vindecării.
Vreau să vă spun că Domnul este cel mai bun și cel mai minunat Tată pe care îl poate avea o persoană.
Nimic nu este o întâmplare.
Vă încurajez printr-un verset foarte drag sufletului meu, versetul 11 din Eclesiastul 3: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui și la timpul lui potrivit” (parafrază). Și așa este. Nu este o întâmplare că sunt aici, nu este o întâmplare că am întâlnit-o pe Dana, nu este o întâmplare că am trecut prin toate încercările. Toate au fost să mă întărească, să mă îmbărbăteze, și să fiu ceea ce sunt astăzi.
Interviu redat și în cadrul emisiunii „Vieți în lumină”, difuzată pe canalul Alfa Omega TV și distribuită pe conturile noastre de pe rețelele sociale. Fiecare episod ilustrează povești de viață ale unor oameni care s-au confruntat cu probleme specifice lumii în care trăim, dar care au găsit speranță în Dumnezeu, Cel care transformă și schimbă destine.
Dana Ardelean, fondatoarea asociației „Piciorușe Little Feet”, a trecut la rândul ei prin suferință. Până când Dumnezeu a vindecat-o. Acum ea și colegii ei ajută persoane care se confruntă cu crize de sarcină, dependențe, care au probleme în relații sau au trecut prin durere și traumă.
Articolul a fost publicat și în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 11, nr. VI), din noiembrie-decembrie 2021, cu tema „Un copil ni s-a dat”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista