Singuratatea

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor (Grecește: Paraclet, apărător, ajutor.); care să rămână cu voi în veac (Ioan 14:16).  

„Singurătatea a fost primul lucru pe care Dumnezeu l-a catalogat a nu fi bun.”  (John Milton )

Era cea de-a șasea zi. Dumnezeul Atotputernic tocmai a terminat crearea tuturor ființelor vii care există pe suprafața pământului. Așa cum a făcut după fiecare etapă a creației, S-a oprit și Și-a evaluat lucrarea. „Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1:25). A mai rămas doar un singur lucru de făcut.  

„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Aceasta era singura creație a lui Dumnezeu care nu avea să-și trăiască viața în totală ignoranță față de Creatorul său. Mai mult, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Adam urma să îndeplinească rolul pe care nici o altă creatură nu l-ar fi putut avea: să aibă o relație cu Dumnezeu și să fie obiectul iubirii Sale.  

Însă după ce l-a așezat pe Adam în grădină, Dumnezeu a constatat că totuși lipsește ceva. „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”” (Geneza 2:18). Dumnezeu a înțeles nevoia lui Adam de a avea o ființă umană alături de el – o nevoie pe care Dumnezeu a pus-o în el. Mai mult decât un nou locuitor în Eden, Eva urma să devină obiectul dragostei lui Adam, care la rândul ei îi va răspunde cu dragoste. Ea urma să împărtășească cu el minunile creației și responsabilitățile administrării. Prin crearea Evei, relația lui Adam cu Dumnezeu a fost completată prin relația și compania cuiva care este la fel ca el.  

Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a aparține cuiva și de a fi iubiți. Din copilărie învățăm să dăruim și să primim afecțiune și lucruri care ne vor ajuta să găsim acceptare în societate. Prin relațiile noastre cu familia, prietenii, colegii și alții, ne formăm propriul simț al individualității și ne găsim locul în viață. Atunci când nu este împlinită nevoia noastră de afecțiune și relații, devenim agitați, nefericiți, însingurați.Dacă te confrunți cu singurătatea, află că nu ești singurul. Cu toții experimentăm momente de izolare, dintr-un motiv sau altul. De obicei, putem depăși singurătatea cunoscând prieteni noi, implicându-ne în cercuri sociale noi, sau angrenându-ne în diverse activități cu persoane noi.  

Cu toate acestea, există factori diverși sau circumstanțe care uneori ne afectează abilitatea de a comunica și de a păstra legături cu oamenii. Probabil ai experimentat sentimente de nesiguranță atunci când întâlneai persoane noi sau după moartea cuiva drag. Sau poate anumite probleme din viața socială te-au determinat să crezi că nimeni nu este interesat de compania ta. Dacă te-ai mutat, probabil că încă tânjești după prietenii vechi și nu te simți în stare să legi relații noi. Există mai multe modalități prin care singurătatea îndelungată ne poate domina viața.  

Cauze ale singurătății 

Singurătatea nu se dezvoltă peste noapte. Ea poate fi rezultatul unei vieți întregi sau a unor influențe care ne formează personalitatea. Poate, de asemenea, evolua datorită unei traume cauzate de o perioadă de tranziție majoră din viața ta. Deseori nici nu suntem conștienți de forțele subtile care ne conduc spre o izolare auto-impusă. 

Unii oameni aleg să fie singuri, din cauza unor circumstanțe din timpul copilăriei. De exemplu, dacă cineva a fost crescut de un părinte extrem de critic sau lipsit de afecțiune, va deveni foarte timid și niciodată nu va putea fi intim cu nimeni. Unii oameni, pur și simplu nu învață niciodată să comunice eficient. Alții au personalități atât de agresive și pretențioase încât îi îndepărtează pe oameni, intimidându-i. În schimb, oamenii care se subestimează, cel mai adesea evită anumite situații sociale, din care ei cred că vor fi respinși. Astfel, singurătatea devine un mod de viață pentru o persoană care are greutăți în a dezvolta o relație cu cineva.  

Mai sunt și alți factori de natură socială care conduc spre singurătate. Trăim într-o epocă în care tehnologia modernă ne oferă lucruri pe care le putem face cu ușurință fără ajutorul altor persoane sau fără să fie nevoie să ieșim din casă. Televiziunea sau internetul sunt principalele lucruri care ne fură timpul pe care l-am fi putut petrece cu rudele, prietenii sau vecinii. Pentru unii, în special cei în vârstă, probabilitatea crescândă de a deveni victimele unei infracțiuni îi determină să nu mai iasă din casele lor. Tot așa, fiindcă societatea noastră este mult mai mobilă decât în trecut, familii întregi recurg la relocare de dragul avansării în carieră sau din alte motive, ceea ce tinde să descurajeze dezvoltarea prieteniilor profunde. 

Singurătatea poate fi urmarea unor „factori situaționali”, circumstanțe ale vieții care măresc posibilitatea izolării. Persoanele necăsătorite, divorțate sau văduve, vor fi mai predispuse singurătății, pur și simplu pentru că sunt mai expuse la aceasta. Dar și într-o căsnicie în care relația nu produce acea apropiere necesară fiecărui partener, poate fi experimentată singurătatea. Studentul care este departe de casă, un conducător care trebuie să păstreze distanța față de subalternii săi, o persoană grav bolnavă - toți aceștia se pot confrunta cu singurătatea datorită situației din viața lor. 

Adesea, singurătatea instalată ca urmare a unor factori situaționali sau sociali, duce la probleme care nu fac altceva decât să o agraveze. Alcoolismul, abuzul de droguri, distrugerea familiei, sau alte boli sociale, au de cele mai multe ori ca și cauză singurătatea și conduc adesea la o îndepărtare și mai mare de relații interumane semnificative. Creșterea rapidă a bandelor de cartier, a sectelor religioase și altor grupuri sociale deviante sunt atribuite în principal nevoii oamenilor de apartenență sau eșecului de a fi acceptați într-un context obișnuit. 

Indiferent care este motivul singurătății tale, există cale de scăpare. Întâi, e nevoie să confrunți cauza singurătății pe care fiecare ființă umană o experimentează: singurătatea spirituală datorată separării de Dumnezeu. Fiecare simțim nevoia de a ne alipi la ceva sau cineva mai mare și mai puternic decât noi, pentru a umple golul spiritual care există înăuntrul nostru. Biblia reprezintă planul lui Dumnezeu prin care poate dezvolta cea mai importantă relație din viața noastră.  

Ce spune Biblia despre singurătate?   

Așa cum ilustrează istoria despre Adam și Eva, intenția lui Dumnezeu este să ne trăim viețile împreună cu alți oameni. Însemnătatea unei relații personale în ochii lui Dumnezeu este evidentă având în vedere spațiul alocat acestui subiect în Biblie. Atât Vechiul, cât și Noul Testament, au multe de spus despre căsătorie, a fi părinte, prietenie și relațiile în biserică. Tot din Cuvântul lui Dumnezeu reiese clar că, din perspectiva lui Dumnezeu, există o relație care le întrece pe toate. E vorba de relația pe care El dorește să o aibă cu noi, ceea ce pune bazele și celorlalte relații.  

Atunci când acceptăm darul vieții veșnice a lui Dumnezeu pin Isus Hristos, intrăm într-o comuniune personală cu Creatorul universului. Dumnezeul Atotputernic devine Tatăl nostru ceresc și lasă ca Duhul Sfânt să locuiască în noi. Isus vorbea despre Duhul Sfânt numindu-L „Sfătuitor” (Ioan 14:6), și a cărui prezență ne va conduce în tot adevărul (Ioan 16:13). Apostolii Pavel și Ioan  spuneau că Duhul lui Dumnezeu îi va umple pe copiii Lui cu siguranța apartenenței lor la familia lui Dumnezeu (Romani 8:16; 1 Ioan 14:13). Zi de zi, prin rugăciune și citirea Bibliei, putem experimenta o relație minunată pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu copiii Lui. El niciodată nu este prea ocupat pentru a asculta. 

O umblare dinamică cu Dumnezeu reprezintă un fundament solid în zidirea relațiilor cu cei din jur. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem membri unei familii foarte mari, extinse, care înconjoară lumea întreagă. Avem frați și surori în toate națiunile lumii. Spiritual vorbind, „familia de aproape” ne este grupul de credincioși din biserica locală. Aceștia formează un grup important, care are rolul de a sprijini, și care funcționează asemănător cu o familie. 

Creștinii care nu merg la biserică sau nu se implică în activitățile bisericii se desprind singuri de la o bogată sursă de companie.  Dacă ești un creștin care suferă de singurătate, pune-ți întrebarea dacă ai intrat în posesia vieții din belșug  pe care Dumnezeu dorește să o ai. Petreci cu regularitate timp cu Tatăl Ceresc? Ești activ într-o biserică locală? Roagă-L pe Dumnezeu să te conducă într-o relație mai profundă cu El și într-o implicare mai activă printre credincioși.  

Dacă însă niciodată nu L-ai invitat pe Isus Hristos să fie Mântuitorul tău, acum este timpul potrivit să faci acest lucru. Acceptându-L pe Isus ca Domn al vieții tale, vei fi condus la intimitate cu Dumnezeu și prietenii noi cu credincioși creștini în viața aceasta, și un loc veșnic în prezența lui Dumnezeu în viața de apoi. 

Pași practici pentru a învinge singurătatea   

Probabil că ai mai auzit aceste sugestii din partea prietenilor bine intenționați: „De ce nu te-ai alătura unui club?” sau „Ai face bine să călătorești puțin.” Nu sunt idei rele, însă nu sunt nici soluții la problema singurătății. Următorii pași te vor ajuta să fii liber de orice gânduri, emoții sau comportament care pot sta la baza singurătății tale. Cere-I Duhului Sfânt să te ajute să identifici acțiuni care te vor ajuta să învingi singurătatea.